Antarctica eliberează mercur într-un ritm fără precedent din cauza schimbărilor climatice

Antarctica se află la aproximativ 1.000 de kilometri de orice oraș important, este aproape complet nelocuită și este înconjurată de un ocean rece și neprietenos. La prima vedere, pare unul dintre ultimele locuri de pe Pământ în care ne-am aștepta să găsim poluare produsă de oameni. Dar un nou studiu arată că topirea ghețarilor reactivează poluanții depozitați în gheață de-a lungul timpului.

Totuși, temperaturile extrem de scăzute ale continentului au făcut ca poluanții transportați prin atmosferă și ocean să fie capturați și depozitați aici. Printre aceștia se numără și mercurul, un metal greu care poate afecta grav sănătatea oamenilor și a animalelor.

Antarctica eliberează mercur

Potrivit unui nou studiu publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America, mercurul se acumulează în Antarctica într-un ritm tot mai accelerat, pe fondul creșterii emisiilor provenite din activitățile umane.

În același timp, calota glaciară a continentului eliberează mercur într-un ritm fără precedent. Pe măsură ce gheața Antarcticii se topește din cauza încălzirii climatice, mercurul depozitat acolo timp de zeci sau chiar sute de ani ajunge din nou în mediu și este transportat către oceanul din jur. Astfel, Antarctica începe să se transforme dintr-un spațiu care a stocat poluanții într-o sursă activă de poluare cu mercur.

„Schimbările climatice acționează ca un amplificator al ciclului mercurului. Poluarea globală cu mercur și schimbările climatice nu sunt probleme de mediu independente”, a explicat Maodian Liu, cercetător în domeniul științelor mediului la Universitatea Peking din China și unul dintre autorii studiului.

Citește și: Minus 84,1°C în Antarctica, cea mai scăzută temperatură măsurată pe Terra din 2012 încoace

Cum ajunge mercurul în Antarctica

Cercetările anterioare au arătat că mercurul ajunge în Antarctica prin atmosferă. Surse precum centralele pe cărbune și activitățile miniere eliberează mercur, care este transportat la distanțe mari înainte de a se depune pe gheața Antarcticii și în Oceanul de Sud.

Unele studii au indicat că acumularea de mercur a crescut în anumite regiuni ale Antarcticii în ultimele două secole. Până acum însă, oamenii de știință au avut puține dovezi care să permită diferențierea dintre mercurul provenit direct din atmosferă și cel eliberat ulterior prin topirea ghețarilor.

Pentru a afla mai multe, Liu și echipa sa au analizat 16 carote de sedimente colectate de pe platforma continentală din apropierea Peninsulei Antarctice. Prin mai multe analize chimice, cercetătorii au determinat cantitatea și sursa mercurului depusă în sedimente în ultimii 200 de ani.

Aproape toate probele au arătat o creștere semnificativă a acumulării de mercur după începutul industrializării, începând cu mijlocul secolului al XVIII-lea. În medie, cantitatea de mercur acumulată în probele din regiune a crescut cu 160% față de perioada de dinaintea industrializării. Ritmul de acumulare s-a accelerat în special începând cu anii 1950.

Topirea ghețarilor eliberează mult mercur

Simulările realizate de cercetători asupra ciclului global al mercurului au scos la iveală un alt fenomen îngrijorător.

Topirea ghețarilor a crescut considerabil cantitatea de mercur eliberată de Antarctica în ocean. Potrivit analizei, cantitatea de mercur provenită din topirea gheții a crescut cu 550% de la începutul industrializării.

Cercetătorii estimează că aproximativ 56% din mercurul identificat în sedimentele de pe fundul mării din zona Peninsulei Antarctice provine din atmosferă. Restul este atribuit probabil topirii ghețarilor, proceselor de alterare și eroziunii gheții și sedimentelor antarctice.

„Schimbările climatice nu cresc doar cantitatea de apă provenită din topirea ghețarilor, ci eliberează și mercurul acumulat în trecut și depozitat anterior în Peninsula Antarctică”, a explicat Liu.

Charles Driscoll, inginer de mediu la Universitatea Syracuse, care nu a participat la studiu, consideră că cercetarea este importantă tocmai pentru că evidențiază schimbările în transportul și procesarea mercurului într-o regiune atât de izolată.

Fenomenul nu este însă limitat la Antarctica. În zona arctică, dezghețarea permafrostului a început să elibereze mercurul captat în sol, în timp ce în nord-estul Statelor Unite, furtunile tot mai intense accelerează eroziunea și mobilizează nutrienți și metale, inclusiv mercur.

Potrivit lui Driscoll, noul studiu completează alte dovezi care indică faptul că ciclul global al mercurului se află într-o perioadă de transformare.

Citește și: Descoperirea bazinelor în formă de evantai de sub Antarctica ar putea influența viitorul creșterii nivelului mărilor

De ce este periculos metilmercurul

Problema nu se oprește la simpla acumulare a mercurului în sedimente. Odată ajuns în mediu, acesta se poate transforma în metilmercur, o formă mult mai toxică, care se acumulează mai ușor în organismele vii.

Metilmercurul poate pătrunde în lanțul trofic antarctic. El este preluat de plancton, apoi ajunge la krill, pești, păsări marine și mamifere marine. În concentrații suficient de mari, metilmercurul poate afecta sistemul nervos, comportamentul, dezvoltarea și reproducerea animalelor.

Problema poate ajunge, indirect, și la oameni. O parte dintre speciile de krill și pești din Antarctica sunt utilizate în industria pescuitului comercial, ceea ce înseamnă că poluarea cu mercur poate reprezenta și un risc pentru sănătatea umană.

Driscoll consideră că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a afla cât de mult din mercurul prezent în apele reci ale platformei continentale antarctice se poate transforma în metilmercur. În mod obișnuit, procesul are loc mai rapid în condiții de temperatură mai ridicată.

Mercurul poate continua să fie eliberat

Cercetătorii vor să afle în continuare dacă tendințele observate în Peninsula Antarctică sunt reprezentative pentru întregul continent.

Există însă un aspect important: chiar dacă emisiile noi de mercur provenite din arderea cărbunelui, activitățile miniere și alte surse umane vor scădea, mercurul deja depozitat în gheața Antarcticii va continua să fie eliberat pe măsură ce aceasta se topește.

Prin urmare, reducerea emisiilor nu va duce automat la scăderea imediată a cantității de mercur din mediu. Poluantul acumulat în trecut poate continua să circule în ecosisteme pentru o perioadă îndelungată.

Concluzia cercetătorilor este că schimbările climatice și poluarea cu mercur se pot alimenta reciproc, iar topirea gheții poate transforma Antarctica dintr-un depozit natural de poluanți într-o sursă activă a acestora.