Unele specii au dezvoltat strategii incredibile pentru a consuma substanțe toxice fără a suferi efecte negative. Aceste animale nu doar că rezistă la otravă — uneori chiar o folosesc în favoarea lor. Iată cum reușesc să transforme pericolul în armă evolutivă. Șerpi care se hrănesc cu otravă Într-un experiment recent, 10 șerpi capturați din pădurea amazoniană au fost hrăniți cu broaște din specia Ameerega trivittata, recunoscute pentru pielea lor încărcată cu toxine letale. Șase șerpi au refuzat prada. Patru au ales să o consume, dar mai întâi au târât broaștele pe sol, probabil pentru a îndepărta o parte din toxine. Trei dintre ei au supraviețuit — dovadă că anumite specii pot să se hrănească cu otravă și să rămână neafectate. Specii care sfidează moartea: cine mai poate supraviețui după o masă toxică Șerpii nu sunt singurii care au această abilitate remarcabilă. Unele insecte, amfibieni și păsări pot consuma substanțe toxice fără a fi afectați. De exemplu, gândacul dogbane se hrănește cu plante bogate în glicozide și folosește toxinele pentru apărare. Fluturele monarh extrage otrava din planta de laptele cucului și devine astfel respingător pentru prădători. Broaștele otrăvitoare din America de Sud își acumulează toxinele din insecte, iar unele păsări, precum grosbeak-ul cu cap negru, pot mânca aceste broaște fără probleme. Toate aceste exemple arată cât de variate sunt strategiile prin care animalele se hrănesc cu otravă și supraviețuiesc. Otrava, armă veche în natură De sute de milioane de ani, plantele, bacteriile și animalele folosesc toxinele pentru apărare sau atac. În acest peisaj chimic, unele animale au dezvoltat adaptări pentru a rezista acestor substanțe. Astfel, au apărut specii care pot să se hrănească cu otravă fără consecințe. Exemple: Peștii-balon conțin tetrodotoxină produsă de bacterii simbiotice. Broaștele otrăvitoare își acumulează toxinele din insectele consumate. Gândacii dogbane preiau toxinele din plante și le folosesc pentru autoapărare. Cum supraviețuiesc animalele care se hrănesc cu otravă Pentru a suporta otrăvuri care ar ucide alte viețuitoare, aceste animale au dezvoltat strategii complexe: 1. Proteine modificate Insectele care mănâncă plante toxice, precum cele cu glicozide, au evoluat proteine care nu mai sunt afectate de toxină. 2. Enzime care neutralizează otrava Șerpii regali de sol au în ficat substanțe care, se pare, transformă toxinele în compuși inofensivi. 3. Proteine „burete” pentru toxine Anumite proteine pot lega toxinele și le pot bloca acțiunea: mecanism descoperit la broaște, veverițe și șerpi. 4. Transportatori ABCB Aceste proteine celulare împiedică toxinele să pătrundă în organele vitale, cum ar fi creierul. Folosirea otrăvii în scop defensiv Unele animale care se hrănesc cu otravă o transformă într-un mecanism de apărare. Gândacul dogbane, de exemplu, elimină picături toxice pe spatele său când este atacat. Fluturele monarh acumulează toxine din planta gazdă și devine necomestibil pentru prădători. O cursă evolutivă fără sfârșit Toxinele și mecanismele de apărare evoluează constant. Șerpii își modifică veninul, iar veverițele își adaptează sângele. Este o competiție continuă între atac și rezistență. Iar în mijlocul acestei lupte, unele animale continuă să se hrănească cu otravă și să prospere. Capacitatea unor specii de a consuma substanțe toxice fără să fie afectate este o dovadă spectaculoasă a adaptării în natură. Studierea acestor animale care se hrănesc cu otravă nu doar că ne oferă o privire fascinantă asupra evoluției, ci și indicii pentru dezvoltarea de antidoturi și tratamente pentru oameni. Sursa poza 2: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Black-headed_Grosbeak.jpg Sursa poza 3: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Dogbane_Beetle_(Chrysochus_auratus),_La_Verendrye_Wildlife_Reserve.jpg