Câinii folosiți de poliție pentru depistarea drogurilor, puși sub semnul întrebării de cercetători. Foto: magnific.com Câinii folosiți de poliție pentru detectarea drogurilor ar putea fi mai puțin fiabili decât s-a presupus până acum. În plus, folosirea lor poate avea consecințe mai serioase asupra persoanelor verificate. Aceasta este concluzia unei analize realizate de Sara Gordon, profesoară asociată la Peter A. Allard School of Law din cadrul University of British Columbia. Câinii special antrenați sunt folosiți pentru a detecta mirosul substanțelor ilegale. Animalul poate fi pus să verifice un bagaj, o mașină sau chiar o persoană. Atunci când simte un miros pe care îl recunoaște, câinele transmite un semnal către conductor, potrivit earth.com. În Canada, un astfel de semnal poate avea urmări importante. El poate contribui la justificarea unei arestări sau a unei percheziții mai amănunțite. Gordon susține însă că instanțele ar fi acordat prea multă încredere acurateții acestor animale. „Faptul că o metodă este folosită de zeci de ani în instanțe nu înseamnă că fiabilitatea ei trebuie considerată garantată”, a explicat cercetătoarea. De ce este important semnalul dat de câine În Canada, poliția poate apela la un câine special antrenat atunci când există suspiciuni rezonabile. Este vorba despre existența unor motive obiective pentru a suspecta că o persoană ar putea fi implicată într-o infracțiune legată de droguri. Acest standard este mai scăzut decât cel al unor motive rezonabile și probabile. Instanța Supremă a Canadei a acceptat în trecut acest nivel de suspiciune. Unul dintre motive a fost ideea că o verificare realizată cu ajutorul unui câine este limitată și poate fi foarte precisă. Sara Gordon a analizat însă cercetările publicate după ultima decizie importantă a instanței, din 2013. Concluzia sa este că performanța câinilor poate fi mai slabă decât presupun unele instanțe. În plus, o astfel de verificare nu este întotdeauna lipsită de consecințe pentru persoana vizată. Foto: magnific.com Multe alerte nu sunt urmate de găsirea drogurilor Unul dintre cele mai ample seturi de date analizate provine din New South Wales, Australia. Cercetătorii au analizat peste 10.000 de alerte date de 17 câini special antrenați și certificați. Rezultatele au ridicat semne de întrebare. În aproximativ 74% dintre cazuri, polițiștii nu au găsit droguri după ce câinele a dat alarma. Au existat și diferențe mari între animale. Procentul cazurilor în care câinii au identificat droguri a fost cuprins între 7% și 56%. Datele ulterioare din New South Wales au indicat un rezultat asemănător. Între 2011 și 2019, perchezițiile efectuate după o alertă pozitivă au dus la găsirea drogurilor în doar 24,3% dintre cazuri, în medie. Și datele din Statele Unite au arătat că multe dintre percheziții nu au dus la descoperirea unor substanțe ilegale. În Louisville, Kentucky, 45% dintre perchezițiile declanșate de alertele câinilor, între 2017 și 2019, nu au identificat narcotice. Un câine poate simți urme rămase după consumul drogurilor Faptul că poliția nu găsește droguri după o alertă nu înseamnă automat că animalul a greșit. Câinii au un simț al mirosului extrem de dezvoltat. Ei pot detecta urme foarte mici, chiar dacă drogurile nu mai sunt prezente în acel loc. Animalul poate reacționa și la substanțe chimice asociate cu un anumit drog. Acest lucru face ca semnalul transmis de câine să fie mai greu de interpretat. Un exemplu este piperonalul. Substanța este asociată cu mirosul MDMA, dar are și utilizări legale. Poate fi folosită, printre altele, în aromele de cireșe și vanilie sau în produse împotriva țânțarilor. Experimentele analizate în studiu au arătat că unii câini pot reacționa la piperonal chiar și atunci când MDMA nu este prezent. Prin urmare, o alertă nu oferă întotdeauna un răspuns simplu la întrebarea dacă există sau nu droguri. Modul în care sunt înregistrate alertele poate schimba rezultatele Analiza ridică întrebări și despre felul în care poliția stabilește dacă un câine a avut sau nu dreptate. Într-un caz din Canada, un câine pe nume Boris a dat alarma în timpul a 15 percheziții. Polițiștii nu au găsit droguri. Cu toate acestea, unele dintre aceste situații au fost considerate confirmări ale abilității câinelui. Motivul a fost că persoanele verificate au spus că au consumat droguri în trecut sau că au fost în apropierea unor persoane care consumau droguri.Judecătorul cazului a pus la îndoială dacă astfel de declarații pot demonstra că animalul a identificat corect drogurile. Boris a avut și 11 alerte în urma cărora polițiștii au găsit bani, dar nu și substanțe narcotice. Și acestea au fost considerate alerte confirmate, deși banii nu au fost testați pentru eventuale urme de droguri. Astfel de clasificări pot influența ulterior imaginea pe care instanțele și-o formează despre performanța unui câine. Și conductorul poate influența comportamentul câinelui Câinii sunt foarte atenți la comportamentul oamenilor. Mișcările, postura, vocea, viteza de deplasare sau chiar tensiunea lesei pot transmite semnale animalului. Fenomenul este cunoscut drept influențarea câinelui de către conductor. Persoana care îl însoțește nu trebuie neapărat să își dea seama că transmite astfel de semnale. Un experiment realizat în 2011 a analizat 18 echipe formate din câini și conductori. Conductorilor li s-a spus că anumite bucăți de hârtie roșie indicau locurile în care ar putea exista mirosuri țintă. În realitate, în acele zone nu se afla substanța căutată. Câinii au dat 225 de alerte false. Animalele au avut de două ori mai multe șanse să reacționeze în apropierea hârtiei roșii decât în zonele unde se afla doar un miros de momeală. Foto: magnific.com Totuși, Gordon precizează că o parte din comunitatea specialiștilor în câini de detecție a criticat anumite aspecte ale experimentului. O alertă poate duce la percheziții și arestări Instanțele s-au concentrat deseori pe faptul că un câine are nevoie de foarte puțin timp pentru a verifica o persoană sau un obiect. Dar consecințele nu se termină întotdeauna în momentul în care animalul dă alarma. O astfel de reacție poate duce la deschiderea bagajelor, verificarea unei mașini, o percheziție corporală sau chiar o arestare. Persoanele supuse unor astfel de controale au descris stări de teamă, anxietate, furie sau rușine. Unele au raportat transpirații, tremur și dificultăți de concentrare. Analiza discută și diferențele rasiale observate în unele date privind opririle efectuate de poliția rutieră din Statele Unite. Unele grupuri rasializate au fost supuse mai des verificărilor cu câini. În același timp, aceste controale au avut o probabilitate mai mică de a duce la descoperirea unor obiecte sau substanțe ilegale. Cercetătoarea subliniază însă că datele disponibile nu demonstrează că prejudecățile rasiale determină câinii poliției canadiene să dea alerte false. Prejudecățile umane ar putea avea un rol Una dintre preocupările ridicate de analiză este posibilitatea ca prejudecățile inconștiente ale oamenilor să se combine cu influența conductorului. Un polițist poate porni deja de la ideea că într-un anumit loc există droguri. Chiar fără să își dea seama, această așteptare îi poate schimba comportamentul. Câinele poate observa aceste modificări și poate reacționa la ele. În acest fel, alerta animalului poate părea o confirmare independentă a suspiciunilor polițistului. Ea poate contribui apoi la obținerea unor motive mai puternice pentru o arestare sau o percheziție. Din acest motiv, Gordon consideră că rezultatul unei verificări trebuie privit ca produsul muncii unei echipe formate din câine și conductor. Nu ar trebui tratat automat ca un semnal complet independent. Citește și: Șapte echipe canine din Ucraina, pregătite în România pentru lupta împotriva contrabandei. Ce au învățat câinii Este nevoie de reguli mai clare pentru antrenament În Canada nu există un singur standard național care să stabilească toate regulile privind antrenarea, testarea și folosirea câinilor polițiști pentru detectarea drogurilor. În plus, informațiile despre metodele de pregătire nu sunt întotdeauna ușor accesibile publicului. O evaluare realizată în 2024 asupra programului de câini al Poliției Regale Canadiene a arătat că doar 17 dintre cele 26 de posturi de la centrul de pregătire erau ocupate. Gordon avertizează însă că aceste probleme nu pot fi atribuite automat tuturor unităților canine din Canada. Ea susține folosirea testelor dublu-orb. În cadrul acestora, nici conductorul și nici persoana care lucrează direct cu echipa nu știe unde a fost amplasat mirosul căutat. Metoda poate reduce riscul ca animalul să primească, fără intenție, semnale de la oameni. Cât de solide sunt dovezile folosite în instanță Analiza câinilor de detecție face parte dintr-o cercetare mai amplă privind dovezile utilizate în procesele penale. Sara Gordon susține că judecătorii și avocații trebuie să cunoască mai bine limitele acestor metode. Potrivit cercetătoarei, dovezile criminalistice ar trebui prezentate astfel încât să reflecte cât mai corect ceea ce poate demonstra știința. Dar și ceea ce nu poate demonstra. Ea a analizat și alte tipuri de probe criminalistice, inclusiv analiza tiparelor de pete de sânge. Cercetătoarea consideră că, atunci când sunt analizate în profunzime, unele metode criminalistice au o bază științifică mai puțin solidă decât s-a presupus în trecut. Citește și: Ce pot învăța cercetătorii despre Alzheimer de la câinii bătrâni Ar putea fi necesar un standard legal mai strict Gordon susține că poliția ar trebui să aibă motive rezonabile și probabile înainte de a folosi un câine pentru detectarea drogurilor. O altă variantă ar fi ca Parlamentul să creeze un sistem special pentru reglementarea acestor verificări. Noile reguli ar putea stabili cerințe clare pentru antrenament, certificare și testare. De asemenea, ar putea include reguli privind păstrarea rezultatelor obținute de fiecare câine, starea de sănătate a animalelor și modul în care sunt gestionate alertele provocate de mirosuri vechi. Analiza publicată în Alberta Law Review nu reprezintă un experiment nou. Este o cercetare juridică bazată pe date din mai multe țări, rapoarte guvernamentale, dosare judiciare, statistici ale poliției și studii științifice. Prin urmare, procentele prezentate nu pot fi considerate o rată universală de acuratețe pentru toți câinii polițiști. Ideea principală este însă clară: atunci când o simplă alertă poate duce la o percheziție sau chiar la o arestare, fiabilitatea câinelui trebuie analizată cu atenție. La fel de important este și modul în care comportamentul conductorului poate influența rezultatul.