Insula din Pacific unde 45 de oi au devenit 6.000. Cum a fost distrus peisajul de un imperiu al creșterii animalelor

Pe o insulă izolată, bătută de vânturile puternice ale Pacificului, a existat cândva un adevărat imperiu al creșterii oilor. San Miguel Island, astăzi parte din Parcul Național Channel Islands din California, a găzduit mii de animale, familii de crescători și un complex de fermă construit parțial din materiale recuperate din epave. Decenii de pășunat intens au afectat însă grav mediul, iar urmele acelei perioade pot fi văzute și astăzi.

San Miguel Island este una dintre Insulele Canalului din largul Californiei și, în prezent, face parte dintr-o zonă protejată. În trecut, însă, insula avea o cu totul altă destinație.

Creșterea oilor a început aici înainte de 1850, dar activitatea s-a extins considerabil după ce pionierul californian George Nidever și-a stabilit reședința pe insulă în 1850. A adus cu el oi, vite, porci și cai – în total 45 de animale. În doar aproximativ 12 ani, turma ajunsese la 6.000 de oi.

Insula din Pacific unde 45 de oi au devenit 6.000

Creșterea rapidă a efectivelor a pus o presiune uriașă asupra mediului fragil al insulei. Vegetația locală nu putea suporta la nesfârșit un asemenea nivel de pășunat.

În 1863 și 1864, Nidever a suferit pierderi importante din cauza secetei, însă până atunci oile afectaseră deja considerabil vegetația autohtonă.

Pe măsură ce ierburile și plantele au dispărut, solul a rămas expus eroziunii provocate de vânt și apă. Nisipul a început să fie transportat de vânt peste anumite zone ale insulei, iar efectele acestei degradări au continuat să se facă simțite mult timp după dispariția fermierilor.

Citește și: Insula din Grecia unde porcii intră în mare alături de turiști. Paradisul ascuns din Marea Ionică

Creșterea oilor s-a transformat într-o afacere

După perioada lui Nidever, frații Mills și compania lor, Pacific Wool Growing Company, au transformat creșterea oilor într-o activitate comercială mai bine organizată.

Aceștia au construit clădiri în apropierea portului Cuyler Harbor și au continuat să crească animale pe suprafețe extinse ale insulei.

Unul dintre oamenii care au rămas cel mai mult timp pe San Miguel Island a fost William G. Waters. Timp de aproape 30 de ani, acesta a dezvoltat o fermă funcțională, cu terenuri cultivate, spații pentru animale, ateliere și diverse echipamente.

În jurul anului 1906, Waters a coordonat construirea unei case neobișnuite, concepute pentru a rezista vânturilor extrem de puternice de pe insulă.

Construcția a fost realizată în mare parte din materiale recuperate din epave, inclusiv lemn provenit de la nava J.M. Coleman. Pereții dubli, numeroasele încăperi și curtea interioară închisă reflectau condițiile dificile în care oamenii trebuiau să trăiască pe San Miguel Island.

Familia Lester și anii petrecuți în singurătate

La un moment dat, insula a ajuns în atenția publicului prin povestea familiei Lester. Herbert și Elizabeth Lester locuiau aici împreună cu cele două fiice ale lor.

Herbert Lester administra ferma pentru Robert Brooks și era atras de izolarea aproape totală a insulei. Familia a încercat să transforme casa într-un adevărat cămin, a amenajat o grădină, și-a făcut provizii și și-a educat copiii pe insulă.

Stilul lor de viață neobișnuit i-a atras pe vizitatori, cercetători și aventurieri, fascinați de existența unei familii care trăia atât de departe de lumea obișnuită.

În spatele romantismului vieții pe o insulă izolată se ascundeau însă numeroase dificultăți. Proviziile trebuiau aduse de pe continent, vremea putea îngreuna sau chiar împiedica transportul, iar familia era nevoită să se bazeze în mare măsură pe propriile resurse și pe ingeniozitate.

Viața familiei Lester pe San Miguel s-a încheiat brusc în 1942, după moartea lui Herbert Lester. Elizabeth și fiicele sale au părăsit ulterior insula, încheind unul dintre cele mai interesante capitole din istoria fermei.

Citește și: Insula unde pisicile au rămas aproape singure. Povestea fascinantă a locului care ar putea rămâne fără locuitori

După mai bine de un secol, oile au dispărut de pe insulă

La mijlocul secolului XX, consecințele ecologice ale creșterii animalelor deveniseră tot mai greu de ignorat.

Marina americană a preluat controlul asupra insulei pentru activități militare, iar pășunatul oilor a fost restricționat treptat. În 1948, Robert Brooks a primit ordin să își îndepărteze animalele, însă sute de oi au rămas pe insulă.

O nouă operațiune de strângere a animalelor a avut loc în 1950 și a dus la eliminarea altor exemplare, însă unele oi sălbăticite au supraviețuit în canioanele greu accesibile ale insulei. Abia în 1966, Serviciul Parcurilor Naționale și Marina SUA au început o operațiune amplă pentru eliminarea ultimelor animale.

Căutările aeriene au identificat 148 de oi, iar toate au fost îndepărtate până la finalul operațiunii. Astfel s-a încheiat o perioadă de peste un secol de pășunat continuu pe San Miguel Island.

Casa fermei a dispărut într-un incendiu

Nici casa fermei, care rezistase zeci de ani în condițiile dificile ale insulei, nu a supraviețuit mult timp după dispariția ultimelor turme. În 1967, clădirea a fost distrusă de un incendiu provocat de un accident în timpul operațiunilor desfășurate de Marina americană, potrivit Times of India.

Astăzi, din vechea construcție au mai rămas doar fragmente: moloz, bucăți de metal, porțiuni din fundație, un coș de fum prăbușit și resturile unui smochin. Ferma nu mai există, însă istoria ei poate fi citită în continuare în peisajul insulei.

Oile, crescătorii și familiile care au trăit cândva pe această bucată izolată de pământ au lăsat în urmă o lecție despre cât de mult poate schimba activitatea umană chiar și cele mai izolate ecosisteme. În cazul San Miguel Island, efectele pășunatului excesiv au continuat să fie vizibile mult după dispariția oamenilor și animalelor care au transformat insula într-un centru al creșterii oilor.