Microplasticele „plouă” peste Muntele Everest. Foto: AI Microplasticele ar putea ajunge pe Muntele Everest pe tot parcursul anului, transportate de curenții de aer, arată un studiu realizat de cercetători chinezi. Aceste particule minuscule au fost identificate deja în numeroase medii, de la oceane și sol până la apa potabilă și alimente. Mai mult, oamenii de știință le-au descoperit în sânge, plămâni, placentă, creier, ficat și intestine. Deși efectele pe termen lung asupra sănătății nu sunt încă pe deplin cunoscute, cercetările au asociat expunerea la microplastice cu inflamația, deteriorarea ADN-ului, dereglările hormonale și un posibil risc mai mare de afecțiuni cardiovasculare. Un studiu realizat pe versantul nordic al Everestului, în urma unor monitorizări desfășurate timp de mai multe luni, a arătat că muntele primește constant microplastice și nanoplastice transportate prin atmosferă. Descoperirea arată cât de departe pot ajunge aceste particule, inclusiv în unele dintre cele mai izolate zone ale planetei. Microplasticele sunt fragmente de plastic cu dimensiuni mai mici de cinci milimetri, în timp ce nanoplasticele sunt și mai mici. Ele sunt prezente în apă, aer și sol, iar răspândirea lor ridică tot mai multe semne de întrebare privind impactul asupra mediului și sănătății umane. Cum ajung microplasticele în organismul uman Oamenii sunt expuși zilnic la particule de plastic prin alimentele consumate, apa și băuturile pe care le beau, dar și prin aerul pe care îl respiră. Odată ajunse în organism, acestea pot pătrunde în tubul digestiv și pot ajunge în ficat sau în alte organe. „Suntem expuși la microplastice și nanoplastice prin alimentele și băuturile pe care le consumăm, dar și prin inhalarea fibrelor și a particulelor din praful din interiorul locuințelor”, a explicat dr. Maria Knobel, director medical la Medical Cert UK, pentru publicația The Independent. Medicul a precizat că există și o posibilă cale suplimentară de expunere, prin contactul particulelor cu pielea, deși aceasta ar avea o contribuție mai redusă. Ce efecte pot avea microplasticele asupra sănătății Aceste particule minuscule au fost identificate deja în numeroase medii, de la oceane și sol până la apa potabilă și alimente. Foto: pexels.com Cercetările au identificat posibile legături între microplastice și mai multe probleme de sănătate, printre care inflamația, afectarea ADN-ului, bolile cardiovasculare, deteriorarea ficatului și declinul cognitiv. Totuși, în multe dintre aceste situații, oamenii de știință nu au stabilit încă dacă particulele sunt cauza directă a afecțiunilor sau dacă există doar o asociere. Un studiu realizat de cercetători italieni și publicat în 2024 în revista New England Journal of Medicine a identificat microplastice în plăcile de aterom din arterele carotide ale unor persoane cu afecțiuni cardiovasculare în stadiu incipient. Arterele carotide sunt vasele importante de sânge care transportă sângele către creier. Pe parcursul celor trei ani de monitorizare, persoanele în ale căror plăci arteriale au fost identificate particule de plastic au prezentat un risc de 4,5 ori mai mare de accident vascular cerebral, infarct sau deces subit, comparativ cu cele la care nu au fost găsite astfel de particule. O altă cercetare, publicată în 2025 în revista Nature, a identificat microplastice în creierul unor persoane decedate. La cei care fuseseră diagnosticați cu demență înainte de moarte, cantitatea de plastic detectată în creier a fost de până la zece ori mai mare decât în cazul persoanelor fără această afecțiune. Rezultatele sunt îngrijorătoare, însă nu demonstrează că microplasticele provoacă demență. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înțelege dacă acumularea particulelor contribuie la apariția bolii sau dacă afecțiunea favorizează, la rândul ei, acumularea acestora. Citește și: Arborele din India care poate elimina 98% din microplasticele din apă, conform studiilor Intestinul poate limita pătrunderea microplasticelor în organism Potrivit profesorului Stephen Patrick, conferențiar în imagistică medicală la University College London (UCL), intestinul este unul dintre primele organe în care ajung microplasticele după ce sunt ingerate. La persoanele cu un sistem digestiv sănătos, bariera intestinală poate limita trecerea particulelor către restul organismului. Situația se poate schimba însă în cazul bolilor care provoacă inflamație și cresc permeabilitatea peretelui intestinal. „Dacă ai un intestin foarte sănătos, spațiile dintre celulele care formează peretele intestinal nu sunt suficient de mari pentru ca microplasticele să treacă ușor. Însă, atunci când apare o afecțiune care provoacă inflamație, precum sindromul de intestin iritabil, sau în urma consumului de alcool, care poate crește permeabilitatea intestinală, mai multe microplastice pot traversa această barieră”, a explicat profesorul Patrick pentru The Independent. Studiile realizate pe animale au arătat că microplasticele pot provoca inflamații la nivelul intestinului. Cercetătorul avertizează că se poate forma astfel un cerc vicios: o afecțiune intestinală favorizează absorbția particulelor, iar acestea pot agrava, la rândul lor, simptomele bolii. Există indicii privind o posibilă legătură și cu afectarea ficatului. O cercetare asupra fibrozei hepatice și cirozei în stadii avansate a identificat cantități mai mari de microplastice în ficatul afectat și în zonele cu ciroză, comparativ cu țesuturile sănătoase. „Nu se știe dacă în acele zone existau deja mai multe microplastice, care au contribuit la apariția leziunilor, sau dacă țesutul afectat a favorizat acumularea lor. Între cele două există însă o asociere puternică”, a precizat profesorul Patrick. Cum pot microplasticele să influențeze hormonii Un studiu realizat pe versantul nordic al Everestului a arătat că muntele primește constant microplastice și nanoplastice transportate prin atmosferă. Foto: pexels.com O altă preocupare a cercetătorilor este posibilitatea ca microplasticele să contribuie la dereglări hormonale. Potrivit profesorului Patrick, particulele de plastic pot absorbi diverse substanțe chimice din mediul înconjurător și le pot transporta în organism. Plasticul are proprietăți care îi permit să atragă și să rețină anumite substanțe, astfel că microplasticele aflate în sursele de apă pot acumula compuși chimici din mediul înconjurător. Printre aceștia se pot număra reziduuri de medicamente, precum antibioticele, dar și produși rezultați din procesele metabolice, care ajung în apele uzate. Odată ingerate, particulele pot transporta și aceste substanțe în organism. Cercetătorul atrage atenția și asupra particulelor de plastic care nu s-au degradat încă și care pot conține substanțe chimice interzise în prezent, precum bisfenolul A (BPA). Acest compus a fost asociat în studii cu modificări ale nivelurilor hormonilor implicați în funcția reproductivă. Citește și: Oamenii de știință din China au creat un „plastic viu” care se autodistruge în doar 6 zile, fără să lase microplastice Cum putem reduce expunerea la microplastice Eliminarea completă a microplasticelor din viața de zi cu zi este aproape imposibilă, având în vedere cât de răspândite sunt în mediul înconjurător. Există însă câteva măsuri simple prin care oamenii își pot reduce expunerea. Una dintre cele mai importante recomandări ale specialiștilor este evitarea încălzirii alimentelor în recipiente din plastic, în special în cuptorul cu microunde. „Dacă ar fi să faci o singură schimbare pentru a reduce expunerea la microplastice și nanoplastice, te-aș încuraja să nu mai încălzești mâncarea în recipiente din plastic. Încearcă să folosești, în schimb, vase din sticlă sau ceramică”, a recomandat dr. Maria Knobel. Medicul a făcut referire la un studiu de laborator din 2023, care a arătat că încălzirea recipientelor din plastic pentru hrana bebelușilor în cuptorul cu microunde a dus la eliberarea celor mai mari cantități de particule. După doar trei minute, au fost măsurate până la 4,22 milioane de microplastice și 2,11 miliarde de nanoplastice pentru fiecare centimetru pătrat de plastic. Cercetătorii nu au stabilit însă câte dintre aceste particule ajung efectiv să fie înghițite de oameni și nici ce efecte concrete asupra sănătății ar putea avea cantitățile respective. Profesorul Stephen Patrick a atras atenția și asupra unui alt posibil factor de expunere: consumul frecvent de mâncare semipreparată și de produse comandate la pachet. Un studiu citat de acesta a constatat că persoanele care consumau mai des astfel de alimente, livrate adesea în ambalaje din plastic, aveau cantități mai mari de microplastice în materiile fecale. Deși cercetările continuă, reducerea contactului alimentelor cu plasticul, în special în timpul încălzirii, reprezintă una dintre măsurile practice prin care poate fi limitată expunerea la aceste particule.