Ce simt animalele care nu pot comunica verbal? foto: freepik.com Ideea că o țestoasă ar putea avea o „stare de spirit” pare, la prima vedere, aproape absurdă. Totuși, cercetările recente schimbă radical modul în care privim aceste animale. Un studiu realizat de o echipă de specialiști de la Universitatea din Lincoln aduce argumente solide că reptilele nu sunt doar organisme instinctive și „reci”, ci pot manifesta reacții emoționale persistente, comparabile, într-o anumită măsură, cu cele întâlnite la păsări sau mamifere. Ce simt animalele care nu pot comunica verbal? Una dintre marile provocări ale științei comportamentale este să înțeleagă ce simt animalele care nu pot comunica verbal. Pentru a depăși această limitare, cercetătorii folosesc așa-numitele teste de „prejudecată cognitivă” — o metodă inspirată din psihologia umană. Principiul este relativ simplu: atunci când un individ se confruntă cu o situație incertă, felul în care reacționează poate indica dacă are o dispoziție „optimistă” sau „pesimistă”. Această tehnică, deja utilizată la mamifere și unele păsări, a fost adaptată pentru a analiza comportamentul a 15 țestoase din specia Chelonoidis carbonaria. Experimentul a început prin antrenarea țestoaselor să asocieze două zone diferite dintr-un spațiu controlat: una în care găseau hrană și alta unde nu primeau nimic. După ce au învățat aceste diferențe, cercetătorii au introdus situații „ambigue”, plasând boluri în poziții intermediare. Cercetătorii au învățat țestoasele să recunoască două locații într-un țarc Reacțiile au fost revelatoare. Unele țestoase s-au îndreptat rapid spre aceste locuri, sugerând o așteptare pozitivă, în timp ce altele au ezitat sau au evitat complet explorarea. Aceste variații nu par întâmplătoare, ci indică existența unor dispoziții emoționale stabile. Cercetarea a continuat cu alte teste menite să evalueze nivelul de anxietate. Într-un scenariu, un obiect necunoscut a fost plasat în mediul țestoaselor. Din nou, comportamentele au fost diferite: unele animale s-au apropiat curioase, investigând atent, în timp ce altele au păstrat distanța sau au ignorat complet obiectul. Aceste reacții au fost interpretate drept semne ale unor niveluri distincte de încredere sau teamă. Pentru a confirma ipotezele, mediul țestoaselor a fost modificat ulterior — prin schimbarea culorilor și a texturilor — iar reacțiile au rămas consecvente. Astfel, cercetătorii au concluzionat că aceste reptile nu reacționează doar la stimuli de moment, ci par influențate de o stare internă de durată, asemănătoare unei dispoziții emoționale. Într-un al doilea test, cercetătorii au introdus un obiect necunoscut în țarc Publicat în revista Animal Cognition, studiul nu este doar o curiozitate academică, ci are implicații importante. Până de curând, capacitatea de a experimenta emoții complexe era atribuită aproape exclusiv mamiferelor și anumitor păsări inteligente, precum corvidele sau papagalii. Dacă reptilele se adaugă acestei liste, atunci înțelegerea noastră despre evoluția emoțiilor trebuie reconsiderată. Din perspectivă evolutivă, descoperirea ridică întrebări fascinante: sunt emoțiile o trăsătură comună tuturor vertebratelor, moștenită de la un strămoș îndepărtat, sau au apărut independent în mai multe linii evolutive? Dacă prima variantă este corectă, atunci chiar și strămoșii preistorici ai reptilelor ar fi putut experimenta forme primitive de frică, curiozitate sau anticipare. Dincolo de teoria științifică, concluziile au și implicații practice. Într-o lume în care reptilele sunt din ce în ce mai des crescute ca animale de companie sau ținute în captivitate, devine esențial să le fie luată în considerare și starea emoțională. Condițiile necorespunzătoare, izolarea sau stresul pot afecta aceste animale mai profund decât s-a crezut până acum. De fapt, studiul ne obligă să ne reconsiderăm propriile prejudecăți. Expresii precum „creier reptilian”, folosite pentru a descrie comportamente primitive sau lipsite de subtilitate, par tot mai puțin adecvate. Țestoasele demonstrează că, dincolo de aparența lor calmă și lentă, pot ascunde o complexitate emoțională surprinzătoare. Poate că nu doar răbdarea le definește, ci și o formă subtilă de optimism sau prudență, care le ghidează reacțiile în fața necunoscutului.