Ozonul începe să se refacă. Gaura de deasupra Antarcticii, printre cele mai mici din ultimele decenii. Foto: AI Un nou semnal încurajator vine din domeniul protecției mediului. Gaura din stratul de ozon formată în fiecare an deasupra Antarcticii a avut în 2025 una dintre cele mai reduse dimensiuni înregistrate în ultimele decenii, potrivit unui raport al Organizației Meteorologice Mondiale. Datele indică faptul că fenomenul de diminuare a găurii de ozon continuă, după ce comunitatea internațională a luat măsuri pentru eliminarea treptată a substanțelor chimice care afectau stratul protector al atmosferei. În 2025, suprafața și profunzimea găurii au rămas mult sub valorile medii înregistrate în perioada 1990-2010. Potrivit raportului, dimensiunea maximă observată în cursul anului s-a numărat printre cele mai mici de la începutul perioadei de monitorizare a procesului de refacere, în anii ’90. Stratul de ozon, scutul natural împotriva radiațiilor ultraviolete Ozonul atmosferic se află în principal în stratosferă, la o altitudine de aproximativ 15-30 de kilometri deasupra suprafeței Pământului. Deși este foarte subțire în comparație cu dimensiunea atmosferei, acest strat are un rol esențial. El absoarbe o mare parte din radiațiile ultraviolete provenite de la Soare, în special radiațiile UV-B, care pot avea efecte nocive asupra sănătății oamenilor și asupra ecosistemelor. Atunci când concentrația de ozon scade puternic, cantitatea de radiație ultravioletă care ajunge la suprafața Terrei poate crește. Tocmai de aceea, apariția unei găuri extinse deasupra Antarcticii a devenit una dintre cele mai importante probleme de mediu identificate în ultimele decenii ale secolului trecut. Cum au ajuns oamenii să distrugă stratul de ozon Problema a devenit evidentă în anii 1970 și 1980, când cercetătorii au identificat o reducere accentuată a concentrației de ozon deasupra Antarcticii. Una dintre principalele cauze au fost clorofluorocarburile, cunoscute sub abrevierea CFC. Aceste substanțe erau utilizate pe scară largă în numeroase produse și echipamente, inclusiv în instalații de refrigerare, aerosoli și anumite procese industriale. Odată ajunse în atmosferă, moleculele acestor compuși puteau contribui la reacții chimice care distrugeau ozonul din stratosferă. Problema era cu atât mai importantă cu cât unele dintre aceste substanțe rămân în atmosferă pentru perioade foarte lungi, notează iflscience.com. Citește și: Pinguinii mumificați din Antarctica, relicve vechi de mii de ani scoase la iveală de topirea gheții Protocolul de la Montreal a schimbat evoluția problemei În fața acestei amenințări, statele lumii au adoptat în 1987 Protocolul de la Montreal, un acord internațional prin care utilizarea substanțelor care afectau stratul de ozon urma să fie redusă și, ulterior, eliminată treptat. Măsurile adoptate au avut un efect major asupra concentrațiilor atmosferice ale substanțelor responsabile de distrugerea ozonului. Rezultatele nu au apărut imediat, deoarece compușii eliminați au o durată de viață foarte mare în atmosferă. Cu toate acestea, evoluția din ultimii ani indică faptul că stratul de ozon se află pe o traiectorie de refacere. Secretarul general al Organizației Meteorologice Mondiale, Celeste Saulo, a descris recuperarea stratului de ozon drept un exemplu important al eficienței cooperării internaționale în domeniul protecției mediului. De ce recuperarea nu se produce peste noapte Faptul că gaura de ozon a fost mai mică în 2025 nu înseamnă că problema a dispărut definitiv. Procesul de refacere este unul lent, iar evoluția poate varia de la un an la altul în funcție de condițiile atmosferice. Substanțele care au contribuit la distrugerea ozonului au o durată de viață îndelungată, astfel încât efectele utilizării lor din trecut se resimt și în prezent. În plus, dimensiunea găurii de ozon este influențată și de factori meteorologici și atmosferici specifici regiunii antarctice. Din acest motiv, specialiștii analizează evoluția pe perioade lungi, nu doar rezultatele unui singur an. Când ar putea fi refăcut complet stratul de ozon Specialiștii estimează că revenirea stratului de ozon la nivelurile de dinaintea deteriorării provocate de substanțele chimice ar putea avea loc abia în a doua jumătate a acestui secol. Profesorul John Pyle, chimist atmosferic implicat în cercetarea și monitorizarea problemei ozonului, a explicat că ritmul este lent tocmai din cauza persistenței îndelungate a gazelor responsabile de degradarea stratului de ozon. Potrivit acestuia, o refacere completă până în a doua jumătate a secolului reprezintă o estimare realistă, chiar dacă procesul se desfășoară lent. Un exemplu despre impactul cooperării internaționale Evoluția găurii de ozon este considerată unul dintre exemplele importante în care măsurile adoptate la nivel global au produs efecte măsurabile asupra mediului. Reducerea treptată a utilizării CFC-urilor și a altor substanțe care afectează stratul de ozon a contribuit la inversarea tendinței de deteriorare. Faptul că în 2025 gaura de ozon de deasupra Antarcticii s-a numărat printre cele mai mici observate în ultimele decenii reprezintă un indicator favorabil. Totuși, oamenii de știință subliniază că monitorizarea trebuie să continue, iar refacerea completă a stratului protector al Pământului va necesita încă multe decenii. Citește și: Antarctica eliberează mercur într-un ritm fără precedent din cauza schimbărilor climatice