Cum comunică animalele din specii diferite pentru a colabora? Descoperirea cercetătorilor despre alianțele din natură. Foto: Magnific.com În lumea animalelor, supraviețuirea este asociată adesea cu competiția pentru hrană, teritoriu și resurse. Însă natura oferă numeroase exemple în care animale care aparțin unor specii complet diferite ajung să colaboreze și chiar să dezvolte relații stabile. Cum este posibil ca două animale care nu au aceeași evoluție, aceleași comportamente sau aceleași forme de comunicare să se înțeleagă suficient de bine pentru a acționa împreună? Un studiu recent publicat în revista Animal Behaviour analizează tocmai această întrebare și încearcă să explice mecanismele prin care informația circulă între speciile implicate în astfel de relații. Cercetarea reunește contribuția a 58 de specialiști din domenii diferite, care au analizat exemple variate de cooperare interspecifică. Concluzia generală este că animalele nu au nevoie neapărat de un sistem de comunicare asemănător unei „limbi” pentru a putea colabora. Mult mai importantă este capacitatea lor de a transmite și interpreta informații relevante. Cooperarea dintre specii este mai răspândită decât pare Relațiile de colaborare dintre animale diferite pot fi întâlnite în numeroase ecosisteme, de la oceane și recife de corali până la păduri și regiuni aride. În anumite situații, fiecare participant obține un avantaj. Un animal poate primi acces la hrană, protecție sau servicii de curățare, în timp ce partenerul său beneficiază, la rândul lui, de resurse pe care nu le-ar putea obține la fel de ușor singur. Pentru cercetători, aceste interacțiuni sunt deosebit de interesante deoarece presupun depășirea unei probleme importante: incertitudinea. Atunci când două animale care nu aparțin aceleiași specii se întâlnesc, niciunul nu poate ști cu certitudine dacă celălalt reprezintă un partener, un competitor sau o amenințare. Înainte de a coopera, fiecare trebuie să evalueze situația și să decidă dacă beneficiile potențiale sunt suficient de mari pentru a justifica riscurile. Semnalele transmit informații despre intențiile partenerului Pentru a reduce această incertitudine, animalele folosesc diferite forme de comunicare. Acestea pot fi vizuale, sonore, chimice sau comportamentale. Un anumit sunet, o mișcare, o culoare sau chiar un miros poate transmite informații despre identitatea animalului, intențiile sale sau disponibilitatea de a participa la o interacțiune. Astfel de informații îi permit celuilalt individ să facă o evaluare rapidă a situației. În loc ca fiecare întâlnire să fie tratată drept un posibil conflict, anumite semnale pot indica faptul că interacțiunea este sigură și avantajoasă. Cercetătorii subliniază că acest tip de comunicare nu presupune existența unui vocabular comun. Animalele trebuie doar să fie capabile să asocieze anumite semnale cu anumite comportamente și consecințe. Foto: Magnific.com Un exemplu spectaculos: pasărea care îi conduce pe oameni către albine Unul dintre exemplele analizate este relația dintre pasărea Indicator indicator și comunitățile umane din Africa. Pasărea poate conduce oamenii către cuiburile de albine, folosind vocalizări și comportamente specifice pentru a le atrage atenția și a-i determina să o urmeze. Pentru oameni, informația este extrem de valoroasă, deoarece îi ajută să localizeze o resursă care poate fi dificil de găsit. La rândul său, pasărea poate beneficia de pe urma accesului la resturile rămase după intervenția oamenilor asupra cuibului. Este un exemplu în care două specii foarte îndepărtate din punct de vedere evolutiv ajung să își coordoneze comportamentele fără să împărtășească un limbaj propriu-zis. Care este diferența dintre un indiciu și un semnal? Studiul face o distincție importantă între indicii și semnale. Un indiciu poate transmite informații despre un animal sau despre mediul său fără să fi apărut special pentru comunicare. De exemplu, anumite urme, mirosuri sau modificări produse de un animal pot fi observate și interpretate de o altă specie, chiar dacă primul animal nu a intenționat să transmită mesajul. Semnalele sunt diferite. Ele sunt asociate cu forme de comunicare care au fost influențate de evoluție tocmai pentru a transmite informații și pentru a modifica într-un anumit fel comportamentul receptorului. În timp, un indiciu care este folosit constant într-o relație între două specii poate ajunge să capete o funcție de semnal. Astfel, interacțiunea dintre cele două părți se poate transforma treptat într-un sistem de comunicare din ce în ce mai eficient. Peștii curățători folosesc aspectul și comportamentul pentru a fi recunoscuți Un alt exemplu provine din recifele de corali, unde peștii curățători interacționează cu numeroase alte specii. Acești pești se hrănesc cu paraziți și resturi de pe suprafața altor animale marine. Pentru „clienții” lor, prezența unui pește curățători poate reprezenta un beneficiu important. Problema este însă că un pește mic aflat în apropierea unui animal mult mai mare ar putea fi confundat cu o pradă. Pentru ca relația să funcționeze, trebuie să existe indicii care să permită recunoașterea partenerului. Culorile distinctive și anumite comportamente contribuie la transmiterea acestui mesaj. În acest fel, peștele curățători poate fi identificat ca un partener care urmează să ofere un serviciu, nu ca o potențială pradă. Citește și: Egiptul are o nouă aplicație de dating pentru animale. Se numește „Shoflak Kalba” și funcționează ca Tinder pentru necuvântătoare Cum se perfecționează comunicarea dintre specii Relațiile de cooperare nu sunt neapărat perfecte de la început. Ele se pot modifica în timp, pe măsură ce animalele învață să recunoască mai bine semnalele partenerilor. Cercetătorii consideră că coevoluția poate avea un rol important. Dacă o specie devine mai eficientă în transmiterea unui anumit mesaj, cealaltă poate evolua sau învăța să îl recunoască mai bine. În acest fel, cele două părți ajung să se adapteze una la cealaltă. Comunicarea devine mai precisă, iar riscul de neînțelegere scade, potrivit sciencedirect.com. Procesul poate contribui la stabilizarea relațiilor de cooperare și la transformarea unor interacțiuni ocazionale în parteneriate repetate. Mediul și experiența pot schimba modul în care animalele comunică Un alt aspect important evidențiat de cercetare este faptul că aceste relații nu sunt identice peste tot. Mediul în care trăiesc animalele poate influența modul în care comunică și cooperează. În același timp, experiența individuală poate avea un rol semnificativ. Un animal care a întâlnit în mod repetat un anumit partener și a avut experiențe pozitive cu acesta poate ajunge să îi recunoască mai rapid semnalele. În schimb, lipsa experienței sau interacțiunile negative pot modifica modul în care este interpretat același comportament. Prin urmare, cooperarea dintre specii nu trebuie privită ca un mecanism rigid. Ea poate fi ajustată în funcție de situație, de mediul înconjurător și de experiențele acumulate. Animalele nu au nevoie de o limbă comună pentru a lucra împreună Una dintre cele mai importante concluzii ale cercetătorilor este că o cooperare eficientă nu presupune existența unei limbi comune. Este suficient ca animalele implicate să poată transmite informații relevante și ca partenerul să fie capabil să le interpreteze într-un mod corect. Sunetele, culorile, mișcările, mirosurile și alte comportamente pot funcționa ca instrumente prin care o specie transmite celeilalte informații despre intenții și oportunități. Astfel, ceea ce pare la prima vedere o întâlnire riscantă între două specii poate deveni o colaborare bine coordonată. În lumea naturală, capacitatea de a recunoaște și interpreta corect informațiile oferite de un alt animal poate face diferența dintre conflict și cooperare. Cercetarea oferă astfel o perspectivă asupra unui aspect mai puțin vizibil al evoluției: supraviețuirea nu se bazează întotdeauna pe competiție. În multe situații, speciile pot avea de câștigat atunci când învață să se recunoască, să își transmită informații și să profite reciproc de pe urma unei relații bine coordonate. Citește și: Își pot striga animalele semenii pe nume? Delfinii, elefanții și papagalii oferă indicii surprinzătoare