De ce câinele se comportă diferit după ce îmbătrânește? Frica, dezorientarea, somnul agitat și agresivitatea aparentă pot avea o explicație. Mădălina Bogdan, medic veterinar: „În spate se află o problemă pe care, de multe ori, încă o putem trata” EXCLUSIV

„E bătrân, de asta e așa irascibil” – este ceva ce putem auzi despre oameni, dar și despre câini. Uneori, nici nu ne dăm seama cât de repede trece timpul, dar privind către patrupedul nostru, odată voios și dornic de aventură, putem observa că a devenit mai sperios, mai dependent de noi sau poate chiar mai agresiv. Însă nu sunt comportamente pe care le putem pune doar pe seama anilor adunați. Câteodată, ele pot ascunde probleme de sănătate sau dureri care încă pot fi identificate, după cum a explicat Dr. Mădălina Bogdan într-un interviu acordat pentru zooland.ro.

De ce se schimbă comportamentul câinelui pe măsură ce îmbătrânește

Un câine care a fost mereu sociabil poate începe să prefere liniștea, în timp ce altul, considerat o fire independentă, poate deveni mai atașat de omul lui. Dacă ai remarcat aceste schimbări, este posibil să nu înțelegi, de fapt, de ce se întâmplă asta. Însă un câine senior poate percepe diferit mediul în care trăiește, chiar dacă este aceeași casă în care a trăit în ultimii 12 ani.

„Într-adevăr, pot avea loc aceste modificări de comportament, chiar dacă unele sunt contradictorii. Asta pentru că, pe măsură ce înaintează în vârstă, se modifică treptat mai multe sisteme ale organismului: vederea, auzul, mobilitatea, somnul, capacitatea de adaptare la stres și, uneori, funcțiile cognitive.

De aceea, un câine senior poate deveni mai retras, mai anxios sau mai dependent de familia lui. Uneori are nevoie pur și simplu de mai multă siguranță. Dacă nu mai aude sau nu mai vede la fel de bine, mediul care înainte îi era foarte familiar poate deveni mai greu de anticipat. Dacă îl doare ceva, poate evita interacțiunile sau poate deveni mai iritabil. Iar în cazul declinului cognitiv, pot apărea anxietatea, dezorientarea și modificarea relației cu oamenii sau cu alte animale.

Există și câini care devin mai ‘lipicioși’ odată cu vârsta. Nu aș interpreta automat acest lucru ca pe o simplă nevoie de afecțiune. Uneori este modul lor de a căuta un reper într-un mediu pe care îl percep diferit.

De aceea, atunci când un câine senior își schimbă comportamentul, primul meu gând este: ‘Ce s-a schimbat și de ce?’”, a explicat Mădălina Bogdan, medic veterinar la Cabinetul Milivet.

Un câine senior se poate speria mai ușor

Un zgomot pe care înainte îl ignora, o persoană care se apropie sau un alt câine întâlnit la plimbare pot deveni stimuli greu de anticipat pentru un senior.

„Pot fi multe cauze, dar ideea principala este ca nu mai percepe lumea în același fel. Cum spuneam, dacă vederea sau auzul scad, lucrurile care înainte erau ușor de anticipat pot deveni surprinzătoare. Un om care se apropie poate fi observat abia când este foarte aproape. Un alt câine poate fi auzit sau văzut prea târziu. Iar dacă adăugăm durerea, scăderea mobilității sau modificările cognitive, toleranța la situații stresante poate scădea și mai mult.

În plus, unii câini își pierd o parte din capacitatea de a se adapta la stres. Poate apărea anxietatea, reacțiile exagerate la stimuli sau chiar comportamente pe care familia nu le-a mai văzut niciodată.

De aceea, când un câine senior începe brusc să fie fricos sau reactiv, nu aș începe prin a încerca să îi ‘corectez comportamentul’. Aș încerca mai întâi să aflu dacă există o cauză medicală în spatele lui”, a subliniat medicul veterinar.

„Un câine care nu mai vede bine poate fi surprins mai ușor de apropierea unei persoane”

Iar dacă peste schimbările de vedere și auz se suprapune durerea sau o capacitate mai redusă de adaptare la stres, reacțiile pot deveni și mai evidente.

„Este un aspect pe care îl consider important. Imaginați-vă cum ar fi să vă deplasați într-un spațiu familiar dacă vedeți mai puțin sau dacă nu mai auziți bine. Pentru câine, exact același mediu poate deveni mai puțin predictibil.

Un câine care nu mai vede bine poate fi surprins mai ușor de apropierea unei persoane. Un câine cu auz diminuat poate să nu audă că cineva se apropie și să se sperie atunci când este atins. Uneori, ceea ce proprietarul percepe ca ‘agresivitate apărută din senin’ este, de fapt, un răspuns de apărare la o surpriză.

Este important și modul în care interacționăm cu el: să nu îl surprindem, să îl abordăm din câmpul vizual atunci când este posibil și să îi oferim siguranță”, a continuat Dr. Mădălina Bogdan.

De ce un câine bătrân poate părea dezorientat

În afară de frică și iritabilitate, o situație care ne sperie, de multe ori, este cea în care cățelul pare, pur și simplu, pierdut, lasă impresia că nu mai știe unde se află sau că învață mai greu lucruri noi, ceea ce ne poate duce cu gândul la declinul cognitiv.

„Aici este o diferență foarte importantă: nu orice câine bătrân care încetinește are disfuncție cognitivă. În îmbătrânirea normală putem vedea, de exemplu, că un câine învață mai greu lucruri noi sau este ceva mai puțin activ. În schimb, când apar dezorientarea, modificări evidente ale interacțiunii cu familia, tulburări ale ciclului somn–veghe, accidente în casă, schimbări importante ale activității sau anxietate nou apărută, trebuie să ne gândim și la sindromul de disfuncție cognitivă.

Există un acronim foarte util, DISHAA: disorientation – dezorientare, interaction changes – modificarea interacțiunilor, sleep-wake changes – modificarea somnului, house soiling/learning and memory – pierderea unor comportamente învățate sau probleme de memorie, activity changes – modificarea activității și anxiety/fear – anxietate și frică.

De exemplu, un câine care se oprește în colțul unei camere, pare că nu mai găsește o ușă pe care o folosea zilnic, nu își mai recunoaște uneori rutina sau începe să meargă fără scop prin casă este diferit de un câine care pur și simplu doarme mai mult.

Dar foarte important: disfuncția cognitivă este un diagnostic la care ajungem după ce excludem alte cauze. Durerea, bolile metabolice, afecțiunile neurologice sau pierderea vederii și auzului pot produce manifestări asemănătoare”, a spus Dr. Mădălina Bogdan.

De ce câinele senior doarme ziua și devine agitat noaptea

Iar dacă te-ai trezit în miezul nopții, iar câinele tău era prin casă sau poate chiar zgomotele lui ți-au stricat somnul, nu trebuie să te enervezi, oricât de neplăcută ar putea fi situația pe moment.

„Este una dintre schimbările pe care le întâlnim foarte frecvent la câinii seniori cărora li se modifică ritmul somn–veghe: dorm mai mult ziua, iar noaptea devin neliniștiți, se plimbă prin casă, vocalizează sau își caută familia. Practic, ceasul lor biologic nu mai funcționează la fel de bine si implicit este afectata si dinamica familiei.

Dar și aici trebuie să fim atenți. Agitația nocturnă poate fi favorizată sau agravată de durere, anxietate, nevoia mai frecventă de a urina, probleme respiratorii sau alte boli ale seniorului.

De aceea, nu aș recomanda pur și simplu ‘să îl lăsăm să doarmă mai puțin ziua ca să doarmă noaptea’. Trebuie să înțelegem de ce s-a schimbat somnul”, a menționat specialista.

Uneori, schimbările de comportament pot ascunde o problemă de sănătate

Cu toate acestea, nu orice schimbare de comportament poate fi explicată de bătrânețe. Se poate ca atunci când mârâie, evită să fie atins sau se retrage să nu fie irascibil de la vârstă, ci să se confrunte cu o durere.

„Acesta este unul dintre lucrurile pe care aș vrea să le schimbăm în felul în care privim câinii seniori: un câine care devine iritabil nu este neapărat agresiv.

Durerea poate schimba profund comportamentul. Un câine cu artroză poate deveni iritabil când este atins într-o anumită zonă. Un câine cu durere dentară poate evita să fie atins în zona capului, precum și mâncarea. Un câine cu durere abdominală sau cu o altă problemă medicală poate deveni retras.

Uneori, primul semn al unei probleme nu este șchiopătatul. Este faptul că nu mai vrea să fie atins, nu mai urcă pe canapea, nu mai vine la ușă, doarme într-un loc diferit sau devine mai puțin tolerant.

De aceea, o schimbare bruscă de comportament la un câine senior trebuie privită ca un posibil semn medical până când avem motive să credem contrariul, în special când vorbim despre mârâit sau agresivitate apărută recent”, a adăugat Mădălina Bogdan.

Citește și: Nu pune durerea pe seama bătrâneții. Semnele care arată că un câine senior suferă și cum îi adaptăm corect rutina, potrivit medicului veterinar Grămadă Iulian: „Trebuie să fim mai atenți” EXCLUSIV

„Chiar dacă nu putem opri timpul, putem face ca anii care urmează să fie cât mai confortabili”

Un animal care înaintează în vârstă are nevoie de mai multă atenție, iar Dr. Mădălina Bogdan a învățat acest lucru și prin experiența alături de propriul câine, Ayo. Dorința de a fi mai aproape de companionii care ne oferă, de-a lungul anilor, atât de multă iubire și înțelegere a determinat-o să studieze geriatria veterinară la ISPV. Din experiența sa, medicul veterinar a vorbit despre felul în care îi putem ajuta să se simtă în continuare iubiți și în siguranță, astfel încât anii de bătrânețe să fie cât mai confortabili:

„Cred că unul dintre cele mai frumoase lucruri în medicina seniorului este faptul ca, chiar dacă nu putem opri timpul, putem face ca anii care urmează să fie cât mai confortabili, cât mai buni și cât mai plini de momente frumoase împreună.

(…) Avem multe opțiuni, dar le adaptam în funcție de fiecare pacient. Cele mai generale măsuri ar fi sa le oferim predictibilitate, siguranță, diagnostice și tratamente specifice.

O rutină relativ constantă pentru mese, plimbări și odihnă îi oferă repere. Dacă vederea sau mobilitatea sunt afectate, trebuie să facem mediul mai sigur: să evităm schimbările inutile ale mobilierului, să limităm accesul la scări sau zone periculoase și să îi oferim suprafețe pe care nu alunecă.

Mișcarea rămâne importantă, dar trebuie adaptată capacității lui. La fel și stimularea mentală – exerciții simple de miros, interacțiuni și activități potrivite vârstei pot fi foarte utile.

Și, poate cel mai important, trebuie să tratăm ceea ce poate fi tratat: durerea, bolile cronice, problemele senzoriale sau tulburările cognitive, precum și nutriție corectă.

Eu le spun proprietarilor că scopul este să îl ajutăm să fie un câine senior confortabil și care se poate bucura de lucrurile care contează pentru el, în fiecare zi.

Cred că aici avem un rol foarte important ca medici veterinari, să îi informăm pe proprietari că nu se mai pune problema să creadă doar că ‘e bătrân, aia e’. În spatele schimbărilor mici se află o problemă care, de multe ori, încă o putem identifica și trata, iar asta înseamnă automat și creșterea calității vieții, atât a cățeilor/pisicilor, cât și a ‘părinților’”.

Citește și: Pisica evită locul preferat sau câinele nu mai vrea să alerge după minge? Semnele discrete pe care animalele de companie le transmit când suferă în tăcere, explicate de medicul veterinar Mircea Lazăr EXCLUSIV