O broască extrem de rară din Australia ar putea fi salvată cu o metodă folosită în agricultură. Descoperirea care oferă speranță cercetătorilor

Google Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
|Andreea Nicole |

O specie de broască pe cale de dispariție ar putea supraviețui datorită unei tehnici genetice preluate din agricultură. Foto: frogid.net

O specie de broască aflată în pragul dispariției ar putea avea o nouă șansă la supraviețuire datorită unei metode împrumutate din agricultură. Cercetătorii australieni au descoperit că anumite caracteristici genetice care ajută animalele să reziste în fața unei boli mortale pot fi transmise urmașilor.

Este vorba despre broasca sudică corroboree (Pseudophryne corroboree), unul dintre cei mai rari amfibieni din Australia. Specia a ajuns într-o situație critică din cauza unei infecții fungice care a decimat populațiile sălbatice.

Noua strategie presupune selectarea exemplarelor cu o rezistență genetică mai bună și reproducerea lor controlată. Prin această metodă, specialiștii speră să obțină generații care să aibă șanse mai mari de supraviețuire atunci când sunt expuse agentului patogen.

O ciupercă periculoasă a adus specia în pragul dispariției

Broasca sudică corroboree este considerată una dintre cele mai amenințate specii de amfibieni din Australia. În prezent, este considerată dispărută funcțional din mediul natural, deoarece populațiile sălbatice nu mai pot supraviețui în mod independent.

Principalul pericol este o boală numită chitridiomicoză, provocată de ciuperca Batrachochytrium dendrobatidis. Aceasta afectează pielea amfibienilor și poate perturba funcțiile esențiale ale organismului, ducând la moartea animalelor infectate, conform earth.com.

Ciuperca continuă să existe în mediul înconjurător, ceea ce face extrem de dificilă reintroducerea exemplarelor crescute în captivitate în habitatele lor naturale.

Programele de reproducere din grădinile zoologice și centrele specializate au contribuit la menținerea speciei în viață. Totuși, simpla creștere a numărului de exemplare nu rezolvă problema dacă acestea rămân vulnerabile la aceeași boală.

foto: wikipedia

Cercetătorii au descoperit că rezistența la boală poate fi moștenită

Echipa de specialiști a încercat să afle dacă diferențele de supraviețuire observate între exemplarele de broască au și o explicație genetică.

Cercetarea a fost coordonată de Mikaeylah Davidson, care a realizat studiul în cadrul doctoratului său la Universitatea din Melbourne. Specialiștii au combinat experimente de laborator cu analize genetice complexe, pentru a identifica trăsăturile asociate rezistenței la infecție.

Rezultatele au arătat că exemplarele nu reacționează în același mod atunci când sunt expuse ciupercii. Unele reușesc să supraviețuiască mai mult timp decât altele.

Mai important, cercetătorii au constatat că o parte dintre aceste diferențe sunt ereditare. Cu alte cuvinte, anumite caracteristici care favorizează supraviețuirea pot fi transmise de la părinți la urmași.

Citește și: O broască țestoasă rară, urmărită prin satelit. Povestea lui Lucero, una dintre ultimele țestoase marine cu carapacea de piele din Pacificul de Est

Această descoperire deschide posibilitatea folosirii selecției genetice pentru obținerea unor generații mai rezistente.

Metoda folosită în agricultură ar putea schimba viitorul speciei

Tehnica propusă de cercetători este cunoscută sub numele de selecție genomică. Aceasta presupune analizarea informațiilor genetice ale animalelor pentru a identifica exemplarele care au cele mai bune caracteristici pentru reproducere.

Metoda este utilizată de mult timp în agricultură și în creșterea animalelor, unde poate contribui la obținerea unor generații cu trăsături dorite.

În cazul broaștei corroboree, obiectivul este diferit: specialiștii vor să selecteze exemplarele care au o capacitate mai bună de a rezista infecției fungice.

Modelele realizate de cercetători sugerează că această strategie ar putea crește cu aproximativ 9% durata medie de supraviețuire după expunerea la ciupercă, în generația următoare.

Estimarea este una teoretică, bazată pe simulări genetice, și nu reprezintă încă un rezultat confirmat printr-un program complet de reproducere selectivă.

Diversitatea genetică trebuie protejată în continuare

Unul dintre riscurile programelor de reproducere selectivă este reducerea diversității genetice. Atunci când sunt alese mereu aceleași exemplare pentru reproducere, există posibilitatea apariției consangvinizării, fenomen care poate afecta sănătatea populației pe termen lung.

În cazul unei specii deja amenințate, această problemă este cu atât mai importantă.

Cercetătorii au constatat însă că îmbunătățirea rezistenței la boală nu trebuie să se facă neapărat în detrimentul diversității genetice. Modelele lor arată că cele două obiective pot fi urmărite simultan, dacă selecția exemplarelor este realizată cu atenție.

Lee Skerratt, autor principal al studiului, consideră că metoda ar putea fi utilă și pentru alte specii amenințate de boli persistente, în special pentru cele care sunt deja incluse în programe de reproducere în captivitate.

Descoperirea ar putea avea implicații importante pentru conservarea amfibienilor, deoarece ciuperca responsabilă de chitridiomicoză afectează numeroase populații din întreaga lume.

Șase ani de cercetări au făcut posibilă această strategie

Rezultatele actuale sunt rodul unei munci de aproximativ șase ani. În acest interval, echipa a dezvoltat instrumentele genetice necesare și a colectat date despre modul în care broaștele reacționează la infecție.

Citește și: Misterul miilor de oase de broască descoperite în Anglia. Ce s-a petrecut în urmă cu 1.700 de ani

Cercetătorii au utilizat un genom cartografiat al speciei și o platformă special concepută pentru identificarea variațiilor genetice.

Următoarea etapă presupune verificarea rezultatelor în condiții controlate și semi-naturale. Specialiștii vor analiza dacă exemplarele obținute prin selecție genetică prezintă într-adevăr o rezistență mai bună și dacă avantajul se păstrează de la o generație la alta.

De asemenea, va trebui demonstrat că o supraviețuire mai bună în laborator se traduce și prin șanse mai mari de adaptare în mediul natural.

Procesul este complicat și din cauza particularităților speciei. Broaștele produc mai puțin de 30 de ouă pe an și ajung la maturitate sexuală abia între doi și cinci ani. Prin urmare, obținerea unor rezultate vizibile poate necesita o perioadă îndelungată.

O descoperire care ar putea ajuta și alte specii amenințate

Importanța cercetării depășește cazul acestei broaște australiene. Ciuperca chitridă a provocat scăderi dramatice ale populațiilor de amfibieni și a contribuit la dispariția unor specii.

Peste 200 de specii de broaște amenințate sunt menținute în prezent în captivitate, în cadrul programelor de conservare. Aceste inițiative împiedică dispariția imediată a animalelor, însă nu elimină automat pericolele care le-au afectat în natură.

Noua abordare propune o schimbare de strategie: în loc să se limiteze la păstrarea exemplarelor în captivitate, cercetătorii încearcă să le îmbunătățească șansele de supraviețuire înainte de eventuala reintroducere în habitatul natural.

Studiul, publicat în revista științifică npj Biodiversity, reprezintă deocamdată o dovadă că selecția genomică ar putea funcționa în programele de conservare. Dacă rezultatele vor fi confirmate în generațiile următoare, metoda ar putea deveni un instrument valoros pentru protejarea unor animale aflate în pragul dispariției

Distribuie articolul pe:

Cauți sau oferi servicii pentru animale? Aici găsești anunțuri dedicate adopțiilor, vânzării și cumpărării de animale, accesorii, hrană și servicii veterinare. Fie că ești în căutarea unui nou prieten blănos sau ai produse și servicii de oferit pentru iubitorii de animale, această secțiune este locul perfect pentru tine!

CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
RUBY8000
RUBY8000
RUBY8000
RUBY8000
RTP8000
RTP8000