Primele săptămâni după adopția unui cățel sunt esențiale pentru dezvoltarea lui. Sursa foto: Sofiia Potanina / imageBROKER / Profimedia Adopția unui cățel îi poate schimba viața acestuia. Dar intențiile bune nu sunt suficiente dacă lucrurile nu sunt făcute corect. Dincolo de bucuria primelor ore, urmează o perioadă de responsabilitate pe termen lung, iar atunci când istoricul medical nu este cunoscut, fiecare decizie contează mai mult. De aceea, medicul veterinar Mihaela Cantoriu a explicat, pentru zooland.ro, cum ar trebui să arate primele săptămâni pentru ca lucrurile să pornească bine de la început. Ce trebuie făcut imediat după adopția unui cățel Dacă primul gând după ce ai adoptat un cățel este despre cum vă veți juca împreună și veți ieși în parc, aceste activități trebuie să mai aștepte, căci primul pas este, de fapt, vizita la veterinar, spune Mihaela Cantoriu, de la cabinetul veterinar Anatomia lui Garfield. „Să facă o programare la veterinar. Este cel mai important lucru. Atunci se verifică starea de sănătate, dacă are microcip, temperatura, greutatea, se estimează vârsta, se verifică urechile, dinții și pielea, și se controlează de paraziți. Ulterior, medicul va stabili și recomanda deparazitarea internă-externă, efectuarea de analize sau testări și începerea schemei de vaccinare”. După controlul medical începe partea mai puțin vizibilă a procesului, dar la fel de importantă, protejarea cățelului de tot ce îi poate pune sănătatea în pericol. Deși pare gata să exploreze tot, corpul lui este încă fragil și nu face față bine grabei. Până când schema de vaccinare este încheiată, parcurile și locurile frecventate de alți câini sau animale de companie ar trebui evitate. Este recomandată și o perioadă de 7-14 zile de carantină, tocmai pentru a putea observa din timp eventualele semne de boală. După această etapă, urmează alte lucruri esențiale de pus la punct imediat după adopție. „Izolare față de alți câini până nu este încheiată schema de vaccinare. De evitat parcurile de câini și locurile foarte circulate de aceștia și contactul cu animale necunoscute. De asemenea, ar trebui menținut în carantină pe o perioadă de 7-14 zile pentru a observa dacă apar semne de boală. Amenajarea unui spațiu unde cățelul să se simtă în siguranță, în care să fie un culcuș, boluri separate pentru mâncare și apă și jucării de ros. Alegerea unei hrane de calitate, adaptată vârstei și implementarea unei rutine prin care mesele să fie servite la ore fixe și în cantități potrivite. Observarea atentă a apetitului, a comportamentului și a semnelor de boală. La cea mai mică suspiciune că nu este bine, trebuie mers de urgență la veterinar. În cazul cățeilor, amânarea vizitei la medic poate avea consecințe fatale dacă boli precum Parvoviroza sau Boala lui Carré nu sunt depistate la timp. Identificarea cățelului prin microcip (dacă nu are) și carnet de sănătate. Să aibă multă răbdare. Mulți stăpâni se așteaptă ca puiul să fie imediat cuminte, jucăuș, să învețe rapid regulile casei și să își facă nevoile unde trebuie. Dar în realitate acesta poate să plângă noaptea, să facă prin casă, să fie speriat sau retras sau să muște obiecte. Perioada de adaptare poate fi stresantă pentru cățel, uneori necesitând mai multe săptămâni până să se simtă în siguranță în noua familie”, sunt pașii de urmat, conform medicului veterinar. Analizele recomandate în primele săptămâni Chiar dacă la prima vedere puiuțul pare perfect sănătos, animalele de companie știu foarte bine să își mascheze suferința. Tocmai de aceea, un set complet de analize efectuate în primele săptămâni poate scoate la suprafață afecțiuni serioase. „Atunci când adoptăm un cățel ce nu prezintă semne evidente de boală, pe lângă consultul clinic complet efectuat, minimul de analize recomandate sunt: teste rapide pentru boli infecțioase precum Parvoviroza, Giardia, Boala lui Carré, Coronaviroza, Babesioza etc. hemoleucograma pentru a depista infecții, anemie, inflamație, deshidratare și statusul imunitar. examen coproparazitologic pentru depistarea viermilor intestinali în diferite stadii de dezvoltare, Giardia, etc. Chiar și fără simptome evidente, majoritatea puilor au paraziți intestinali. Alte analize care mai pot fi efectuate, mai ales atunci când există suspiciuni de boală, sunt: biochimia pentru a verifica funcționarea organelor, frotiu sanguin pentru a evidenția paraziți intraeritrocitari, infecții și modificări celulare și examene dermatologice precum raclat cutanat, citologie și examinare pentru paraziți externi și fungi”, a explicat Mihaela Cantoriu. Cum arată schema de vaccinare la puii de căței Revenind la vaccinare, aceasta nu este opțională, ci o etapă esențială pentru protejarea imunității fragile pe care un cățel o are în primele luni de viață. „Schema de vaccinare la puii de câine este esențială deoarece imunitatea primită de la mamă scade treptat după naștere, iar puiul devine vulnerabil la boli infecțioase foarte grave, adesea fatale. Această schemă poate varia în funcție de vaccin, vârsta cățelului și recomandările medicului veterinar. Pentru un pui cu istoric necunoscut, de obicei se procedează ca la un pui nevaccinat. Pentru puii sub 4 luni se vaccinează conform schemei clasice. Începem cu un vaccin mono/bivalent după vârsta de 6 săptămâni (Parvoviroza + Boala lui Carré). Peste 2 săptămâni se face rapelul polivalent (Parvoviroza, Jigodie, Hepatita, Parainfluenza și Leptospiroza), iar peste 4 săptămâni de la al doilea vaccin se face încă un rapel polivalent. Ulterior, pentru o imunitate și mai puternică, este recomandat a se efectua încă un rapel după alte 4 săptămâni de la al treilea vaccin. La vârsta de 3 luni se poate efectua vaccinarea antirabică. Pentru puii de peste 4 luni, de multe ori se efectuează un vaccin polivalent cu rapel peste 4 săptămâni și vaccinarea pentru rabie. Înainte de prima vaccinare animalul trebuie să fie clinic sănătos și să se fie deparazitat intern”, a menționat Mihaela Cantoriu. Bolile care apar frecvent la cățeii nevaccinați sau recent adoptați Nu trebuie uitat că un pui găsit pe stradă, de exemplu, nu a avut parte de îngrijire și atenție. Faptul că a fost expus unui mediu puțin sau deloc controlat poate duce la apariția unor boli grave, pe care specialista le-a descris, alături de primele simptome, pentru a fi mai ușor de identificat: „Puii nevaccinați sau recent adoptați sunt mult mai vulnerabili deoarece sistemul lor imunitar este încă slab, iar stresul adaptării poate favoriza apariția bolilor. Cele mai frecvente boli întâlnite sunt: Parvoviroza principalele semne sunt: vomă, diaree severă (uneori cu sânge) și deshidratare rapidă. Poate fi fatală. Jigodia, afectează sistemul respirator, digestiv și nervos. Poate lăsa sechele neurologice permanente. Giardioza, produce diaree și scădere în greutate. Infestațiile cu viermi intestinali, frecvent întâlnite, pot cauza anemie, burtă umflată, diaree și dezvoltare slabă. Traheobronșita infecțioasă canină, o boală respiratorie contagioasă care determină tuse puternică. Demodicoza, poate apărea la puii cu imunitate scăzută, ducând la căderea părului și iritații ale pielii. Bolile transmise de căpușe, precum Babesioza sau Ehrlichioza. Multe dintre aceste boli pot evolua foarte repede la pui, motiv pentru care consultul veterinar, vaccinarea și deparazitarea timpurie sunt extrem de importante”. Citește și: Herpesvirusul Canin – o infecție periculoasă pentru patrupezi Simptomele care trebuie urmărite în primele luni după adopție În primele luni de după adopție, orice mică schimbare de comportament sau de stare generală poate fi un semnal de alarmă. Iar cele mai frecvente simptome, conform medicului veterinar, sunt: apatie sau somnolență excesivă vomă diaree, mai ales dacă apare sânge tuse sau strănut frecvent secreții nazale sau oculare febră abdomen umflat mâncărimi intense sau căderea părului dificultăți de respirație șchiopătat sau slăbiciune convulsii sau tremurături Deparazitarea, un pas esențial Totuși, înainte de vaccinuri și planuri pe termen lung, cel mai important pas rămâne și cel mai subestimat, eliminarea paraziților. „Deparazitarea este una dintre cele mai importante măsuri din primele zile după adopție, uneori chiar mai urgentă decât vaccinarea. Aceasta este esențială deoarece majoritatea puilor au paraziți, chiar dacă par sănătoși. Prezența paraziților poate produce probleme serioase precum: diaree severă, întârzieri în dezvoltare, anemie, deshidratare și slăbire bruscă. Totodată, influențează direct răspunsul imun la vaccin, care poate fi mai slab și crește riscul de îmbolnăvire. De aceea, deparazitarea se face înainte sau la începutul schemei de vaccinare”, a explicat Mihaela Cantoriu. Greșelile care pot face procesul de adopție mai complicat Oricât de mare ar fi entuziasmul de după adopție, deciziile luate în grabă pot complica nu doar începutul, ci și anii care urmează. De aceea, răbdarea și pașii făcuți corect de la început contează mai mult decât pare la prima vedere. „Echilibrul dintre control, rutină și îngrijire veterinară face diferența în primele săptămâni după adopție. Multe greșeli par neimportante, dar pot avea consecințe serioase precum: amânarea vizitei la veterinar punerea în contact înainte de încheierea schemei de vaccinare cu alți câini sau scoaterea la plimbare în zone publice. neefectuarea deparazitării la timp sau în mod corect schimbarea bruscă a hranei lipsa unei rutine clare aplicarea de pedepse în loc de efectuarea unei educații prin repetiție și răbdare. ignoră semnele de boală precum letargie, diaree sau lipsa apetitului”, sunt greșelile amintite de Mihaela Cantoriu. Citește și: Munca nevăzută din spatele salvării animalelor. Fondatoarea Asociației Năsucuri Pufoase explică de ce apare abandonul, ce presupune și cum se desfășoară procesul de adopție: „Îmi dedic recunoștința Bulldogilor francezi”. EXCLUSIV