Un pește considerat pierdut de zeci de ani a fost găsit din nou. O pescăriță a făcut descoperirea surprinzătoare. Foto: mongabay.com Un pește de apă dulce despre care oamenii de știință nu mai aveau o confirmare din 1985 a fost găsit din nou în Papua Noua Guinee. Redescoperirea a avut loc în râul Sepik, iar meritul îi aparține unei pescărițe indigene care nici măcar nu căuta această specie. Helen Asu pescuia creveți cu o plasă tradițională atunci când a prins doi pești neobișnuiți. Era 18 iunie 2026 și, întâmplător, chiar ultima zi a unei expediții de două săptămâni organizate pentru găsirea speciei. Cercetătorii au analizat ulterior exemplarele și au confirmat că era vorba despre Microphis spinachioides, cunoscut în limba engleză drept spinach pipefish. O specie rară, ascunsă printre plantele râului Peștele-panglică de apă dulce este o specie puțin cunoscută, înrudită cu căluții de mare și dragonii de mare. Este endemică râului Sepik, unul dintre cele mai importante sisteme fluviale din Papua Noua Guinee. Are un corp îngust și alungit, un bot lung și o nuanță verde-maronie. Aceste caracteristici îl ajută să se piardă ușor printre plantele care cresc în apropierea malurilor. Specia poate ajunge la aproximativ 15 centimetri, însă cei doi pești descoperiți recent aveau în jur de 10 centimetri. Citește și: O balenă de 5,5 metri a fost găsită prinsă în plase și frânghii după ce a tras echipamentul de pescuit peste 60 de kilometri Tocmai dimensiunea redusă și capacitatea de a se camufla foarte bine au făcut ca cercetătorii să aibă dificultăți în a-l găsi. Până la această redescoperire, oamenii de știință aveau foarte puține informații despre animal. Nu era clar cât de numeroasă este populația, unde se reproduce, ce mănâncă sau ce distanțe parcurge în interiorul sistemului fluvial. Ultima confirmare științifică fusese făcută în 1985. De atunci, timp de aproape patru decenii, nu mai existase o observație verificată. Cercetătorii erau aproape să încheie căutările Expediția din 2026 a fost realizată cu sprijinul cercetătorilor locali și al comunităților care trăiesc de-a lungul râului. Echipa s-a deplasat cu bărci și canoe prin partea inferioară a râului Sepik. Cercetătorii au discutat cu localnicii și cu pescarii și le-au arătat imagini cu peștele pe care încercau să îl găsească, conform news.mongabay.com. Misiunea nu a fost deloc simplă. Specia este mică, se confundă cu vegetația și nu reprezintă o captură obișnuită pentru pescari. După mai multe zile de căutări, expediția se apropia de final fără un rezultat concret. Apoi a apărut Helen Asu. Pe 18 iunie, femeia a venit cu doi pești prinși în apropierea satului Imbando, în provincia East Sepik. Îi pescuise cu o plasă tradițională de mână, numită umben, în timp ce căuta creveți. Pentru cercetători, momentul a fost unul important. Pescărița care a oferit cheia redescoperirii Jerrica Agebigo, cercetătoare la Universitatea de Tehnologie din Papua Noua Guinee și la New Guinea Binatang Research Centre, a realizat fotografii cu exemplarele. Imaginile au ajuns la Gerald Allen, un ihtiolog australian care cunoaște foarte bine speciile de pești din regiune. Acesta a confirmat identificarea. Astfel, un pește care dispăruse din evidențele științifice timp de aproximativ 40 de ani a fost documentat din nou. Descoperirea este importantă și dintr-un alt motiv. Ea demonstrează cât de valoroase pot fi informațiile transmise de comunitățile locale pentru cercetarea biodiversității. Oamenii de știință știau cum arată peștele. În schimb, localnicii puteau oferi informații despre locurile în care acesta este întâlnit și despre împrejurările în care poate fi prins. Helen Asu le-a spus cercetătorilor că mai văzuse pești asemănători în trecut. După ce a acceptat să îi ajute, a reușit să găsească exemplarele chiar în ultima zi a expediției. Și nu era singura persoană care avea astfel de experiențe. Mai multe comunități de pe malul Sepikului au povestit că, uneori, prind unul sau doi astfel de pești atunci când pescuiesc creveți sau alte vietăți acvatice de dimensiuni mici. Femeile din comunități ar putea deține informații importante Cercetătorii au observat că femeile ar putea avea un rol important în documentarea speciei. Ele pescuiesc frecvent creveți și pești mici în zonele cu vegetație de pe marginea râului. Prin urmare, ajung mai des în contact cu peștii care trăiesc în aceste habitate. Specia are și mai multe denumiri locale. În zona Imbando este cunoscută sub numele de karuweng. În comunitățile din amonte, inclusiv Kanduwanum, localnicii folosesc denumirile inap sau karuwenai. Foto: New Guinea Binatang Research Centre. În Tok Pisin, una dintre limbile oficiale ale țării, peștele este numit lon nus. Astfel de denumiri pot fi foarte utile pentru viitoarele cercetări. Ele îi pot ajuta pe specialiști să afle unde mai este întâlnită specia și să identifice mai ușor zonele în care merită să continue căutările. Unde trăiește peștele-panglică Informațiile oferite de localnici au oferit deja câteva indicii despre habitatul speciei. Peștii sunt întâlniți în special de-a lungul malurilor acoperite de vegetație. De asemenea, apar în apropierea zonelor în care afluenții se varsă în cursul principal al râului. În schimb, localnicii spun că îi observă foarte rar în lacurile din luncile inundabile sau în zonele mlăștinoase. Aceste informații pot schimba modul în care vor fi organizate viitoarele expediții. În loc să verifice suprafețe foarte mari din sistemul Sepikului, cercetătorii se pot concentra asupra habitatelor unde există cele mai multe indicii că specia trăiește. Are o caracteristică asemănătoare cu cea a căluților de mare Microphis spinachioides face parte din același grup de pești ca și căluții de mare și dragonii de mare. Una dintre caracteristicile remarcabile ale acestui grup este modul în care se desfășoară reproducerea. La fel ca în cazul căluților de mare, masculii peștilor-panglică poartă embrionii în dezvoltare într-o structură specială până la momentul nașterii puilor. Cu toate acestea, multe aspecte ale vieții acestei specii rămân necunoscute. Specialiștii nu știu încă suficient de multe despre dieta sa, durata de viață, comportamentul de reproducere sau deplasările pe care le face de-a lungul râului. Există și o problemă neobișnuită legată de cercetarea sa. Exemplarul de muzeu folosit inițial pentru descrierea și clasificarea științifică a speciei se afla în Hamburg, Germania. Acesta a fost distrus în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Prin urmare, cercetătorii nu mai dispun de acel material fizic de referință. Noile exemplare ar putea contribui acum la o documentare mai precisă a speciei și la comparații cu rudele sale apropiate. Redescoperirea nu înseamnă că specia este în afara pericolului Faptul că peștele a fost găsit din nou este o veste importantă, însă nu oferă automat și informații despre starea populației. În ultima evaluare disponibilă a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN), realizată în 2016, specia era clasificată drept „Data Deficient”, adică datele disponibile erau insuficiente pentru stabilirea situației sale de conservare. Lipsa observațiilor științifice nu înseamnă neapărat că specia dispăruse. În același timp, nici redescoperirea câtorva exemplare nu demonstrează că populația este numeroasă sau stabilă. Habitatul său poate fi influențat de schimbările produse în râul Sepik. Sedimentele pot acoperi vegetația și pot modifica adâncimea apei. Peștii introduși pot concura cu speciile native și pot schimba relațiile din ecosistem. În plus, poluarea, dispariția plantelor native, modificarea cursului râului și schimbările hidrologice pot reprezenta presiuni suplimentare asupra unei specii care depinde de vegetația de la marginea apei. Unul dintre peștii „pierduți” pe care cercetătorii îi căutau Spinach pipefish a fost inclus în lista celor mai căutate 10 specii din proiectul Lost Fishes, o inițiativă care reunește peste 300 de specii de pești de apă dulce care au dispărut din evidențele științifice pentru perioade îndelungate. Redescoperirea din râul Sepik arată că absența unei specii din registrele cercetătorilor nu înseamnă întotdeauna că aceasta a dispărut. Uneori, animalele pot continua să existe în habitate greu accesibile, iar oamenii care trăiesc în apropierea acestor ecosisteme pot deține informații esențiale despre ele. În cazul peștelui-panglică, o partidă obișnuită de pescuit după creveți a fost suficientă pentru ca o specie nevăzută de oamenii de știință de zeci de ani să reapară în atenția cercetătorilor.