Cercetătorii au descoperit când încep să apară primele probleme de memorie la câinii în vârstă. Foto: Magnific.com Schimbările de comportament ale unui câine în vârstă pot ascunde mai mult decât efectele obișnuite ale îmbătrânirii. Dificultățile de orientare, problemele de memorie și anxietatea pot deveni evidente abia după ce funcțiile cognitive au început să se deterioreze de mai mult timp. Un studiu recent realizat de cercetătorii de la Universitatea din Arizona sugerează că anumite modificări ale memoriei și capacității de învățare pot fi observate încă de la vârsta de 7-8 ani, înainte ca semnele evidente ale demenței canine să apară. Pentru a identifica aceste schimbări, oamenii de știință au dezvoltat o evaluare bazată pe trei jocuri simple, în care câinii trebuie să găsească recompense alimentare. Metoda ar putea contribui, în viitor, la depistarea mai timpurie a problemelor cognitive. Totuși, cercetătorii subliniază că testul se află încă în etapa de studiu și nu reprezintă, deocamdată, un instrument de diagnostic validat în practica veterinară. Citește și: Demența la câini poate fi observată după un semn surprinzător Ce este declinul cognitiv la câini Pe măsură ce înaintează în vârstă, câinii pot suferi modificări ale memoriei, capacității de învățare și orientării. În unele cazuri, aceste schimbări sunt asociate cu sindromul de disfuncție cognitivă canină, o afecțiune progresivă comparată uneori cu demența sau cu anumite manifestări ale bolii Alzheimer la oameni. Un câine afectat poate deveni dezorientat chiar și într-un spațiu familiar, poate avea un program de somn diferit sau poate reacționa neobișnuit în situații pe care înainte le gestiona fără probleme. Unele animale devin mai anxioase, interacționează mai puțin cu membrii familiei ori par să uite comportamente învățate anterior. Aceste manifestări nu înseamnă automat că animalul suferă de demență. Problemele de vedere sau auz, durerea, afecțiunile metabolice și alte boli pot produce modificări asemănătoare. Din acest motiv, orice schimbare persistentă trebuie discutată cu medicul veterinar. Testul CANID: trei jocuri care verifică memoria și capacitatea de învățare Pentru a identifica schimbările cognitive care pot apărea înainte ca stăpânii să observe simptome evidente, echipa de cercetare a creat o evaluare numită CANID. Aceasta urmărește modul în care câinii rezolvă sarcini care implică memoria, autocontrolul și adaptarea la situații noi. Studiul a fost coordonat de Stephanie Hargrave, doctorandă în psihologie, sub îndrumarea lui Evan MacLean, profesor la Colegiul de Medicină Veterinară al Universității din Arizona. Cercetătorii au testat 239 de câini, cu vârste cuprinse între aproximativ 10 luni și 16 ani. Evaluarea durează în jur de 40 de minute și cuprinde trei probe, în care recompensa alimentară îi motivează pe câini să participe. 1. Găsirea recompensei într-un tub transparent În prima probă, cercetătorii introduc o recompensă într-un tub transparent, care are o deschidere la unul dintre capete. Câinele poate vedea mâncarea, însă trebuie să găsească accesul corect pentru a o obține, scrie earth.com. Sarcina testează capacitatea animalului de a-și controla impulsul de a merge direct spre recompensă. În loc să încerce să ajungă la mâncare prin peretele tubului, câinele trebuie să ocolească obiectul și să găsească deschiderea. Cercetătorii urmăresc cât de des reușește animalul să rezolve sarcina fără să atingă mai întâi tubul. Performanța oferă indicii despre autocontrol și despre felul în care câinele răspunde la o situație care îi solicită atenția. 2. Un exercițiu de memorie cu recompense ascunse A doua probă verifică memoria. Un cercetător ascunde o recompensă în spatele unuia dintre patru paravane în formă de V, aflate la aproximativ 2,7 metri distanță de câine. Animalul trebuie să urmărească locul în care a fost ascunsă mâncarea și să îl țină minte înainte de a porni în căutare. Întârzierea poate ajunge la 40 de secunde. În unele încercări, cercetătorul îi oferă câinelui o altă recompensă, în apropierea picioarelor sale. Astfel, animalul este distras pentru scurt timp de la locul în care se află prima recompensă. Rezultatele arată cât de bine reușește câinele să păstreze informația în memorie și să o folosească după o perioadă de așteptare. 3. Schimbarea traseului pentru a ajunge la hrană Ultimul exercițiu analizează flexibilitatea cognitivă, adică abilitatea câinelui de a-și modifica strategia atunci când regulile se schimbă. Animalul trebuie să ocolească un panou pentru a ajunge la mâncare. Cercetătorii blochează una dintre rute, astfel încât câinele să învețe să folosească partea liberă. După ce reușește să aleagă traseul corect în trei din patru încercări consecutive, poziția obstacolului este schimbată. Câinele trebuie să renunțe la soluția pe care tocmai a învățat-o și să descopere un drum nou. Citește și: Tururi speciale la Grădina Zoologică din Berlin pentru persoanele cu demență. Inițiativa care aduce bucurie și conexiune Această probă îi ajută pe cercetători să observe cât de ușor se adaptează animalul atunci când o strategie cunoscută nu mai funcționează. Rezultatele au indicat diferențe începând de la aproximativ opt ani Cercetătorii au combinat rezultatele celor trei probe într-un scor general. Vârsta a explicat aproximativ 27% din diferențele observate între performanțele câinilor, ceea ce autorii au considerat un efect important. În cazul animalelor adulte tinere, rezultatele au fost relativ asemănătoare. În schimb, începând cu aproximativ opt ani, câinii mai în vârstă au obținut, în general, scoruri mai mici. Această observație este importantă deoarece semnele evidente ale disfuncției cognitive canine sunt raportate adesea mai târziu, în special în jurul vârstei de 10-12 ani sau după această perioadă. Cu alte cuvinte, unele abilități cognitive ar putea începe să se schimbe înainte ca stăpânii să remarce dezorientarea, anxietatea sau alte modificări asociate demenței. Foto: Magnific.com Rezultatele nu demonstrează însă că un scor scăzut la opt ani va duce în mod obligatoriu la apariția demenței. Pentru a stabili dacă testul poate anticipa boala, sunt necesare cercetări suplimentare. Cât de stabile au fost rezultatele în timp Pentru a verifica dacă testul oferă rezultate relativ constante, echipa a repetat evaluarea asupra unei părți dintre animale. Un grup de 138 de câini a revenit după șase luni, iar 114 au fost testați din nou după un an. Rezultatele au arătat o concordanță moderată între evaluări. Câinii care obținuseră scoruri bune la prima testare aveau, în general, rezultate bune și la revenire. Cercetătorii au observat însă și un aspect important: familiarizarea cu exercițiile poate îmbunătăți performanța. La a doua evaluare, după șase luni, scorurile generale au crescut ușor. După un an, această îmbunătățire nu mai era evidentă la nivel general. În proba cu tubul transparent, câinii au continuat să obțină rezultate mai bune decât la prima încercare. În schimb, la exercițiul de memorie cu recompense ascunse, performanța a scăzut după un an. Aceste diferențe arată cât de dificil este să separi efectul învățării de schimbările produse de înaintarea în vârstă. De ce unele animale au obținut scoruri mai bune Câinii testați în cadrul organizației Canine Companions, care pregătește animale pentru activități de asistență, au obținut rezultate mai bune decât cei evaluați în laborator sau într-un centru de îngrijire pentru câini. Avantajul a fost observat în special la exercițiile care necesitau autocontrol. Cercetătorii consideră că dresajul, temperamentul și selecția animalelor pentru activități de asistență ar putea explica o parte dintre diferențe. În viitor, studiile ar putea clarifica dacă antrenamentul și stimularea mentală pe termen lung contribuie la menținerea funcțiilor cognitive odată cu înaintarea în vârstă. Ce trebuie să facă stăpânii când observă schimbări de comportament Testul CANID nu a fost încă validat prin comparații suficiente cu examinările veterinare și chestionarele completate de proprietari. În plus, nu toți câinii pot participa cu ușurință la astfel de exerciții: unii se tem de persoane necunoscute, iar alții nu sunt interesați de recompensele alimentare. Pentru moment, stăpânii rămân printre cei mai importanți observatori ai schimbărilor apărute în comportamentul animalelor. Dezorientarea, tulburările de somn, anxietatea nou apărută, pierderea interesului pentru activități și dificultățile de învățare trebuie discutate cu medicul veterinar. Studiul, publicat în revista științifică Animal Cognition, deschide o direcție promițătoare pentru identificarea mai timpurie a declinului cognitiv la câini. Următorul pas este urmărirea acelorași animale pe perioade mai lungi, pentru a afla dacă rezultatele obținute la vârste medii pot anticipa apariția demenței. Până atunci, evaluarea veterinară, îngrijirea adaptată vârstei și activitățile care stimulează mintea câinelui rămân importante pentru menținerea stării sale de bine.