Câtă suferință provoacă speciile invazive? Cercetătorii încearcă acum să măsoare acest lucru

Muștele-vampir aviare (Philornis downsi) nu au fost descoperite în Insulele Galápagos decât la aproape trei decenii după ce se crede că au ajuns aici din Ecuadorul continental, în anii 1960. Chiar și atunci, primele exemplare au fost găsite întâmplător.

Birgit Fessl, ecolog specializat în păsări terestre, cerceta speciile native pe insula Santa Cruz în 1997. La un moment dat, a întins mâna printre ramurile unui copac pentru a coborî uriașul cuib în formă de dom al unei cinteze ciocănitoare. În interior a descoperit o scenă șocantă.

Câtă suferință provoacă speciile invazive?

„Am găsit un pui muribund, altul deja mort, care părea pur și simplu secătuit de sânge, și aproximativ 20 de larve mari pline cu sânge”, a povestit Fessl, care conduce acum programul de conservare a păsărilor terestre al Fundației Charles Darwin. „Am rămas șocată. Țineam în mâini primul pui mort. Apoi mi-am dat seama că nu era un accident: fenomenul era peste tot”, a declarat aceasta pentru Mongabay.

Pe toate insulele locuite din arhipelagul Galápagos, muștele-vampir făcuseră deja ravagii. Unii pui de pasăre mureau în cuiburile infestate, iar alții rămâneau mutilați pe viață. Problema a trecut însă neobservată mult timp, pentru că oamenii nu știau exact ce ar trebui să urmărească.

Peste 37.000 de specii invazive, în ecosisteme noi

La nivel global, peste 37.000 de specii invazive au fost introduse în habitate noi. Multe dintre acestea provoacă suferință severă animalelor locale.

Muștele-vampir mutilează cintezele din Galápagos, furnicile galbene „nebune” (Anoplolepis gracilipes) pulverizează acid în ochii păsărilor din insula japoneză Minami-Daitō, iar quoll-ii australieni (Dasyurus) ajung să sângereze pe nas după ce consumă broaște-râioase toxice (Rhinella marina).

Cu toate acestea, astfel de efecte nu sunt măsurate de standardele globale actuale care evaluează impactul speciilor invazive. Sistemele existente se concentrează mai ales pe daunele asupra biodiversității și asupra economiei, nu pe suferința efectivă a animalelor.

Un nou sistem pentru măsurarea suferinței animalelor

Într-un studiu publicat la începutul lunii mai, o echipă internațională de cercetători a propus un nou cadru de evaluare menit să cuantifice impactul invaziilor biologice asupra bunăstării animalelor. Sistemul poartă numele de Animal Welfare Impact Classification for Invasion Science (AWICIS) și încearcă să măsoare câtă suferință provoacă speciile invazive.

Cercetătorii au testat modelul pe sute de exemple care implicau invazii de păsări și furnici și au descoperit că rezultatele au fost consistente între evaluatori. Totodată, testele au arătat că unele forme de suferință — în special cele provocate de speciile invazive mici, precum muștele sau furnicile — sunt ignorate de sistemele clasice axate exclusiv pe biodiversitate sau impact economic.

„Sperăm că acest sistem va aduce în atenție un subiect complet neglijat până acum”, a declarat Thomas Evans, biolog la Universitatea Liberă din Berlin și unul dintre creatorii cadrului AWICIS.

Potrivit cercetătorilor, noul sistem analizează mai multe semne indirecte ale suferinței, inclusiv efectele fizice, comportamentale și psihologice asupra animalelor. Sunt evaluate modul în care este provocată suferința — prin parazitism, prădare directă sau competiție pentru resurse — și durata acesteia. Scorul final este ajustat și în funcție de nivelul de certitudine al cercetătorilor.

Animalele au propriile interese

Kevin Smith, coordonatorul programului privind speciile invazive și sănătatea faunei sălbatice din cadrul IUCN, consideră că noul model ar putea deveni un instrument util pentru comunitatea de conservare.

„Este o abordare interesantă și potențial foarte utilă, care poate contribui la creșterea gradului de conștientizare în rândul publicului și al factorilor de decizie”, a spus acesta.

În ultimii ani, tot mai multe cercetări au încercat să măsoare suferința animalelor, însă majoritatea s-au concentrat pe animalele de fermă. Cercetătorii susțin acum că și animalele sălbatice trebuie incluse în aceste analize.

„Noi suntem responsabili pentru introducerea acestor specii invazive, deci avem și o responsabilitate morală de a repara situația”, a explicat Evans. „Trebuie să protejăm animalele nu doar din perspectiva supraviețuirii speciilor, ci și din perspectiva suferinței lor.”

Michaël Beaulieu, medic veterinar și ecolog comportamental la Universitatea din Strasbourg, a participat la testarea noului sistem. Acesta spune că AWICIS schimbă modul în care oamenii privesc relația cu animalele sălbatice.

„Cele mai multe decizii de conservare sunt luate pentru beneficiul populațiilor de animale sălbatice, dar indirect și pentru oameni. Vorbim mereu despre servicii ecosistemice și despre ce putem obține de la natură”, a spus el. „Acest cadru nu are nicio legătură cu beneficiile umane. Este o perspectivă pur centrată pe ființele sensibile. Animalele au propriile interese și acestea ar trebui respectate indiferent de interesele oamenilor.”

Citește și: Invazie de furnici în comuna Paleu, de lângă Oradea. Insectele au ajuns în curți, grădini și locuințe

Speciile mici pot provoca suferință enormă

Primele studii de caz au scos la iveală și unele puncte slabe ale sistemelor actuale de evaluare.

„Acest model arată clar că și speciile foarte mici pot provoca un impact major asupra bunăstării animalelor. În viitor va fi extrem de important să fim atenți la furnici, muște și alte specii aparent nesemnificative”, a explicat Evans.

Un alt aspect important este că suferința poate începe imediat după introducerea unei specii invazive, chiar înainte ca biodiversitatea să fie afectată vizibil. Din acest motiv, cercetătorii consideră că accentul trebuie pus mai mult pe prevenție decât pe măsuri de reducere a efectelor după ce invazia s-a produs deja.

Conservarea poate crea dileme morale

În Galápagos, cercetătorii au reușit să atragă atenția asupra impactului muștelor-vampir, deoarece acestea omorau suficiente păsări încât populațiile să înceapă să scadă vizibil.

În ultimii ani, conservatorii au început să combată insectele folosind vată tratată cu insecticid, pe care păsările o introduc singure în cuiburi pentru a elimina larvele. Însă această metodă ridică și întrebări etice.

AWICIS nu măsoară momentan suferința nevertebratelor, însă dacă într-o zi ar face-o, ar putea apărea dileme legate chiar de suferința provocată muștelor-vampir.

„Îmbunătățești situația sau creezi și mai multă suferință?”, întreabă Birgit Fessl. „Nu există un răspuns simplu, indiferent ce alegi să faci.”

Citește și: Descoperire rară în Africa: 7 insecte ciudate, asemănătoare cu broaștele, identificate în pădurea tropicală din Uganda