Studiul a fost coordonat de Zhensheng Wei, cercetător la Universitatea de Geoștiințe din China, împreună cu specialiști din Germania și Regatul Unit. Foto: AI O echipă internațională de cercetători a ajuns la o concluzie care schimbă una dintre cele mai răspândite idei despre evoluția coralilor. Potrivit unui studiu publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), relația dintre corali și algele microscopice care trăiesc în țesuturile lor – considerată astăzi cheia succesului recifelor tropicale – nu a fost întotdeauna un avantaj evolutiv. Analizând aproape 500 de milioane de ani de evoluție, oamenii de știință au descoperit că, în cea mai mare parte a istoriei lor, coralii care nu trăiau în simbioză cu algele au fost mai rezistenți și au supraviețuit mai bine marilor schimbări climatice și extincțiilor în masă. Descoperirea oferă o explicație importantă pentru vulnerabilitatea recifelor moderne în contextul încălzirii globale. Două strategii diferite de supraviețuire În prezent există aproximativ 6.000 de specii de corali, împărțite în două mari categorii. Prima categorie este formată din coralii care trăiesc în simbioză cu alge microscopice. Aceste alge realizează fotosinteza, transformând energia solară în substanțe nutritive pe care le împart cu gazda lor. Procesul, cunoscut sub denumirea de fotosimbioză, le permite coralilor să crească rapid și să construiască impresionantele recife tropicale care protejează țărmurile și adăpostesc o biodiversitate remarcabilă. Totuși, această strategie îi obligă să trăiască în ape limpezi, puțin adânci și bine luminate de soare. A doua categorie este reprezentată de coralii care nu găzduiesc deloc alge. Ei își procură hrana capturând organisme microscopice din apă și pot trăi inclusiv la mari adâncimi, acolo unde lumina solară nu mai pătrunde. O analiză care acoperă aproape jumătate de miliard de ani Pentru a înțelege care dintre cele două strategii a fost mai eficientă de-a lungul timpului, cercetătorii au analizat un vast registru fosil care acoperă aproximativ 500 de milioane de ani de evoluție, notează cei de la earth.com. Studiul a fost coordonat de Zhensheng Wei, cercetător la Universitatea de Geoștiințe din China, împreună cu specialiști din Germania și Regatul Unit. Echipa a folosit metode statistice avansate și algoritmi de inteligență artificială pentru a interpreta datele provenite din sute de milioane de ani de istorie geologică. Cele mai vechi fosile analizate aparțin unor corali care au trăit în urmă cu aproximativ 470 de milioane de ani. Potrivit paleontologului Wolfgang Kiessling, unul dintre autorii studiului, rezultatele demonstrează că niciuna dintre strategiile de viață nu a fost permanent superioară celeilalte. Succesul coralilor a depins întotdeauna de condițiile de mediu existente la un moment dat. Coralii fără alge au dominat sute de milioane de ani Analiza arată că, în timpul Paleozoicului – perioada care precede apariția dinozaurilor – coralii fără alge au avut un avantaj clar. Aceștia au rezistat mai bine schimbărilor climatice și marilor extincții. În schimb, coralii care depindeau de algele fotosintetice au fost mult mai vulnerabili atunci când mediul s-a modificat. Un exemplu important este extincția în masă de la sfârșitul Devonianului, petrecută în urmă cu aproximativ 370 de milioane de ani. După acest eveniment, multe dintre speciile de corali fotosimbiotici nu au mai reușit să se refacă, în timp ce numeroși corali fără alge au continuat să supraviețuiască. foto: AI Cercetătorii au observat că diferența dintre cele două grupuri nu era dată doar de capacitatea de a supraviețui, ci și de modul în care evoluau. Coralii care trăiau împreună cu algele produceau rapid specii noi, dar dispăreau și mai ușor în perioadele dificile. În schimb, coralii fără alge evoluau mai lent, însă aveau o stabilitate mult mai mare pe termen lung. Perioada Triasică a schimbat complet regulile evoluției În urmă cu aproximativ 245 de milioane de ani, în perioada Triasică, situația s-a schimbat radical. Atunci au apărut coralii pietroși constructori de recife, strămoșii tuturor recifelor moderne. Aceștia au dezvoltat încă de la început o relație stabilă cu algele fotosintetice, iar această asociere s-a dovedit extrem de eficientă. Din acel moment, fotosimbioza nu a mai reprezentat un dezavantaj, ci un motor al diversificării speciilor și al dezvoltării recifelor tropicale. Fosilele și analizele chimice realizate asupra coralilor din Triasic, inclusiv asupra unor recife bine conservate din nordul Italiei, confirmă faptul că această colaborare dintre corali și alge exista încă din primele etape ale evoluției coralilor constructori de recife. Citește și: Exemplar rar, descoperit în Marea Barieră de Corali! Masculul are culoarea roz. De unde provine, de fapt, nuanța neobișnuită Ce a provocat această schimbare? Oamenii de știință cred că răspunsul se află în modificările produse în chimia oceanelor. foto: AI În perioada Triasică au apărut și s-au răspândit organisme planctonice prevăzute cu înveliș calcaros. Acestea consumau carbonatul dizolvat din apa mărilor, un mineral esențial pentru formarea scheletelor coralilor. Schimbarea concentrației carbonatului din oceane ar fi modificat condițiile de supraviețuire și ar fi făcut ca relația dintre corali și alge să devină mult mai avantajoasă decât fusese anterior. Autorii studiului subliniază însă că această explicație reprezintă, deocamdată, cea mai plauzibilă ipoteză și necesită cercetări suplimentare. Ce înseamnă aceste descoperiri pentru recifele actuale Concluziile studiului sunt importante și pentru înțelegerea crizei prin care trec recifele de corali în prezent. Majoritatea recifelor tropicale sunt construite de coralii care depind de algele fotosintetice. Atunci când temperatura apei crește peste limitele normale, coralii elimină aceste alge într-un proces cunoscut drept albirea coralilor. Fără partenerii care le furnizează energie, coralii își pierd culoarea, se slăbesc și, dacă stresul termic persistă, pot muri. Coralii din apele adânci, care nu depind de fotosinteză, par să suporte mai bine episoadele de încălzire. Totuși, cercetătorii avertizează că nici aceștia nu sunt complet protejați. În timpul valurilor extreme de căldură, efectele se propagă și în zonele aflate la adâncimi mai mari. În plus, oceanele absorb cantități tot mai mari de dioxid de carbon, iar acest proces determină acidificarea apei. Aciditatea crescută afectează capacitatea tuturor coralilor de a-și construi și menține scheletele calcaroase, indiferent dacă trăiesc sau nu în simbioză cu algele. O lecție importantă pentru conservarea recifelor Autorii studiului consideră că rezultatele demonstrează că nu există o singură strategie de conservare valabilă pentru toate speciile de corali. Succesul relației dintre corali și alge a depins întotdeauna de condițiile de mediu, iar schimbările climatice actuale modifică rapid aceste condiții. Înțelegerea modului în care coralii au răspuns schimbărilor de mediu de-a lungul ultimelor sute de milioane de ani îi poate ajuta pe cercetători să identifice speciile cele mai vulnerabile și să stabilească prioritățile pentru protejarea recifelor tropicale, considerate printre cele mai bogate și fragile ecosisteme ale planetei. Citește și: „Rechinul care merge” pe fundul mării, descoperit în Papua Noua Guinee. Specia este complet nouă