Oamenii de știință au descoperit o „lume pierdută” sub deșertul Egiptului. Cinci specii de rechini dezvăluie cum arăta regiunea acum milioane de ani

O zonă din Egipt, care astăzi este acoperită de unul dintre cele mai aride deșerturi de pe Pământ, ascunde dovezi ale unui trecut complet diferit. Cercetătorii au descoperit 14 dinți fosilizați aparținând unor rechini dispăruți, ceea ce arată că regiunea era cândva acoperită de o mare tropicală caldă, plină de viață.

Fosilele au fost descoperite pe Platoul Abu-Tartur, o zonă izolată din Deșertul de Vest al Egiptului, cunoscută în prezent pentru importantele sale zăcăminte de fosfați. Analiza celor 14 dinți a dus la identificarea a cinci specii de rechini care au trăit în perioada Cretacicului, în urmă cu zeci de milioane de ani.

Descoperirea crește la cel puțin șapte numărul speciilor de rechini identificate în această zonă și oferă cercetătorilor o imagine surprinzător de bogată asupra ecosistemului marin care exista aici înainte ca regiunea să devină deșert.

O „lume pierdută” sub deșertul Egiptului

Dinții găsiți diferă considerabil ca formă. Unii sunt subțiri și asemănători unor ace, alții sunt lați și zimțați, iar unul dintre exemplare este curbat. Diferențele nu sunt întâmplătoare: forma dinților sugerează că rechinii se hrăneau cu prăzi diferite și ocupau poziții distincte în lanțul trofic.

Comparând fosilele cu exemplare descoperite în alte regiuni ale lumii, cercetătorii coordonați de Universitatea din Cairo au atribuit dinții următoarelor cinci specii dispărute: Cretalamna cf. maroccana, Scapanorhynchus cf. raphiodon, Serratolamna cf. serrata, Squalicorax bassanii și Squalicorax pristodontus.

Niciuna dintre aceste specii nu fusese identificată anterior la Abu-Tartur. Mai mult, două dintre ele, Serratolamna cf. serrata și Squalicorax bassanii, nu fuseseră documentate până acum în Egipt.

Una dintre descoperiri este însă deosebit de interesantă. Scapanorhynchus cf. raphiodon, recunoscut după dinții lungi și subțiri, asemănători unor ace, ar putea reprezenta primul exemplar al acestei specii descoperit vreodată în Africa.

Cercetătorii spun că fosila ar putea fi și cel mai tânăr exemplar cunoscut în registrul fosil al speciei, deoarece toate celelalte exemplare descoperite până acum sunt considerabil mai vechi.

Citește și: Motivul pentru care pisicile erau atât de iubite în Egiptul Antic

Deșertul Egiptului era cândva o mare tropicală

Fosilele nu oferă doar informații despre rechini. Împreună cu dovezile privind existența unor pești de dimensiuni mici, a nevertebratelor și a reptilelor marine prădătoare, acestea indică un ecosistem marin complex și foarte productiv.

Studiul, publicat în revista Cretaceous Research, arată că regiunea Abu-Tartur făcea parte dintr-o mare tropicală sau subtropicală în perioada Cretacicului târziu. În urmă cu aproximativ 145-66 de milioane de ani, Pământul era mult mai cald și mai umed decât în prezent, iar o parte din teritoriul Egiptului de astăzi se afla sub apele calde ale Oceanului Tethys.

Unele dintre speciile de rechini preferau apele apropiate de coastă, în timp ce altele trăiau în zone mai adânci. Faptul că toate au fost găsite în același strat bogat în fosfați sugerează că resturile lor s-au acumulat de-a lungul timpului într-un mediu marin care se întindea de la marginea platformei continentale până spre zonele de apă mai adâncă.

Cum a putut exista un ecosistem atât de bogat în această zonă?

Cercetătorii consideră că regiunea era influențată de fenomenul numit upwelling, prin care curenții marini transportă apa rece și bogată în nutrienți din adâncuri către suprafață.

Aportul de nutrienți ar fi favorizat dezvoltarea rapidă a planctonului și a altor organisme microscopice. Acestea reprezentau baza unui lanț trofic complex, care susținea pești mici și nevertebrate, apoi rechini de dimensiuni medii și prădători marini mult mai mari.

Formele diferite ale dinților indică faptul că cele cinci specii de rechini nu concurau neapărat pentru aceleași resurse. Fiecare pare să fi ocupat o nișă proprie, hrănindu-se cu tipuri diferite de pradă și contribuind la diversitatea ecosistemului.

Prin urmare, descoperirea celor șapte specii de rechini cunoscute în prezent din această regiune oferă o imagine mult mai clară asupra modului în care funcționa această lume marină dispărută.

Citește și: O româncă a trăit o experiență rară în Egipt. A înotat alături de unul dintre cele mai greu de întâlnit mamifere marine din Marea Roșie

Platoul Abu-Tartur, de la mare la zăcământ de fosfați

Platoul Abu-Tartur este o zonă importantă de calcar din centrul Deșertului de Vest al Egiptului, situată la aproximativ 640 de kilometri sud-vest de Cairo, între oazele Kharga și Dakhla.

Astăzi, regiunea este cunoscută mai ales datorită unuia dintre cele mai mari zăcăminte de fosfați din zonă și are un rol important în industria minieră și în producția de îngrășăminte a Egiptului.

Cu zeci de milioane de ani în urmă, însă, peisajul era complet diferit. În locul deșertului arid se întindea o mare caldă, în care trăiau rechini, pești, nevertebrate și reptile marine.

Fosilele descoperite în prezent sub nisipul deșertului păstrează astfel urmele unei lumi dispărute și arată cât de radical se poate transforma un peisaj de-a lungul timpului. Ceea ce astăzi pare unul dintre cele mai uscate locuri de pe Pământ a fost, în trecutul îndepărtat, un ecosistem marin bogat, alimentat de curenți oceanici și populat de numeroși prădători.