Despărțirea de mamă nu trebuie grăbită, iar găsirea unei familii potrivite presupune mai mult decât un simplu anunț de adopție. Sursa foto: Nadezda Ledyaeva / Alamy / Profimedia Se întâmplă uneori, chiar fără voia noastră, să ne trezim în situația în care avem mai mulți puiuți de pisică sau de cățel. Dar ce facem dacă nu avem posibilitatea de a le oferi tuturor o căsuță și, mai ales, când este în regulă să-i separăm de mamă? Vor suferi? Sunt întrebări firești, iar Mirel Dinu-Grigorie, președintele Asociației Humanimals, ne-a vorbit despre cum putem proceda în astfel de situații și ce trebuie să avem în vedere pentru ca puii să ajungă în familii potrivite. Când putem separa puii de pisică sau de câine de mamă. Vârsta nu este singurul criteriu Sunt multe situații în care putem ajunge să avem mai mulți puiuți: am adoptat sau salvat o femelă deja gestantă, nu am mai apucat să o sterilizăm sau poate, pur și simplu, a adus pe lume mai mulți pui decât ne așteptam. Un animal de companie este o responsabilitate și nu întotdeauna îi putem păstra pe toți. Totuși, nici nu pot fi luați oricând și oricum de lângă mamă. „La căței, putem lua în calcul plecarea către o familie de la 8 săptămâni, dacă sunt sănătoși și complet înțărcați. În general, intervalul de 8–10 săptămâni este un reper bun. La pisoi, dacă sunt în siguranță și avem posibilitatea să îi mai ținem lângă mamă, am prefera să plece spre 10–12 săptămâni. Vârsta de 8–9 săptămâni este un prag minim orientativ, dar contează mult cum se descurcă fiecare. Ne uităm dacă mănâncă singuri hrană potrivită vârstei, dacă iau în greutate și dacă sunt sănătoși. Un pisoi de șase săptămâni care a început să mănânce din bol încă mai are nevoie de timp lângă mamă și frați. Acolo învață, prin joacă, inclusiv cât de tare poate mușca și cum să se poarte cu ceilalți. Sigur, dacă mama nu mai este sau puii sunt în pericol, îi punem în siguranță mai devreme și cerem ajutorul unui veterinar pentru îngrijirea lor”, a explicat Mirel Dinu-Grigorie, președintele Asociației Humanimals. Puii suferă atunci când sunt luați de lângă mamă și frați? Cum resimt separarea Chiar dacă au ajuns la vârsta potrivită pentru a pleca într-o familie, schimbarea mediului poate fi o experiență destul de grea pentru pui. Lasă în urmă mama, frații, mirosurile familiare și locul în care au crescut. De aceea, cu toții au nevoie de mai multă atenție atunci când se produce separarea. „La momentul potrivit este în regulă. Puii pot merge către familiile lor, iar mama își poate relua treptat viața fără să îi mai îngrijească permanent. Ajută să îi obișnuim cu perioade scurte în care stau separat, după ce au fost înțărcați. Dacă mama încă îi alăptează mult, plecarea tuturor în aceeași zi poate fi dificilă și pentru ea, inclusiv din cauza laptelui care continuă să se producă. Pentru noua familie avem câteva recomandări simple: să pregătească un loc liniștit, să păstreze la început hrana cu care puiul este obișnuit și, dacă se poate, să ia o păturică de la locul în care a crescut. Mirosurile familiare îl pot ajuta să se liniștească. Un cățel poate plânge în primele nopți, iar un pisoi se poate ascunde sub pat. Îi lăsăm timp și stăm aproape, fără să îl forțăm să se joace sau să cunoască toată familia din prima seară. Dacă însă refuză hrana, este apatic sau pare bolnav, vorbim cu medicul. La fel procedăm dacă mama are glandele mamare umflate, fierbinți ori dureroase”, a explicat Mirel Dinu-Grigorie. După cât timp poate fi sterilizată mama? Sănătatea mamei este, de asemenea, primordială. Sterilizarea este o etapă importantă, mai ales că o nouă gestație poate apărea mai repede decât ne-am aștepta. Dar pentru a ne asigura că este în siguranță, recomandat este să cerem opinia unui specialist: „La pisici, sterilizarea se poate programa frecvent în jurul a 8 săptămâni după fătare, când puii mănâncă singuri și nu mai depind de ea. În anumite situații, medicul poate recomanda intervenția și cât timp încă alăptează. La câini, un reper frecvent este la aproximativ 2–3 luni după fătare, după înțărcarea puilor și reducerea lactației. Unele cabinete recomandă să treacă aproximativ două săptămâni de la înțărcarea completă. Cel mai practic este să discutăm programarea din timp cu veterinarul. Îi spunem când a fătat, dacă mai alăptează și cum se simte, iar la consult se stabilește dacă este pregătită pentru operație și ce analize sunt necesare. Până atunci, o ferim de masculii nesterilizați. La pisici, o nouă gestație poate apărea foarte repede după fătare, chiar dacă încă își alăptează puii”. Citește și: Sterilizarea câinilor și pisicilor. Ce beneficii reale are și de ce este, medical, o decizie esențială: „Una dintre cele mai eficiente măsuri de control etic al populației de animale”. EXCLUSIV Cum alegem familiile potrivite și la ce trebuie să fim atenți înainte de adopție Dacă am înțeles cum este bine să procedăm atunci când separăm puii de mamă și frații lor, următorul pas este să le găsim familii. Un animal nu este o jucărie sau un moft, de aceea este bine să ne asigurăm că vor ajunge pe mâini bune. „Putem începe căutarea familiilor înainte ca puii să fie pregătiți să plece. Scriem de la început când vor putea fi adoptați, ca oamenii să știe că mai au de așteptat. Ajută fotografiile clare și câteva lucruri sincere despre fiecare: unde se află, ce vârstă are, dacă este mai timid sau mai îndrăzneț și ce îngrijiri medicale a primit. Dacă estimăm cât va crește, spunem că este o estimare. Apoi merită să ne cunoaștem puțin cu persoana interesată. Cum arată programul ei? Cât timp va sta animalul singur? Toată familia își dorește adopția? Cine îl îngrijește când pleacă în concediu? Este pregătită și pentru costurile unui tratament, dacă va fi nevoie? Discutăm și lucrurile mai puțin ‘drăgălașe’din viața cu un pui: va mai roade, va zgâria, va face uneori pe lângă litieră sau pe covor. E bine să știm că omul din fața noastră este pregătit să aibă răbdare și atunci. Faptul că cineva nu a mai avut animale nu îl exclude. Poate deveni un adoptator foarte bun dacă întreabă, ascultă și vrea să învețe. Recomandăm o întâlnire, verificarea condițiilor printr-o vizită sau un apel video și un contract de adopție. Iar după plecare, păstrăm legătura: întrebăm cum au fost primele zile, cerem o fotografie și discutăm dacă apar dificultăți”, a spus Mirel Dinu-Grigorie. Ce pregătiri medicale sunt necesare înainte de adopție? Dacă este posibil, este ideal să le asigurăm micuților un prim consult veterinar înainte de adopție. Deparazitările, vaccinurile și, în cazul cățeilor, microciparea și înregistrarea sunt lucruri esențiale. „Este bine să îi ducem la veterinar înainte de adopție, chiar dacă par sănătoși. Medicul îi consultă și stabilește ce au nevoie în acel moment. Deparazitarea internă începe, în mod obișnuit, de la două săptămâni la căței și trei săptămâni la pisoi, apoi se repetă după schema recomandată. Produsele trebuie alese în funcție de specie, vârstă și greutate. Medicul veterinar cu care colaborăm ne explica și că momentul deparazitării depinde foarte mult de starea puiului și de situația în care ajunge la cabinet. Dacă este găsit pe stradă, de exemplu, de multe ori nu știm exact ce vârstă are, ce a mâncat sau dacă a primit vreodată vreun tratament. Contează dacă se hrănește, dacă este slăbit, deshidratat ori are alte probleme care trebuie îngrijite. În practica acelui cabinet, deparazitarea internă începe adesea în jurul a patru săptămâni, iar pentru cea externă sunt folosite frecvent produse potrivite de la opt–nouă săptămâni. Schema se adaptează însă fiecărui pui. Medicul poate recomanda începerea mai devreme sau poate decide că trebuie întâi stabilizată starea lui, alegând produsul și doza potrivite speciei, vârstei și greutății. Vaccinarea începe, de regulă, la 6–8 săptămâni la căței, iar la pisoi frecvent în jur de 8–9 săptămâni. Urmează rapelurile stabilite de medic, iar schema vaccinurilor de bază continuă până la cel puțin 16 săptămâni”, a menționat Mirel Dinu-Grigorie. Nu întotdeauna dispunem de banii necesari pentru serviciile veterinare, mai ales atunci când poate ne-am dorit doar să ajutăm un suflet aflat în impas. Totuși, nu trebuie să neglijăm sterilizarea, microciparea și vaccinarea, spune reprezentantul asociației: „Un pui poate merge la familia lui înainte de încheierea întregii scheme, dar familia trebuie să primească un calendar clar: ce vaccinuri a făcut, când urmează următorul și ce precauții trebuie respectate până atunci. În cazul câinilor, înainte de înstrăinare sunt necesare microciparea și înregistrarea în RECS, iar la adopție se actualizează proprietarul. Împreună cu animalul pleacă și carnetul de sănătate, tratamentele prescrise și orice rezultate medicale disponibile. Dacă banii sunt o problemă, primul pas este să spunem asta deschis medicului și să cerem un plan cu priorități și costuri. Putem întreba despre reduceri pentru animale salvate, plata etapizată sau campanii disponibile în zonă. Se poate discuta și cu adoptatorul despre continuarea îngrijirilor. De exemplu: ‘Primul vaccin este făcut, următorul este programat pe data de…’. Așa știe exact ce responsabilitate preia”. Ce facem dacă nu găsim adoptatori pentru toți puii Uneori, oricât de mult ne-am strădui, nu le putem găsi o casă puiuților. În asemenea situații, ne putem îndrepta către asociații care să ne îndrume. Chiar dacă nu au la dispoziție un adăpost, orice informație sau ajutor poate conta pentru viitorul lor. „Puteți cere ajutor și este bine să o faceți din timp. Trimiteți localitatea, numărul și vârsta puilor, câteva fotografii și ce știți despre sănătatea lor. Spuneți și cât timp îi mai puteți îngriji, ca organizația să înțeleagă situația. Ajută să cerem ceva concret: distribuirea anunțului, informații despre o campanie de sterilizare sau sprijin pentru găsirea adoptatorilor. Uneori, o asociație poate ajuta cu promovarea și adopțiile, în timp ce puii rămân temporar la persoana care i-a salvat. O astfel de colaborare trebuie discutată, în funcție de posibilitățile fiecăruia. Noi, la Humanimals, nu avem încă un adăpost propriu. Ne puteți scrie și putem vedea împreună ce variante există. Prin platforma PetOne24 sprijinim organizațiile să își facă animalele mai vizibile și să gestioneze adopțiile, însă fiecare caz depinde și de resursele disponibile. Dacă familiile întârzie să apară, continuăm cu fotografii noi și descrieri actualizate. Pe măsură ce cresc, putem spune mai multe despre ei: unul merge frumos în lesă, altul folosește litiera, altul se înțelege foarte bine cu pisicile. Pentru cineva, tocmai acel detaliu poate face diferența. Și, în toată agitația cu puii, să nu uităm de mamă. Și ea are nevoie de îngrijire, de sterilizare și, dacă nu are deja una, de o familie a ei”, a încheiat Mirel Dinu-Grigorie. Citește și: Cât te costă să adopți un câine cu dizabilități și ce trebuie să știi înainte să-l iei acasă. Cheltuielile nu sunt doar financiare: „Pentru un câine care a trăit în adăpost, mutarea într-o familie înseamnă enorm” EXCLUSIV