Animalele care se adaptează la cele mai extreme călduri

Animalele care se adaptează la cele mai extreme călduri. De la vulpi la wombat, unele animale s-au adaptat la viața în deșert. Însă, pentru a supraviețui, evoluția lor va trebui să se accelereze în același ritm cu schimbările climatice.

În apropiere de Baja California, Mexic, soarele tropical încălzește bălțile puțin adânci până la temperaturi de peste 35°C. Totuși, chiar și în acest mediu extrem, mici crustacee numite Tigriopus californicus prosperă.

Animalele care se adaptează la căldură

Surprinzător, aceste copepode mexicane pot suporta temperaturi mai ridicate decât populațiile din aceeași specie care trăiesc în nordul Californiei. Însă, în experimentele de laborator, ei mor rapid dacă sunt expuși la apă mai fierbinte.

„Pe măsură ce organismele se descompun, proteinele lor încep să se topească”, explică Morgan Kelly, profesoară de biologie la Universitatea de Stat din Louisiana, care studiază aceste crustacee de 2 milimetri lungime.

Această observație ne face să reflectăm asupra modului în care speciile planetei – de la cele mai mici insecte la cei mai mari mamiferi – trebuie să se adapteze pentru a supraviețui pe o planetă care se încălzește rapid. Temperatura medie globală a crescut cu mai multe grade din 1880, iar ritmul de încălzire este acum de două ori mai rapid decât în 1981.

Totuși, există speranță pentru unele animale. Furnicile urbane din genul Temnothorax pot evolua de-a lungul mai multor generații pentru a tolera temperaturi de până la 46–48°C.

„Evoluția este un mijloc important de protecție”, spune Sarah Diamond, lector de biologie la Universitatea Case Western Reserve din Ohio, care a studiat furnicile. „Chiar dacă evoluția nu ține pasul cu schimbările climatice pentru multe specii, ea ne poate câștiga timp.”

Unora le place fierbinte

Multe specii s-au adaptat ingenios la căldură, în special cele care trăiesc în medii deșertice și aride.

Unele, precum cele din genul Sphincterochila, pot tolera soarele direct din deșertul Negev (sudul Israelului) timp de câteva ore la 55°C și mult mai mult timp la 50°C. Acești melci intră într-o stare de inactivitate când este foarte cald, economisind energie pentru perioadele ploioase, când se hrănesc și se reproduc.

Vulpea lui Rüppell (Vulpes rueppellii) trăiește în deșertul Lut din Iran, unde temperaturile ajung până la aproape 71°C. Acest prădător vânează doar noaptea, când temperaturile scad.

Furnica argintie a Saharei își construiește vizuini subterane pentru a scăpa de temperaturile de aproape 50°C și iese doar pentru scurte perioade ca să se hrănească.

Animalele care se adaptează la peste 50 grade Celsius

Măgarii comuni (Equus asinus asinus) și strămoșii lor sălbatici au evoluat pentru a acumula rezerve în loc să se reproducă frecvent. Măgarul sălbatic african (Equus africanus), o specie critic amenințată originară din Cornul Africii, are un comportament solitar.

El rămâne aproape de o sursă de apă și se împerechează cu femelele care vin la el, explică Fiona Marshall, arheolog la Universitatea Washington din St. Louis, care studiază de mult timp domesticirea animalelor africane și impactul schimbărilor climatice.

„Toată lumea se plânge că măgarii sunt încăpățânați, dar ei sunt obișnuiți să fie solitari și să ia propriile decizii”, adaugă ea.

Viața în turmă este potrivită pentru animalele din regiunile mai umede și mai bogate, unde hrana și apa sunt din abundență. În deșert, lucrurile stau altfel.

Alte adaptări sunt de ordin fizic. Cămilele, cu nările lor proeminente, pot absorbi umiditatea din aer la inspirație și expirație. Alte animale deșertice, precum șobolanii cangur și wombat-ii, extrag toată umiditatea din hrană și elimină fecale foarte uscate.

Timpul se scurge din cauza încălzirii globale

Speciile deja adaptate la căldură sunt oare mai pregătite să supraviețuiască pe o planetă din ce în ce mai fierbinte? Sau riscă același destin ca restul speciilor? Răspunsul, spun cercetătorii, depinde.

În general, cu cât un organism este mai mic, mai complex și mai răspândit, cu atât se adaptează mai repede la schimbările climatice.

De exemplu, șoarecele de pădure (Peromyscus maniculatus) are mai multe șanse să evolueze pentru a tolera căldura decât elefanții amenințați cu dispariția, spune Martha Muñoz, profesoară de biologie la Universitatea Yale. Populațiile mai mari oferă de regulă o variație genetică mai mare, esențială pentru „salvarea evolutivă”.

Totuși, evoluția necesită timp. O bacterie se poate reproduce de șase ori pe zi, ceea ce accelerează adaptarea. Dar balenele albastre (Balaenoptera musculus) pot avea nevoie de până la 15 ani pentru a se reproduce, potrivit nationalgeographic.fr.

Unele specii își pot modifica comportamentul în fața căldurii

Muñoz și colegii ei au descoperit că șopârlele Anolis, care trăiesc la marginea pădurilor din Caraibe, migrează între locuri mai calde și mai răcoroase – de exemplu, se ascund sub pietre în timpul zilei. Dar aceste reptile nu și-au modificat metabolismul sau alți factori fiziologici, reducând astfel capacitatea generațiilor viitoare de a face față căldurii.

În schimb, rudele lor din pădurile dese au dezvoltat o toleranță mai mare la căldură, crescându-și șansele de supraviețuire. Acest fenomen are și un nume: efectul Bogert.

Muñoz a constatat, de asemenea, că unele specii pot evolua rapid – ca în cazul furnicilor Temnothorax. Într-un alt studiu, șopârla Phrynosoma orbiculare din Mexic și-a crescut pragul de toleranță la căldură după doar un an marcat de valuri de căldură.

Totuși, Muñoz avertizează că aceste adaptări extraordinare nu se întâmplă suficient de repede pentru a ține pasul cu schimbările climatice.

Aceste animale sunt „în contratimp, iar ceasul biologic ticăie”.

Citește și: Cum reacționează animalele la furtunile care urmează valurilor de căldură