Un câine adoptat are nevoie de timp pentru a descoperi că este în siguranță. Sursa foto: Kasper Ravlo / Stock Budget / Profimedia Un câine care a ajuns într-un adăpost a trecut, de cele mai multe ori, prin situații stresante, ceea ce îl poate face să fie mai retras și să nu aibă încredere în oameni. Mai mult decât atât, se află într-un mediu cu totul nou, în care liniștea, oricât de mult s-ar încerca, este o raritate. De aceea, atunci când mergi să adopți, e important să vezi dincolo de prima interacțiune. Într-un interviu acordat pentru zooland.ro, Irina Suciu, președinta asociației No Limit Pets a vorbit despre transformarea prin care un animal trece atunci când ajunge în sânul noii sale familii și a explicat de ce răbdarea este cheia unei relații între om și cățel. În adăpost, comportamentul unui câine poate reflecta doar mediul din jurul său, nu adevărata personalitate Dacă ai ajuns într-un adăpost pentru câini, probabil că ai observat că unii sunt mai retrași sau, din contră, veseli și dornici de interacțiune. Această diferență poate fi explicată de mai mulți factori, precum trecutul lor și perioada pe care au petrecut-o în adăpost. Însă, indiferent de ceea ce vedem pe moment, adevărul este că un animal se poate transforma total după ce ajunge „acasă” și același câine care prima dată se ascundea într-un colț poate fi, de fapt, foarte „lipicios”. „Mediul are o influență enormă asupra comportamentului unui câine. Într-un adăpost există foarte mulți stimuli: alți câini, zgomot, mișcare, oameni diferiți, schimbări de rutină. Pentru un câine timid sau care a trecut prin experiențe dificile, toate acestea pot însemna un nivel ridicat de stres. Într-o familie lucrurile se schimbă. Are un spațiu mai liniștit, o rutină mai previzibilă și, foarte important, începe să construiască o relație constantă cu aceiași oameni. Un câine care în adăpost părea retras poate descoperi treptat că este în siguranță și că apropierea de oameni îi aduce lucruri plăcute. Noi vedem uneori câini care, în adăpost, au nevoie de mult timp până acceptă apropierea unui om, iar după ce ajung într-o familie devin foarte atașați și caută permanent contactul cu membrii acesteia. De aceea este important ca un câine să nu fie definit exclusiv după comportamentul pe care îl are în adăpost. Uneori vedem doar modul în care acel câine face față mediului în care se află în acel moment, nu neapărat întreaga lui personalitate”, a explicat Irina Suciu de la No Limit Pets. Uneori, problemele apar abia după ce câinele ajunge acasă Paradoxal, adopția poate reprezenta momentul în care familia descoperă lucruri pe care nimeni nu le-ar fi putut observa în adăpost. Dar nu pentru că vorbim despre un câine total schimbat, ci despre un context cu totul nou. „Pentru câine, adopția este o schimbare foarte mare, chiar dacă este una pozitivă. Dintr-o dată se află într-un mediu complet nou, cu alte mirosuri, alte sunete, alte reguli și alți oameni. Unele comportamente apar din stres, nesiguranță sau pur și simplu pentru că animalul încă nu înțelege rutina noii case. De exemplu, un câine poate să nu fi fost obișnuit niciodată să rămână singur într-o locuință. Altul poate să nu știe încă unde și când trebuie să își facă nevoile. Există și situații în care anumite comportamente nu puteau fi observate în adăpost pentru simplul motiv că acel context nu exista acolo. Nu putem ști, de exemplu, cum va reacționa un câine când rămâne singur într-un apartament până când nu ajunge efectiv într-o astfel de situație. Important este ca familia să nu interpreteze automat aceste comportamente drept ‘răutate’ sau dovada că acel câine nu poate fi adoptat. De multe ori ele pot fi gestionate prin rutină, răbdare și, atunci când este necesar, cu ajutorul unui specialist în comportament canin”, a menționat Irina. Încrederea dintre un câine adoptat și „omul lui” se construiește în timp Nu poți merge să adopți un câine și să te aștepți ca lucrurile să decurgă din prima fără nicio dificultate. În acest caz, este posibil să ai în față un patruped care a trecut deja prin experiențe neplăcute și căruia nu îi este la fel de ușor să aibă încredere. „În primul rând, prin timp și consecvență. Nu putem cere unui câine care a trecut prin experiențe dificile să aibă imediat încredere într-un om pe care abia l-a cunoscut. Relația se construiește prin lucruri aparent mici: hrană oferită regulat, plimbări, o rutină previzibilă, un loc în care câinele se poate retrage și, mai ales, respectarea limitelor sale. Una dintre greșelile pe care le pot face oamenii cu cele mai bune intenții este să forțeze apropierea. Vor să îl mângâie, să îl ia în brațe, să îl prezinte imediat tuturor membrilor familiei sau prietenilor. Pentru un câine nesigur, toate acestea pot fi copleșitoare. Este mult mai sănătos să îi oferim posibilitatea să vină el spre noi. Când începe să înțeleagă că oamenii din jurul lui sunt previzibili și că îi respectă limitele, începe să apară și încrederea”, a specificat reprezentanta No Limit Pets. Unii câini se instalează în noua viață în câteva zile. Alții au nevoie de mult mai mult timp Unii câini se adaptează mai repede, în timp ce pentru alții perioada de acomodare se poate întinde pe mai multe zile, săptămâni sau chiar luni, de la un caz la altul. „Fiecare câine este diferit. Contează temperamentul, vârsta, experiențele anterioare, gradul de socializare, perioada petrecută în adăpost și chiar mediul în care ajunge după adopție. Un câine foarte sociabil poate intra într-o casă și după câteva zile să pară că a trăit acolo dintotdeauna. Un alt câine poate avea nevoie de câteva săptămâni doar pentru a se simți suficient de sigur încât să se relaxeze. Noi încercăm să explicăm adoptatorilor că nu există un termen universal după care un câine ‘trebuie’ să fie adaptat. Uneori progresul este foarte rapid, alteori se face în pași mici.Este important să privim evoluția individuală a câinelui, nu să îl comparăm cu un alt animal.”, a spus Irina. Primele săptămâni nu sunt examenul pe care câinele trebuie să îl treacă E normal să fii entuziasmat imediat după adopție. Ai salvat un suflet și i-ai dat șansa unei vieți frumoase. Dar oricâte jucării, bunătăți și hăinuțe i-ai cumpăra, acestea nu pot înlocui răbdarea și rutina de care el are nevoie. „Probabil cea mai frecventă este să îi ofere prea multe experiențe într-un timp foarte scurt. Familia este bucuroasă că a adoptat și vrea să îi arate imediat tot: casa, rudele, prietenii, parcul, alți câini, poate chiar excursii. Pentru câine însă, primele zile sunt deja pline de informații noi. O altă greșeală este lipsa unei rutine sau schimbarea permanentă a regulilor. Dacă într-o zi un lucru este permis, iar în ziua următoare este interzis, câinelui îi este mult mai greu să înțeleagă ce se așteaptă de la el. Mai vedem și situații în care oamenii au așteptări foarte mari încă din primele zile. Câinele trebuie să meargă perfect în lesă, să nu latre, să nu facă nicio greșeală în casă și să rămână singur fără probleme. În realitate, adopția este începutul unei relații, nu rezultatul final al ei. Primele săptămâni ar trebui să însemne în primul rând siguranță, rutină și cunoaștere reciprocă”, a explicat Irina Suciu. Sursa foto: No Limit Pets Citește și: Munca nevăzută din spatele salvării animalelor. Fondatoarea Asociației Năsucuri Pufoase explică de ce apare abandonul, ce presupune și cum se desfășoară procesul de adopție: „Îmi dedic recunoștința Bulldogilor francezi”. EXCLUSIV „Adopția nu ar trebui privită ca momentul în care câinele părăsește adăpostul, ci ca începutul unei perioade de adaptare” Într-un adăpost de animale, situația în care o persoană sună și spune „Nu știu ce să fac, pare că nu ne potrivim” este pe cât de tristă, pe atât de comună. Dar atunci când ești dispus să asculți sfaturile personalului, situația se poate schimba și să câștigi, cu adevărat, un „cel mai bun prieten”. „Uneori oamenii ne contactează foarte repede după adopție și ne spun că animalul nu se adaptează, că este prea speriat, că nu mănâncă, că se ascunde sau că manifestă anumite comportamente la care nu se așteptau. În multe cazuri, după ce discutăm și le explicăm că animalul are nevoie de timp și că anumite reacții sunt firești într-un mediu nou, situația se schimbă. După câteva săptămâni primim fotografii sau filmări cu același câine dormind relaxat pe canapea, jucându-se sau urmărindu-și oamenii prin casă. Există, desigur, și situații în care este nevoie de mai mult decât răbdare și este recomandată implicarea unui specialist. Dar foarte multe dificultăți din primele zile nu înseamnă că adopția a eșuat. Înseamnă doar că relația dintre câine și familie este încă în proces de construire. Aș mai adăuga un lucru pe care îl considerăm foarte important: adopția nu ar trebui privită ca momentul în care câinele părăsește adăpostul, ci ca începutul unei perioade de adaptare. Este foarte important ca adoptatorii să poată cere ajutor și după ce animalul a ajuns acasă. În cazul nostru, încercăm să pregătim câinii înainte de adopție și să cunoaștem cât mai bine comportamentul lor, însă nicio evaluare făcută într-un adăpost nu poate reproduce complet viața într-o familie. De aceea, comunicarea dintre asociație și adoptator după adopție este extrem de importantă. Uneori oamenii caută ‘câinele perfect’. Din experiența noastră, de cele mai multe ori este mai util să existe familia potrivită pentru acel câine, care îi înțelege nevoile și îi acordă timpul necesar pentru a deveni el însuși în noul lui mediu”, a încheiat Irina Suciu. Citește și: Ce se întâmplă, de fapt, cu un câine după ce este salvat de pe stradă și cum se pot preveni cazurile de abandon din perspectiva unor specialiști: „Soluția pe termen lung nu este capturarea de pe stradă, ci prevenția” EXCLUSIV