Animalele de companie pot alunga singurătatea, dar există și o capcană. Foto: pexels.com Animalele de companie pot oferi confort, companie și un sentiment puternic de apropiere. Însă un studiu publicat în 2025 în revista Scientific Reports sugerează că lucrurile se pot schimba atunci când animalul ajunge să fie folosit în locul relațiilor cu alți oameni, nu alături de acestea. Cercetătorii au constatat că proprietarii de animale care locuiesc singuri pot resimți mai puțină singurătate, iar acest lucru se poate reflecta pozitiv asupra stării lor de bine. În schimb, atunci când legătura cu animalul devine un substitut pentru relațiile umane, asocierea este diferită: nivelul mai ridicat de singurătate este cel care explică scăderea stării de bine. Este important de precizat că studiul arată o asociere și nu demonstrează că animalele de companie provoacă singurătatea sau că persoanele care preferă compania animalelor au neapărat probleme în relațiile cu ceilalți. Animalele de companie pot alunga singurătatea Li și Wong, cercetători de la Education University of Hong Kong, au analizat relația dintre deținerea unui animal de companie, condițiile de trai, singurătate și starea de bine. Rezultatele au arătat că, în rândul persoanelor care locuiau singure, proprietarii de animale raportau un nivel mai redus al singurătății decât cei care nu aveau animale. Reducerea singurătății explica în mare parte beneficiul asupra stării de bine observat la proprietarii de animale. Până aici, concluziile sunt în acord cu ceea ce mulți oameni au experimentat deja: un câine sau o pisică poate face o persoană să se simtă mai puțin singură. Cercetătorii au analizat însă și o dimensiune mai puțin discutată: măsura în care animalul înlocuiește relațiile cu oamenii, în loc să le completeze. Aici rezultatele au fost diferite. Folosirea animalului ca substitut pentru relațiile umane nu a fost asociată cu o stare de bine mai bună. Dimpotrivă, această tendință a fost asociată cu un nivel mai ridicat de singurătate, iar singurătatea a explicat legătura cu o stare de bine mai scăzută. Totuși, studiul a fost unul transversal, adică a analizat participanții la un anumit moment. Prin urmare, cercetătorii nu pot spune că izolarea determină oamenii să se refugieze în compania animalelor sau, invers, că înlocuirea relațiilor umane cu cele ale animalului duce la mai multă singurătate. Citește și: Cele mai potrivite animale de companie pentru copii în funcție de vârstă. Ghid pentru părinți Problema poate fi mai importantă la persoanele în vârstă Lucrurile se pot schimba atunci când animalul ajunge să fie folosit în locul relațiilor cu alți oameni, nu alături de acestea. Foto: pexels.com Fenomenul este relevant în special pentru adulții trecuți de 60 de ani, deoarece această perioadă a vieții poate aduce schimbări majore în cercul social. Ieșirea la pensie elimină contactul cotidian cu colegii. Pierderea partenerului de viață poate schimba radical rutina unei persoane, iar copiii adulți se pot muta în alte orașe sau țări. În același timp, prietenii apropiați pot deveni mai puțin disponibili, se pot îmbolnăvi sau pot dispărea din viața noastră. În acest context, un animal de companie este mereu acolo. Nu trebuie sunat, programat sau convins să petreacă timp împreună. Tocmai această disponibilitate constantă face compania lui atât de valoroasă. Dar un animal nu poate reproduce toate formele de conexiune pe care le oferă relațiile umane. Nu toți proprietarii de animale beneficiază în același mod Un alt studiu publicat în 2025, în BMC Public Health, a analizat 232 de proprietari de animale cu vârsta de peste 45 de ani din Taiwan. Cercetătorii au descoperit că efectul timpului petrecut cu animalul asupra stării de bine varia în funcție de caracteristicile persoanei. La participanții cu un nivel mai scăzut de nevroticism, mai mult timp petrecut alături de animal era asociat cu o stare de bine mai bună. În cazul persoanelor cu un nivel mai ridicat de nevroticism, asocierea era inversă: mai mult timp petrecut cu animalul era legat de o stare de bine mai scăzută. Studiul a identificat rezultate similare și în cazul stilului de atașament. Cercetătorii au subliniat că persoanele cu un nivel ridicat de evitare a atașamentului tind, în general, să păstreze o anumită distanță și față de animalele lor. Prin urmare, nu este suficient să spunem că persoanele retrase social își înlocuiesc pur și simplu prietenii sau familia cu un animal. Un câine poate fi o punte către oameni Folosirea animalului ca substitut pentru relațiile umane nu a fost asociată cu o stare de bine mai bună. Foto: pexels.com Există și cercetări care arată exact contrariul: animalele îi pot ajuta pe oameni să intre în contact cu alți oameni. Un studiu publicat în 2015 în PLOS ONE, realizat de Lisa Wood și colegii săi pe 2.692 de persoane din patru orașe din Australia și Statele Unite, a constatat că proprietarii de animale erau mai predispuși decât cei fără animale să cunoască persoane din propriul cartier. Efectul era și mai evident în cazul câinilor. Proprietarii de câini aveau de aproximativ cinci ori mai multe șanse decât proprietarii altor animale să fi cunoscut pe cineva prin intermediul animalului lor. Mai mult, aproximativ un sfert dintre proprietarii care au cunoscut alte persoane datorită animalului au ajuns să considere cel puțin una dintre acestea un prieten adevărat, nu doar o cunoștință. Așadar, un câine poate funcționa în două moduri foarte diferite: poate deveni un înlocuitor al contactului uman sau poate fi chiar motivul pentru care acesta apare. Diferența ține probabil de persoană și de felul în care este trăită relația cu animalul. Citește și: Animale de companie în București: cum a ajuns România printre liderii Europei la câini și pisici De ce compania unui animal este bună Faptul că cineva preferă compania unui animal nu trebuie privit automat ca un semn al unei probleme. Animalele oferă ceva ce relațiile umane nu pot oferi întotdeauna: atenție constantă, afecțiune și apropiere fără comparații sociale, judecată sau obligațiile reciproce care apar inevitabil între oameni. Pentru o persoană care a petrecut zeci de ani gestionând relații de familie, prietenii și responsabilități sociale, această formă simplă de companie poate fi extrem de plăcută. Problema apare atunci când preferința pentru compania animalului nu mai este o alegere, ci devine singura formă de apropiere, iar contactul cu ceilalți oameni este evitat aproape complet. În acest caz, animalul poate alina singurătatea pe termen scurt, fără să rezolve însă cauza ei. Animalul de companie nu este „vinovatul” Nu este suficient să spunem că persoanele retrase social își înlocuiesc pur și simplu prietenii sau familia cu un animal. Foto: pexels.com Concluzia cercetătorilor nu este că animalele de companie îi fac pe oameni mai singuri. Dimpotrivă, studiile existente arată că ele pot avea un rol important în reducerea singurătății și chiar în facilitarea unor noi relații sociale. Diferența esențială este între compania animalului ca parte a unei vieți sociale și compania animalului ca înlocuitor aproape total pentru aceasta. De aceea, faptul că o persoană recunoaște că preferă să stea cu câinele sau pisica în loc să socializeze nu este, în sine, un motiv de îngrijorare. Mai relevant este dacă această retragere îi provoacă suferință și dacă sentimentul de izolare devine tot mai puternic. Uneori, animalul este exact ceea ce avem nevoie pentru a ne simți mai bine. Alteori, poate fi un refugiu care ne face să amânăm confruntarea cu singurătatea. Iar diferența dintre cele două situații poate spune mai multe despre relația noastră cu oamenii decât despre relația cu animalul.