Fosila rară a unui șarpe preistoric dezvăluie cum arătau strămoșii acestor reptile. foto: AI O descoperire remarcabilă realizată în Brazilia îi ajută pe cercetători să înțeleagă mai bine una dintre cele mai dezbătute enigme ale evoluției: modul în care au apărut și s-au adaptat primii șerpi. Fosila unei specii care a trăit în urmă cu aproximativ 85 de milioane de ani, în perioada Cretacicului, s-a păstrat într-o stare atât de bună încât oamenii de știință au reușit să reconstruiască inclusiv forma creierului său. Specia, denumită Tametara mirim, este considerată una dintre cele mai vechi rude cunoscute ale șerpilor moderni și oferă informații esențiale despre diversitatea acestor reptile într-o epocă în care dinozaurii dominau ecosistemele planetei. O fosilă rară, păstrată aproape intactă În mod obișnuit, fosilele de șerpi sunt descoperite fragmentar, ceea ce face dificilă reconstituirea anatomiei complete a animalelor. În cazul lui Tametara mirim, situația a fost însă diferită. Exemplarul s-a conservat tridimensional, cu o mare parte din schelet păstrată în poziția sa originală. Specialiștii subliniază că este primul schelet articulat de șarpe identificat până acum pe teritoriul Braziliei. Gradul excepțional de conservare a permis realizarea unor analize detaliate asupra structurii capului și a sistemului nervos, potrivit iflscience.com. Pentru a obține aceste informații, cercetătorii au utilizat tehnici moderne de scanare și reconstrucție digitală. Astfel, au creat un model al cavității craniene, cunoscut în paleontologie sub denumirea de endocast, care oferă indicii despre dimensiunea și forma creierului. De asemenea, au fost reconstruite traseele nervilor cranieni și structurile urechii interne, elemente extrem de importante pentru înțelegerea comportamentului și a mediului în care trăia animalul. Citește și: Cel mai lung șarpe sălbatic din lume, descoperit de un român pe o insulă din arhipelagul indonezian Ce a dezvăluit reconstrucția creierului Comparând anatomia fosilei cu cea a șerpilor actuali și a altor specii dispărute, oamenii de știință au observat caracteristici surprinzătoare. Structura creierului și a organelor asociate echilibrului sugerează că Tametara mirim avea un mod de viață diferit de multe dintre rudele sale preistorice. Analiza indică faptul că reptila era adaptată în special pentru săparea galeriilor și pentru deplasarea prin sol. Cu alte cuvinte, șarpele își petrecea o mare parte a existenței sub pământ, într-un mediu asemănător celui ocupat astăzi de unele specii de șerpi și șopârle fosoriale. Foto: Gabriel Ugueto Această concluzie este importantă deoarece contribuie la dezbaterea privind habitatul primilor șerpi. De-a lungul anilor, paleontologii au propus mai multe scenarii: unii au susținut că șerpii au evoluat din reptile adaptate la viața subterană, în timp ce alții au considerat că originile lor ar putea fi legate de mediile acvatice sau de viața la suprafața solului. O evoluție mai complexă decât se credea Studiul noii fosile sugerează că răspunsul nu este atât de simplu. Cercetătorii au comparat datele obținute de la Tametara mirim cu cele provenite din analiza altor șerpi timpurii. Printre aceștia se numără și Dinilysia, o specie descoperită în Argentina, care pare să fi fost adaptată mai degrabă la deplasarea pe suprafața solului decât la viața subterană. În același timp, alte fosile analizate anterior indică existența unor șerpi primitivi care trăiau în apropierea mediilor marine sau chiar în apă. Această diversitate arată că, încă din primele etape ale evoluției lor, șerpii ocupau habitate foarte diferite. În loc să provină dintr-un singur tip de mediu, ei par să fi explorat rapid mai multe nișe ecologice. Potrivit autorilor cercetării, strămoșii șerpilor ar fi putut trăi într-un mediu de tranziție, capabil să le permită atât deplasarea prin galerii subterane, cât și mișcarea la suprafața terenului. Ulterior, unele linii evolutive s-au specializat pentru viața în sol, altele pentru mediul terestru, iar unele au ajuns să se adapteze și la habitate acvatice. Cum au reușit șerpii să cucerească atât de multe medii Corpul alungit și lipsa membrelor, trăsături care definesc șerpii moderni, s-au dovedit avantajoase în numeroase situații. Aceste caracteristici le permit să pătrundă în spații înguste, să se deplaseze eficient prin vegetație densă, să sape în sol sau să înoate. Noua descoperire întărește ideea că aceste adaptări au oferit un avantaj major încă din primele faze ale evoluției grupului. În loc să fie limitate la un singur habitat, reptilele ancestrale au exploatat oportunitățile oferite de medii foarte diferite. Citește și: Șarpe de aproape 1,5 metri, găsit printre șezlonguri pe o plajă din stațiunea Venus. Jandarmii au intervenit de urgență. VIDEO Această flexibilitate ecologică ar putea explica succesul extraordinar al șerpilor de-a lungul milioanelor de ani. Astăzi, ei sunt întâlniți pe aproape toate continentele și ocupă o gamă impresionantă de ecosisteme, de la deșerturi și păduri tropicale până la oceane. O piesă importantă din puzzle-ul evoluției Fosila lui Tametara mirim reprezintă una dintre cele mai valoroase descoperiri paleontologice recente privind originea șerpilor. Gradul excepțional de conservare a permis obținerea unor informații care rareori pot fi extrase din resturile fosile ale acestor animale. Rezultatele cercetării, publicate în prestigioasa revistă științifică Nature, sugerează că evoluția șerpilor a fost mult mai diversificată și mai complexă decât indicau teoriile anterioare. În locul unei origini legate exclusiv de viața subterană, terestră sau acvatică, datele arată că aceste reptile au experimentat încă de la început mai multe moduri de viață. Descoperirea din Brazilia nu oferă doar răspunsuri, ci deschide și noi direcții de cercetare. Pe măsură ce vor fi identificate și alte fosile bine conservate, oamenii de știință speră să reconstituie cu și mai multă precizie povestea fascinantă a apariției unuia dintre cele mai de succes grupuri de vertebrate de pe Pământ.