Un senzor de numai 100 de dolari dezvăluie impactul fumului incendiilor asupra animalelor sălbatice. Foto: AI Fumul produs de incendiile de vegetație poate afecta sănătatea și comportamentul animalelor sălbatice. Cu toate acestea, cercetătorii au avut mult timp dificultăți în a măsura cantitatea de particule poluante la care sunt expuse animalele în habitatele lor naturale. O nouă tehnologie ar putea schimba această situație. O echipă de cercetători din Statele Unite a dezvoltat un dispozitiv de monitorizare a calității aerului, care poate fi montat pe zgarda GPS a animalelor. Sistemul costă aproximativ 100 de dolari și le permite oamenilor de știință să afle când și unde ajunge fumul incendiilor în zonele frecventate de fauna sălbatică. Dispozitivul ar putea contribui la înțelegerea efectelor poluării asupra animalelor și la identificarea unor soluții pentru protejarea acestora în perioadele în care incendiile devin tot mai intense. De ce este importantă monitorizarea fumului în habitatele animalelor Incendiile de vegetație reprezintă o problemă tot mai serioasă în America de Nord. Fumul rezultat poate afecta calitatea aerului timp de mai multe zile sau chiar săptămâni, iar particulele poluante pot ajunge la distanțe mari de locul în care izbucnește un incendiu. În cazul oamenilor, există posibilitatea de a rămâne în interiorul locuințelor atunci când aerul de afară devine periculos. Animalele sălbatice nu beneficiază însă de aceeași protecție. Ele continuă să se deplaseze prin păduri, câmpii și alte habitate, unde pot fi expuse fumului fără să existe suficiente informații despre nivelul de poluare la care sunt supuse. O dificultate importantă este lipsa stațiilor de monitorizare în zonele izolate. Majoritatea aparatelor care măsoară calitatea aerului sunt instalate în localități sau în apropierea acestora. Din acest motiv, valorile înregistrate nu reflectă întotdeauna condițiile reale din locurile în care trăiesc animalele. Cercetătorii consideră că măsurătorile realizate direct asupra animalelor pot oferi o imagine mai exactă a expunerii la fum. În plus, aceste date ar putea arăta dacă animalele își schimbă traseele sau comportamentul atunci când aerul devine mai poluat. Cum funcționează senzorul montat pe zgarda animalelor Dispozitivul, denumit smoke logger, a fost dezvoltat de o echipă de la Universitatea de Stat din Colorado și Serviciul Forestier al Statelor Unite. Acesta include un senzor laser care măsoară concentrația particulelor fine din aer. Aparatul urmărește în special particulele PM2.5, care au un diametru de cel mult 2,5 micrometri. Acestea sunt suficient de mici pentru a pătrunde adânc în sistemul respirator și pot afecta sănătatea. Citește și: O „pasăre exotică” de un portocaliu intens a fost salvată de un spital pentru animale sălbatice Costul materialelor necesare pentru construirea unui dispozitiv este de aproximativ 100 de dolari. Senzorul pornește la fiecare 30 de minute, efectuează măsurători timp de 30 de secunde și salvează rezultatele pe un card de memorie. Sistemul nu transmite datele în timp real. Cercetătorii au ales această variantă pentru a economisi bateria și pentru că, în multe zone sălbatice, nu există conexiune la internet sau la rețelele mobile. Informațiile sunt recuperate după ce zgarda ajunge din nou în posesia echipei. Dispozitivul poate fi asociat cu un sistem GPS. Astfel, cercetătorii pot compara nivelul particulelor din aer cu poziția animalului și pot identifica zonele în care acesta a fost expus la o poluare mai ridicată. Foto: Magnific.com Primele teste au arătat diferențe importante în calitatea aerului Înainte de a utiliza senzorii pe animale, cercetătorii au verificat dacă aceștia pot detecta creșterea concentrației de particule provocată de surse de fum. Unul dintre primele teste a fost realizat în decembrie 2024, în apropierea unui foc amenajat într-un spațiu special. Senzorul a fost amplasat la aproximativ 15 metri de foc și a detectat o creștere a particulelor din aer la numai șapte minute după aprinderea acestuia. Un alt test a avut loc în Massachusetts, în apropierea unui spectacol de artificii. Măsurătorile au indicat o creștere a concentrației de particule la aproximativ 15 minute după începerea evenimentului. Aceste experimente au arătat că aparatul poate detecta schimbări ale calității aerului provocate de surse de fum. O altă etapă a cercetării a urmărit diferențele dintre măsurătorile realizate în apropierea animalelor și cele înregistrate de stațiile publice de monitorizare. În Colorado, doi senzori amplasați în aer liber au detectat un nor de fum care a persistat aproximativ două ore. Unele stații de monitorizare din apropiere au înregistrat fenomenul, în timp ce altele nu l-au surprins. Rezultatele sugerează că poluarea poate varia semnificativ chiar și pe distanțe relativ mici. Din acest motiv, măsurătorile realizate la kilometri distanță de habitatul unui animal nu oferă întotdeauna o imagine fidelă a aerului pe care acesta îl respiră. Cerbii au purtat zgărzi speciale pentru monitorizarea mediului Cercetătorii au testat tehnologia și pe cerbi catâr din Colorado și Utah. Animalele au primit zgărzi GPS prevăzute cu senzori pentru măsurarea particulelor din aer. În Colorado, cinci cerbi din apropierea orașului Fort Collins au participat la primele teste. Sistemele GPS înregistrau poziția animalelor la fiecare 15 minute, iar senzorii de fum erau montați în partea inferioară a zgărzilor. Datele au scos la iveală și o legătură între apropierea de drumuri și valorile măsurate de senzori. În apropierea drumului South Taft Hill, valorile înregistrate erau mai ridicate atunci când cerbii se aflau la mai puțin de 100 de metri de șosea. Pe măsură ce animalele se îndepărtau, valorile scădeau. Această observație arată că dispozitivele pot oferi informații despre mediul în care se deplasează animalele. Totuși, valorile mai mari ale particulelor nu înseamnă automat că acestea provin din incendiile de vegetație. Pentru a identifica sursa poluării, cercetătorii trebuie să compare măsurătorile cu date despre incendii, condițiile meteorologice și alte informații disponibile. În Utah, un cerb catâr a purtat un astfel de senzor între 11 decembrie 2025 și 18 ianuarie 2026. Dispozitivul a funcționat timp de 38 de zile, până când animalul a fost ucis de o pumă. În perioada monitorizată, senzorul montat pe zgardă a înregistrat o concentrație a particulelor fine de aproximativ zece ori mai mică decât cea măsurată de cele mai apropiate stații publice. Acestea se aflau la aproximativ 20-22 de kilometri distanță, în partea cealaltă a lanțului muntos Wasatch, conform earth.com. Diferența evidențiază importanța măsurătorilor efectuate direct în habitatul animalelor. Condițiile locale pot fi foarte diferite de cele din zonele în care sunt instalate stațiile obișnuite de monitorizare. Citește și: Cum îți poți opri pisica să vâneze animale sălbatice: soluții eficiente recomandate de experți Fumul poate modifica deplasarea și comportamentul animalelor Expunerea la fum nu reprezintă singura problemă pentru fauna sălbatică. Particulele și mirosurile asociate incendiilor pot influența și modul în care animalele se deplasează sau își găsesc hrana. Multe specii folosesc mirosul pentru a detecta prădătorii și pentru a identifica pericolele din apropiere. Fumul ar putea acoperi sau modifica aceste semnale olfactive, ceea ce ar îngreuna recunoașterea unor amenințări. Cercetările anterioare au evidențiat schimbări de comportament la mai multe specii în timpul incendiilor. De exemplu, gâștele cu frunte albă și-au modificat traseele de migrație în timpul perioadei cu fum din 2020. Potrivit informațiilor prezentate în studiu, unele păsări au ajuns mai târziu la destinație, au avut rezerve de energie mai mici și au înregistrat rate de mortalitate mai ridicate. În Borneo, urangutanii au redus timpul petrecut în mișcare și s-au odihnit mai mult după incendiile din 2015. De asemenea, măcălendrii din Oregon și-au diminuat deplasările pe măsură ce fumul devenea mai dens. Aceste exemple arată că efectele incendiilor pot depăși distrugerea directă a habitatelor. Fumul poate influența activitatea zilnică, migrația și modul în care animalele interacționează cu mediul. Cu toate acestea, efectele diferă în funcție de specie, de intensitatea expunerii și de condițiile din habitat. Sunt necesare mai multe măsurători pentru a stabili cu precizie în ce situații fumul produce cele mai mari riscuri. Cercetătorii extind monitorizarea la mai multe specii După primele teste, echipa a început să utilizeze senzorii și pe alte animale. Dispozitivele au fost montate pe trei pume din nordul statului New Mexico, trei elani din statul Washington și șase cerbi catâr din California. Cercetătorii au instalat, de asemenea, opt senzori staționari în Parcul Național Yosemite. Aceștia se află într-o zonă în care trăiește nevăstuica Fisher din Sierra Nevada, un mamifer amenințat cu dispariția. Aparatele pot măsura condițiile din apropierea habitatului acestei specii și pot ajuta la identificarea zonelor în care animalele ar putea găsi refugiu în timpul episoadelor de fum. Informațiile ar putea fi utile și pentru gestionarea pădurilor. În anumite situații, autoritățile folosesc incendii controlate pentru a reduce acumularea vegetației inflamabile și riscul unor incendii de amploare. Prin monitorizarea fumului, specialiștii ar putea planifica aceste intervenții astfel încât să limiteze expunerea animalelor în perioadele sensibile sau în habitatele importante pentru supraviețuirea lor. Echipa susține că proiectul poate fi extins și de alți cercetători. Planurile de construcție și codul necesar pentru realizarea dispozitivului sunt disponibile gratuit, ceea ce ar putea facilita utilizarea tehnologiei în alte studii. Ce limite are noua tehnologie Deși primele rezultate sunt promițătoare, dispozitivul nu poate identifica singur sursa particulelor pe care le detectează. Pentru a stabili dacă poluarea provine de la un incendiu, cercetătorii trebuie să analizeze și alte date, precum hărțile incendiilor și condițiile meteorologice. Senzorul poate avea, de asemenea, probleme de precizie atunci când umiditatea relativă depășește aproximativ 75-80%. Această limitare trebuie luată în calcul atunci când sunt interpretate măsurătorile. În plus, niciunul dintre cerbii monitorizați în cadrul studiului nu a fost expus la niveluri ridicate de fum provenit din incendii de vegetație în perioada în care purta dispozitivul. Prin urmare, testele inițiale nu au stabilit încă efectele directe ale unei astfel de expuneri asupra animalelor respective. Cercetătorii vor avea nevoie de date suplimentare pentru a determina cât de mult influențează fumul sănătatea, deplasarea și comportamentul diferitelor specii. Studiul care prezintă dispozitivul și primele rezultate a fost publicat pe 7 octombrie 2026, în revista științifică Methods in Ecology and Evolution. Noua tehnologie oferă o metodă accesibilă de monitorizare a calității aerului în zone greu de supravegheat. Pe viitor, informațiile colectate ar putea ajuta specialiștii să înțeleagă mai bine riscurile la care este expusă fauna sălbatică și să găsească modalități mai eficiente de protejare a habitatelor naturale.