Cimpanzeii își pun fire de iarbă în urechi și în alte locuri. Cum s-a răspândit „moda” într-un grup izolat

O femelă de cimpanzeu pe nume Julie a început, în urmă cu mai mulți ani, să își pună fire de iarbă în ureche. Gestul aparent lipsit de orice utilitate a fost preluat de alte animale din grupul ei și a continuat chiar și după moartea femelei. Mai surprinzător, cercetătorii au descoperit ulterior un comportament asemănător într-un alt grup de cimpanzei, care nu intrase niciodată în contact direct cu primul.

Observațiile au fost realizate de cercetători de la Universitatea Utrecht din Olanda și Universitatea Durham din Marea Britanie, în cadrul unui studiu despre felul în care animalele imită comportamentele celor din jur și transmit anumite obiceiuri în interiorul comunităților.

Fenomenul seamănă cu apariția unui trend în lumea modei: un individ adoptă un comportament, iar ceilalți încep să îl copieze, chiar dacă acesta nu pare să aibă un scop practic. Spre deosebire de tendințele umane, însă, „accesoriile” cimpanzeilor sunt fire de iarbă.

Cimpanzeii își pun fire de iarbă în urechi

Primele observații au fost făcute în anii 2010, la Chimfunshi Wildlife Orphanage, un sanctuar pentru cimpanzei din Zambia. Totul a început cu Julie, o femelă care și-a făcut un obicei din a introduce fire de iarbă în ureche.

Treptat, alte animale din grup au început să o imite. Deși cercetătorii nu au identificat o explicație practică pentru acest gest, comportamentul s-a răspândit printre mai mulți cimpanzei și a continuat chiar și după moartea lui Julie.

Specialiștii au considerat acest obicei un exemplu de tradiție transmisă social. Mai exact, este vorba despre un comportament care se păstrează într-un grup deoarece membrii săi îl învață unii de la alții, prin observație și imitație.

Citește și: Cimpanzeii care aruncă pietre în aceiași copaci de peste un deceniu. Comportamentul rar i-a pus pe gânduri pe oamenii de știință

Un al doilea grup de cimpanzei a adoptat obiceiul

Peste un deceniu, cercetătorii au observat un fenomen asemănător într-un alt grup de cimpanzei de la același sanctuar. Potrivit studiului publicat în revista științifică Behaviour, și aceste animale au început să își pună fire de iarbă în urechi, deși nu avuseseră niciodată contact direct cu grupul din care făcea parte Julie.

De această dată, comportamentul s-a extins și în alte direcții. Sub influența aparentă a unui mascul pe nume Juma, membrii grupului au început să lase fire de iarbă să atârne și din zona posterioară a corpului.

Cinci dintre cei opt cimpanzei din grup au fost observați introducând iarbă în urechi, în timp ce șase au adoptat și obiceiul de a purta fire de iarbă în partea din spate a corpului.

Nici de această dată, cercetătorii nu au găsit o explicație evidentă pentru aceste gesturi. Nu păreau să fie o metodă de a calma mâncărimile sau de a rezolva vreo altă problemă concretă.

Pentru Edwin van Leeuwen, cercetător la Universitatea Utrecht, întrebarea cea mai interesantă nu este neapărat de ce au ales cimpanzeii tocmai aceste comportamente, ci cum au ajuns să le adopte.

Investigația a scos la iveală și o posibilă explicație amuzantă. Cele două grupuri aveau aceiași îngrijitori, iar aceștia le-au povestit cercetătorilor că uneori foloseau fire de iarbă sau bețe de chibrit pentru a-și curăța urechile, inclusiv în prezența cimpanzeilor.

Este posibil ca animalele să fi copiat gesturile oamenilor pe care îi observau? Ipoteza este plauzibilă, însă cercetătorii nu au putut să o confirme. Datele obținute susțin mai degrabă ideea că obiceiurile s-au răspândit prin învățare socială în interiorul grupurilor.

Ce spune comportamentul despre cultura cimpanzeilor

Cercetătorii cred că astfel de tendințe sunt mai ușor de observat în rândul cimpanzeilor aflați în captivitate, deoarece aceștia au mai mult timp liber. În sălbăticie, animalele trebuie să își concentreze o mare parte din energie asupra găsirii hranei, supravegherii mediului și evitării prădătorilor.

Cu toate acestea, cimpanzeii sălbatici sunt capabili să învețe prin imitație, mai ales atunci când este vorba despre comportamente utile pentru procurarea hranei sau supraviețuire.

Copierea gesturilor altor indivizi ar putea avea însă și o funcție socială. Prin imitarea unui comportament, un cimpanzeu ar putea arăta că este atent la un alt membru al grupului sau că simte o anumită apropiere față de acesta. Astfel de gesturi ar putea contribui la consolidarea relațiilor și a sentimentului de apartenență, la fel cum se întâmplă uneori și în societatea umană.

Cercetările despre cultura cimpanzeilor au demonstrat deja că obiceiurile învățate pot circula și se pot păstra în interiorul comunităților. Noile observații de la Chimfunshi aduc un element suplimentar în această dezbatere: unele comportamente se transmit chiar dacă nu oferă un avantaj practic evident.

Descoperirile pot contribui la înțelegerea evoluției culturale la animale și la dezbaterea despre diferențele dintre cultura umană și cea a altor specii. Una dintre întrebările importante este de ce oamenii și animalele ajung să copieze și să transmită mai departe inclusiv gesturi aparent lipsite de semnificație.

Jake Brooker, cercetător la Universitatea Durham, subliniază că studiul arată capacitatea cimpanzeilor de a imita acțiuni care par inutile. Tocmai acest lucru face ca obiceiurile neobișnuite observate în Zambia să fie relevante pentru cercetarea comportamentului și a culturii la primate.

Citește și: De ce erau fascinați strămoșii noștri de cristale? Un studiu pe cimpanzei oferă indicii surprinzătoare