Care pasăre are cel mai melodios cântec? Un nou studiu are un răspuns

Cântecul păsărilor îi poate face pe oameni să se simtă mai relaxați, însă unele sunete produse de acestea par să fie mult mai plăcute pentru urechea umană decât altele. O echipă de cercetători din Germania a încercat să afle de ce anumite cântece de păsări sunt percepute drept mai melodioase și a identificat câteva caracteristici acustice care ar putea explica această preferință.

Care pasăre are cel mai melodios cântec?

Oamenii tind să prefere sunetele mai blânde, cu o gamă de frecvențe mai restrânsă, dar, surprinzător, și cântecele mai complexe au primit calificative mai bune. Iar preferințele nu au părut să depindă de cât de multe știau participanții despre păsări.

„Acest lucru sugerează că plăcerea pe care ne-o oferă cântecul păsărilor este legată de ceva mai fundamental decât simplul fapt că știm ce ascultăm”, a explicat dr. Nadine Kalb, autoarea principală a studiului publicat pe 1 septembrie în revista Frontiers in Bird Science.

„Rezultatele noastre arată că modul în care percepem un cântec de pasăre depinde de combinația mai multor caracteristici acustice și că diferite combinații ale acestor caracteristici pot produce sunete foarte plăcute”, a adăugat Kalb, biolog la Universitatea din Tübingen.

Cercetătorii spun că rezultatele ar putea contribui la o mai bună înțelegere a modului în care păsările influențează mediul sonor în care trăim și, în viitor, ar putea fi utile pentru amenajarea parcurilor, a spațiilor verzi urbane și a altor locuri în care oamenii merg pentru a se relaxa.

„Poate că cea mai importantă concluzie este că simplul fapt că acordăm atenție păsărilor poate schimba modul în care experimentăm lumea naturală”, a spus dr. Christoph Randler, autor principal al studiului. „Chiar și atunci când nu înțelegem ce comunică o pasăre, cântecul ei ne poate atrage atenția, poate provoca emoții pozitive și ne poate face mai conștienți de biodiversitatea din jurul nostru.”

Mierla, cea mai plăcută pasăre din studiu

Pentru cercetare, oamenii de știință au cerut unui grup de 84 de persoane să asculte înregistrări cu 123 de specii de păsări sălbatice și să evalueze cât de plăcute li se par vocalizările acestora.

Câștigătoarea, cu un scor mediu de 4,52 din 5, a fost mierla (Turdus merula), cunoscută și sub numele de mierla europeană. Este o pasăre întâlnită frecvent în grădini, parcuri și zone împădurite din Europa, iar cântecul său este descris drept bogat, blând și asemănător sunetului unui flaut.

La polul opus s-a aflat bufnița de hambar, ale cărei vocalizări au primit un scor mediu de numai 1,32. Sunetele produse de această pasăre sunt mai degrabă stridente și răgușite decât melodioase.

Printre celelalte specii evaluate s-au numărat sticletele european, care a obținut 4,26 din 5, măcăleandrul european, cu 4,04, și pițigoiul albastru, cu 3,92.

Diferențele dintre aceste sunete i-au făcut pe cercetători să se întrebe ce anume determină urechea umană să considere un cântec de pasăre plăcut și altul mai puțin agreabil.

Citește și: Oamenii de știință au identificat două dintre cele mai zgomotoase păsări din lume. Cântă la fel de tare ca un ciocan pneumatic

De ce ne plac anumite cântece de păsări?

Interesul cercetătorilor pornește de la o întrebare mai amplă. Cercetări anterioare au arătat că apropierea de păsări și activități precum observarea lor pot contribui la recuperarea psihologică și la starea de bine.

De această dată, Kalb și Randler au vrut să se concentreze strict asupra sunetelor, analizând împreună caracteristicile biologice ale vocalizărilor și modul în care acestea sunt percepute de oameni.

După ce participanții au evaluat cântecele, cercetătorii au comparat scorurile cu caracteristicile acustice ale fiecărei vocalizări. Astfel au încercat să afle ce anume face ca un cântec să pară mai melodios. Una dintre cele mai surprinzătoare concluzii a fost că oamenii au preferat, în general, cântecele mai complexe.

„Ne-am putea aștepta intuitiv ca sunetele simple și repetitive să fie mai ușor de procesat și, prin urmare, mai plăcute. Dar a apărut tiparul opus: sunetele mai complexe au primit, în general, calificative mai mari în ceea ce privește plăcerea”, a explicat Randler.

Rezultatul este interesant deoarece arată că un cântec de pasăre nu trebuie să fie neapărat simplu pentru a fi perceput drept frumos. Complexitatea poate contribui, la rândul ei, la impresia de melodie și plăcere.

Cântecul păsărilor ar putea schimba cum sunt proiectate orașele

Descoperirile ar putea avea și aplicații practice. Cercetătorii consideră că arhitecții, proiectanții de parcuri și autoritățile locale ar putea ține cont nu doar de reducerea zgomotului din orașe, ci și de tipurile de sunete naturale pe care oamenii le aud.

Asta nu înseamnă însă că simpla difuzare a unor înregistrări cu păsări ar avea automat același efect.

Într-un studiu anterior, echipa lui Randler a constatat că redarea suplimentară a cântecelor păsărilor prin difuzoare nu a oferit beneficii mai mari pentru starea de bine decât sunetele produse în mod natural de păsările din mediul respectiv.

„Ne amintește că vocalizările păsărilor au o dimensiune importantă dincolo de comunicarea dintre păsări: ele reprezintă și o parte majoră a peisajului sonor experimentat de oameni”, a spus Randler.

De ce cântecul mierlei ne place atât de mult?

Dr. Olga Feher, profesor asociat de psihologie la Universitatea Warwick din Marea Britanie, cercetează cântecul păsărilor și nu a participat la noul studiu. Ea consideră că rezultatele indică existența unor factori biologici care influențează preferințele oamenilor.

„Rezultatele sugerează că există cel puțin câțiva factori biologici care influențează preferințele oamenilor pentru cântecul păsărilor”, a spus Feher.

Alte cercetări au indicat că unele dintre reacțiile noastre la sunete ar putea avea rădăcini evolutive foarte vechi. Un studiu publicat în martie a arătat că oamenii și alte animale tind să împărtășească anumite preferințe pentru sunete vocale, în timp ce o cercetare din 2020 a identificat asemănări între anumite tipare ritmice din muzica umană și cântecul păsărilor.

Totuși, preferințele personale joacă și ele un rol important. Feher studiază cintezele zebră, ale căror cântece rapide și aproape robotice sunt considerate de multe persoane mai puțin plăcute.

„Dar mie chiar îmi plac, fără îndoială datorită asocierilor plăcute pe care le am cu ele”, a explicat cercetătoarea.

Ea a atras însă atenția asupra unui posibil efect nedorit. Dacă oamenii vor folosi aceste informații pentru a crea spații în care să predomine cântecele unor specii considerate „frumoase”, ar putea exista riscul ca păsările ale căror vocalizări sunt percepute ca mai puțin plăcute să fie neglijate în eforturile de conservare.

Citește și: Kākāpō, papagalul care nu poate zbura, își revine spectaculos. 90 de pui au venit pe lume într-un sezon record

Nu există o rețetă pentru un cântec de pasăre perfect

Cercetătorii subliniază că nu există o singură caracteristică acustică responsabilă pentru frumusețea unui cântec de pasăre.

Mierla, aușelul de iarnă și silvia cu cap negru, de exemplu, produc sunete foarte diferite, însă toate au primit calificative ridicate în cadrul studiului.

„Mierla, aușelul de iarnă și silvia cu cap negru sună destul de diferit una de cealaltă, însă toate au primit calificative foarte ridicate în ceea ce privește plăcerea. Rezultatele noastre nu se referă la o singură caracteristică acustică analizată izolat, ci arată că o combinație între frecvență, amplitudine și lățimea de bandă este importantă pentru modul în care este percepută plăcerea produsă de un sunet de pasăre”, a explicat Kalb.

Cercetătorul Robert Lachlan, specialist în comunicarea animalelor și profesor asociat de psihologie la Royal Holloway, University of London, consideră că studiul deschide o direcție interesantă de cercetare, dar că sunt necesare mai multe date pentru a înțelege exact de ce anumite cântece de păsări ne atrag.

El a pus sub semnul întrebării ideea că sunetele cu frecvențe mai înalte ar fi în mod automat mai atractive. Păsări renumite pentru cântecele lor melodioase, precum mierlele și privighetorile, folosesc adesea note relativ joase, asemănătoare sunetului unui flaut.

„Nu m-ar surprinde dacă există, de exemplu, anumite regiuni ale spectrului de frecvențe pe care tindem să le considerăm mai atractive”, a spus Lachlan. O asemenea preferință nu ar putea fi identificată analizând doar cea mai înaltă și cea mai joasă frecvență dintr-un cântec.

Experiența personală contează enorm

Biologia nu este însă singurul factor care contează. Experiențele personale pot influența și ele modul în care oamenii percep cântecele păsărilor.

Lachlan a remarcat că experiența participanților în observarea păsărilor nu a influențat în acest studiu preferința pentru anumite cântece. Cu toate acestea, el spune că propria sa experiență îl face să reacționeze diferit la sunetele familiare.

„Știu că mă simt diferit atunci când mă întorc acasă după o călătorie și aud păsările familiare din cartierul meu”, a explicat cercetătorul.

Așadar, ceea ce considerăm un cântec de pasăre melodios poate fi rezultatul unei combinații între caracteristicile acustice ale sunetului, biologia noastră și experiențele pe care le-am acumulat.

De ce creierul nostru preferă anumite sunete?

Studiul oferă deocamdată o asociere între anumite caracteristici ale sunetelor și nivelul de plăcere raportat de oameni, dar nu explică mecanismul din spatele acestei preferințe.

„Studiul stabilește ce caracteristici acustice sunt asociate cu plăcerea; nu ne spune încă exact de ce creierul nostru preferă aceste caracteristici”, a precizat Randler.

Următorul pas va fi să se afle de ce oamenii preferă anumite cântece de păsări și dacă aceste preferințe se mențin în culturi și medii diferite.

Până atunci, mierla rămâne una dintre cele mai bune candidate atunci când vine vorba despre titlul de pasăre cu cel mai plăcut cântec, cel puțin pentru participanții la acest studiu. Cercetarea arată însă că frumusețea cântecului unei păsări nu poate fi redusă la o singură frecvență sau la o singură caracteristică: este combinația dintre mai multe elemente care poate transforma o simplă vocalizare într-un sunet pe care oamenii îl percep drept melodic și plăcut.