Păianjenii au urechi? Foto: pexels.com Păianjenii sunt cunoscuți pentru cei opt ochi ai lor, însă puțini oameni se întreabă dacă au și urechi. Răspunsul este surprinzător: nu au urechi, dar pot percepe sunetele din jur cu o sensibilitate remarcabilă. Cercetările din ultimii ani au schimbat complet modul în care oamenii de știință înțeleg aceste arahnide, care trăiesc pe Pământ de aproximativ 400 de milioane de ani. Se pare că o parte importantă din succesul lor evolutiv se datorează capacității de a detecta vibrațiile și chiar sunetele transmise prin aer. Păianjenii nu au urechi, dar pot auzi Spre deosebire de oameni sau de multe insecte, păianjenii nu au timpan și nici un organ auditiv propriu-zis. În schimb, ei folosesc peri extrem de fini și sensibili, numiți tricobotrii, aflați în special pe picioare. Acești peri sunt conectați direct la celulele nervoase și reacționează la cele mai mici mișcări ale aerului. Mult timp s-a crezut că păianjenii pot percepe doar vibrațiile transmise prin sol sau prin pânză. Însă studii recente au demonstrat că unele specii detectează și sunetele care circulă prin aer, fără să existe contact direct cu o suprafață. Păianjenii săritori pot „auzi” de la câțiva metri distanță Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri aparține cercetătorilor de la Universitatea Cornell, care au arătat că păianjenii săritori pot detecta sunete aflate la peste 2,5-3 metri distanță. Aceștia sunt deosebit de sensibili la frecvențe cuprinse între 80 și 130 Hz, exact intervalul produs de bătăile aripilor unor viespi care îi vânează. Atunci când percep aceste vibrații, păianjenii îngheață pe loc, reducând șansele de a fi observați de prădători. Citește și: Cel mai rapid păianjen australian din lume aleargă mai repede decât un om. Ce record de viteză are Cum simt păianjenii vibrațiile Cum „aud” aceste arahnide fără timpan? Foto: pexels.com Pe lângă tricobotrii, păianjenii dispun și de organe senzoriale speciale, denumite organe liriforme, răspândite pe toate picioarele. Aceste structuri detectează deformările foarte fine produse atunci când un fir de pânză sau o plantă vibrează. Astfel, păianjenul poate face diferența între: o insectă prinsă în pânză; o rafală de vânt; apropierea unui partener pentru împerechere; prezența unui prădător. Practic, el interpretează tipul vibrației înainte de a decide dacă trebuie să atace, să fugă sau să rămână nemișcat. Pânza de păianjen, un uriaș aparat auditiv În cazul păianjenilor țesători de pânze circulare, pânza nu servește doar la capturarea prăzii. Cercetătorii au descoperit că aceasta funcționează și ca o antenă acustică uriașă, capabilă să capteze vibrații extrem de fine din mediul înconjurător. Firele de mătase transmit informațiile către ghearele aflate la vârful picioarelor, unde se găsesc receptori specializați. Mai mult, păianjenii pot modifica tensiunea firelor, asemenea unui muzician care își acordă instrumentul, pentru a detecta mai bine anumite frecvențe. Uneori chiar ciupesc intenționat firele pânzei pentru a analiza răspunsul vibrațiilor și a afla dacă există pradă sau dacă pânza trebuie reparată. Citește și: Pânzele de păianjen – chitarele naturii Păianjenii cu față de căpcăun ascultă cu picioarele O altă specie spectaculoasă este păianjenul cu față de căpcăun. Studiile arată că acesta detectează sunete aflate la peste doi metri distanță, folosindu-și tot organele senzoriale de pe picioare. Reacția diferă în funcție de frecvența sunetului: sunetele joase, asemănătoare celor produse de insecte, îl determină să se pregătească de atac; sunetele înalte, specifice păsărilor prădătoare, îl fac să rămână complet nemișcat pentru a evita detectarea. Există indicii că această specie poate determina chiar și direcția din care vine sunetul. Printre cele mai sensibile animale la vibrații Păianjenii folosesc peri extrem de fini și sensibili, numiți tricobotrii, aflați în special pe picioare. Foto: pexels.com Potrivit cercetărilor recente, păianjenii sunt considerați al doilea grup de organisme cu cea mai mare sensibilitate la vibrații, fiind depășiți doar de gândaci. Ei pot detecta vibrații provenite din plante, pânze, apă sau orice suprafață pe care se află și sunt capabili să distingă între diferite tipuri de mișcare în funcție de frecvență și intensitate. Păianjenii pot produce și sunete Deși sunt considerați animale tăcute, unele specii comunică prin sunete. Păianjenii-lup „torc” Masculii păianjenilor-lup produc un sunet asemănător torsului pentru a atrage femelele. Ei își freacă pedipalpii (apendice situate lângă gură), iar vibrațiile sunt amplificate de frunze sau alte obiecte aflate pe sol. Tarantulele australiene pot fluiera Unele tarantule australiene scot un șuierat sau un fluierat puternic atunci când sunt amenințate. Sunetul apare prin frecarea unor peri modificați și are rolul de a speria prădătorii. Citește și: Două specii spectaculoase de păianjeni, descoperite în Australia Au preferințe muzicale? Poate părea surprinzător, dar unele experimente sugerează că păianjenii reacționează diferit la diverse tipuri de muzică, potrivit A-Z animals.com. Într-un studiu, exemplarele expuse la muzică clasică au construit pânze mai regulate și au rămas mai aproape de sursa sunetului, în timp ce muzica techno le-a determinat să se retragă cât mai departe. În schimb, tarantulele par să prefere… liniștea. Fiind foarte sensibile la vibrații, zgomotele puternice le pot provoca stres, motiv pentru care crescătorii recomandă păstrarea lor în spații calme și întunecate.