Alarma cercetătorilor: Plasticul înghițit de puii păsărilor marine poate distruge generații întregi. Foto: AI Poluarea cu plastic a devenit una dintre cele mai serioase amenințări pentru fauna marină, iar efectele sale asupra păsărilor oceanice par să fie mult mai grave decât se credea până acum. Un nou studiu arată că plasticul ingerat în primele luni de viață poate reduce considerabil șansele ca unele păsări marine să supraviețuiască perioadei petrecute pe mare și să revină, la maturitate, în colonia în care s-au născut. Cercetarea este importantă deoarece nu se limitează la observarea unor exemplare bolnave. Pentru prima dată, oamenii de știință au reușit să evidențieze o legătură între cantitatea de plastic ingerată de pui și probabilitatea ca aceștia să ajungă adulți capabili să se reproducă. Cât plastic este suficient pentru a schimba soarta unei păsări Rezultatele obținute sunt îngrijorătoare. Puii de foarfecă cu picioare cărnoase care au ingerat aproximativ 0,5 grame de plastic au prezentat o probabilitate cu circa 12% mai mică de a supraviețui și de a reveni ulterior în colonie pentru reproducere, scrie earth.com. Pe măsură ce cantitatea de plastic crește, situația devine și mai gravă. La aproximativ două grame de plastic ingerat, probabilitatea ca pasărea să revină pentru a se reproduce este estimată la aproximativ jumătate din valoarea observată în cazul puilor fără plastic în stomac. Când cantitatea depășește acest nivel, șansele estimate de revenire în populația reproducătoare se apropie de zero. Cu alte cuvinte, o pasăre poate părăsi cuibul și poate părea suficient de sănătoasă pentru a zbura, dar are șanse extrem de reduse să mai fie văzută ulterior în colonia natală. Citește și: Bioplasticul natural pe care animalele l-ar putea consuma de sute de milioane de ani. Descoperirea cercetătorilor schimbă ceea ce se știa despre PHA Cercetarea s-a desfășurat timp de 15 ani Studiul a fost realizat de o echipă de cercetători formată din Jennifer Lavers, de la Universitatea Charles Sturt și Muzeul de Istorie Naturală, Hannah Worthington, de la Universitatea din St Andrews, și Alexander Bond, de la Muzeul de Istorie Naturală. Oamenii de știință au analizat date adunate timp de 15 ani pe Insula Lord Howe, teritoriu australian izolat care găzduiește una dintre cele mai importante colonii de păsări marine din lume. Cercetătorii au urmărit exemplarele începând din perioada în care erau pui și au încercat să stabilească dacă acestea se întorc ulterior, după anii petrecuți pe mare, pentru a se reproduce. Între 2010 și 2024, puii au fost capturați și examinați, iar cantitatea de plastic ingerată a fost determinată printr-o procedură de lavaj gastric considerată sigură pentru păsări. Începând din 2020, oamenii de știință au urmărit revenirea exemplarelor care ajunseseră la vârsta la care puteau participa la reproducere. Părinții confundă plasticul cu hrana Una dintre explicațiile pentru amploarea problemei este comportamentul natural al acestor păsări. Adulții se hrănesc în largul oceanului, iar atunci când se întorc la cuib pot regurgita hrana pentru pui. Resturile de plastic care plutesc pe suprafața apei pot semăna cu anumite organisme marine sau alte surse de hrană. Păsările adulte le pot înghiți accidental, după care materialele ajung în cuib și sunt oferite puilor. Astfel, puii ajung să consume plastic într-o etapă extrem de vulnerabilă a dezvoltării lor, când organismul are nevoie de energie și nutrienți pentru creștere. La nivel global, cantități uriașe de plastic ajung anual în mediul înconjurător și, ulterior, în râuri, mări și oceane. O parte importantă dintre aceste deșeuri ajunge să fie ingerată de animale. Foto: Magnific.com Plasticoza, una dintre consecințele grave Cercetări anterioare desfășurate asupra acelorași păsări au arătat că ingerarea plasticului nu este doar o problemă mecanică. Materialele străine pot provoca leziuni și modificări ale organelor interne. Una dintre afecțiunile identificate este plasticoza, o formă de boală fibrotică asociată cu acumularea și ingerarea repetată a plasticului. În cazul puilor, consecințele pot apărea înainte ca aceștia să părăsească măcar cuibul. Cercetătorii au observat probleme de sănătate și modificări ale comportamentului, ceea ce arată că impactul poluării începe foarte devreme. De ce păsările „vii-moarte” sunt atât de greu de identificat Unul dintre cele mai importante aspecte ale cercetării este faptul că metodele obișnuite de monitorizare a coloniilor pot ascunde adevărata amploare a problemei. În mod normal, unul dintre indicatorii folosiți pentru evaluarea sănătății unei colonii este numărul puilor care reușesc să crească suficient pentru a părăsi cuibul și a zbura. Pe Insula Lord Howe, aproximativ 60% dintre pui ajung în această etapă, o valoare care nu pare neobișnuită pentru o populație de păsări marine. Problema este că această statistică nu spune ce se întâmplă după plecarea din colonie. Unele păsări pot fi suficient de dezvoltate pentru a zbura, dar efectele plasticului ingerat le pot afecta grav sănătatea în perioada următoare. Ele pleacă în larg, unde este foarte dificil să fie urmărite, iar multe pot muri înainte de a ajunge la vârsta la care s-ar fi întors pentru reproducere. De aici provine ideea de păsări „vii-moarte”: exemplarele sunt considerate supraviețuitoare atunci când părăsesc cuibul, însă statistic au șanse foarte mici să ajungă să contribuie la generația următoare. Populația este deja în declin Problema plasticului apare într-un moment în care populația de foarfeci cu picioare cărnoase de pe Insula Lord Howe se află deja pe o traiectorie descendentă. Potrivit datelor prezentate de cercetători, populația a scăzut cu aproximativ 1,3% anual timp de cel puțin două decenii. În 2019, colonia avea aproximativ 22.600 de perechi reproducătoare. Pentru o specie cu viață lungă, modificările populației pot fi mai greu de observat pe termen scurt. Supraviețuirea adulților are o importanță majoră pentru menținerea numărului total de exemplare, iar declinul poate părea lent. Însă reducerea constantă a numărului de pui care ajung să se reproducă poate avea efecte cumulative. O problemă care se poate agrava în timp Cercetătorii avertizează că plasticul ar putea contribui la accelerarea declinului populației dacă se adaugă altor amenințări deja existente în mediul marin. Chiar și o reducere aparent modestă a numărului de pui care ajung adulți poate deveni importantă atunci când se repetă an după an. Dacă tot mai puține păsări se întorc pentru reproducere, generațiile următoare vor fi mai mici. Pentru speciile marine longevive, efectele nu sunt întotdeauna vizibile imediat. Tocmai de aceea, monitorizarea trebuie să urmărească nu doar succesul puilor până la momentul plecării din cuib, ci și ceea ce se întâmplă în anii în care aceștia trăiesc în larg. Cercetătorii cer schimbarea modului în care sunt evaluate coloniile Autorii studiului consideră că monitorizarea păsărilor marine trebuie să meargă dincolo de indicatorii tradiționali. Faptul că un pui părăsește cuibul nu înseamnă automat că acesta are șanse reale să ajungă adult și să se reproducă. Datele obținute pe parcursul celor 15 ani oferă o imagine mai clară asupra acestei etape ascunse din viața păsărilor. Alexander Bond a subliniat că rezultatele contrazic ideea potrivit căreia plasticul ar afecta doar indivizi izolați, fără consecințe asupra populațiilor sălbatice. Potrivit cercetătorilor, cu cât puii ingeră mai mult plastic, cu atât scad șansele ca ei să revină în colonia natală și să aibă, la rândul lor, pui. Plasticul din oceane afectează întregul lanț al vieții Cazul păsărilor de pe Insula Lord Howe arată cât de dificil poate fi de măsurat impactul real al poluării cu plastic. Un animal poate părea sănătos la prima vedere, poate supraviețui până la momentul în care părăsește cuibul și totuși să nu mai ajungă niciodată la vârsta reproducerii. În acest fel, efectele poluării se pot acumula la nivelul întregii populații fără ca schimbarea să fie imediat evidentă. Cercetătorii atrag atenția că nu este vorba despre o problemă limitată la o singură specie. Multe păsări marine consumă accidental materiale plastice, însă impactul pe termen lung este încă insuficient studiat. Concluzia cercetării este una clară: reducerea cantității de plastic care ajunge în oceane nu mai reprezintă doar o măsură de protejare a mediului, ci poate deveni esențială pentru supraviețuirea unor populații întregi de animale sălbatice. Studiul, publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences, evidențiază astfel o consecință până acum dificil de observat a poluării: nu doar numărul animalelor care mor imediat contează, ci și numărul celor care supraviețuiesc suficient cât să plece, dar nu mai ajung niciodată să se întoarcă și să se reproducă.