Pinguinii și somnul fragmentat de patru secunde. foto: AI În lumea animală, somnul nu este un lux, ci o necesitate biologică absolută. Totuși, pentru multe specii, a adormi înseamnă a deveni vulnerabil. Expuse permanent prădătorilor, condițiilor extreme și competiției pentru hrană, animalele au fost nevoite să inventeze forme de odihnă care sfidează ceea ce oamenii consideră „somn normal”. Toate animalele care au un creier au nevoie de somn Toate animalele care au un creier au nevoie de somn. Mai mult decât atât, cercetările recente arată că chiar și unele organisme fără creier, precum meduzele, prezintă cicluri de odihnă asemănătoare somnului. Dorm oamenii, păsările, balenele, reptilele și insectele, iar acest caracter universal sugerează că somnul este indispensabil vieții. De la ațipiri de câteva secunde, până la dormit în aer sau sub apă, natura a dezvoltat soluții radicale pentru una dintre cele mai mari dileme ale supraviețuirii Paradoxal, somnul este și una dintre cele mai riscante stări pentru orice animal. „Atunci când dorm, animalele sunt cel mai expuse pericolului”, explică Paul-Antoine Libourel, cercetător la Centrul de Cercetare în Neuroștiințe din Lyon. Cu toate acestea, nevoia de somn este atât de profundă încât niciun organism nu o poate elimina complet, indiferent cât de periculos este mediul în care trăiește, conform euronews. Nașterea „științei somnului extrem” Mult timp, oamenii de știință au fost nevoiți să ghicească dacă un animal sălbatic doarme sau nu, bazându-se pe semne indirecte, precum imobilitatea sau închiderea ochilor. Această abordare s-a dovedit însă limitată. În ultimii ani, tehnologia a schimbat radical situația: senzori minusculi și dispozitive capabile să înregistreze activitatea cerebrală au fost montate pe animale aflate în mediul lor natural. Pentru prima dată, cercetătorii au putut observa somnul exact așa cum se produce în sălbăticie. Așa a apărut un nou domeniu de studiu, numit de specialiști „somnul extrem” – un set de adaptări biologice uimitoare, apărute în condiții-limită. Citește și: Anacleto, un pisoi tigrat, a fost salvat din mașina de spălat chiar în Ajunul Crăciunului: „Din fericire, programul era setat la 30 de grade” Pinguinii și somnul fragmentat de patru secunde Unul dintre cele mai spectaculoase exemple vine din Antarctica. Pinguinii care se reproduc în colonii dense au dezvoltat o strategie de odihnă aproape incredibilă. Acești pinguini formează perechi stabile și își împart responsabilitățile parentale: unul rămâne să încălzească oul sau puiul, în timp ce partenerul pleacă în căutare de hrană. Schimburile sunt continue și pot dura săptămâni fără întrerupere. În acest context, somnul clasic este imposibil. Soluția? Mii de episoade de microsomn pe zi, fiecare durând aproximativ patru secunde. Biologul Won Young Lee, de la Institutul Coreean de Cercetare Polară, explică faptul că aceste ațipiri extrem de scurte permit părinților să rămână vigilenți în coloniile zgomotoase și aglomerate. Pinguinii adorm cu capul lăsat în piept, apoi se trezesc instantaneu la cel mai mic semn de pericol – un vecin care se apropie prea mult sau o pasăre de pradă care survolează colonia. Cumulat, aceste episoade oferă aproximativ 11 ore de somn pe zi, suficient pentru a face față perioadei solicitante de reproducere. Concluziile se bazează pe monitorizarea activității cerebrale a 14 pinguini adulți, observați timp de 11 zile pe Insula King George. Păsările care dorm în timp ce zboară Dacă pinguinii dorm pe fragmente, păsările fregată au dus adaptarea la un nivel și mai extrem. Aceste păsări marine de mari dimensiuni pot rămâne în aer săptămâni întregi, parcurgând sute de kilometri zilnic fără a ateriza. Mult timp, cercetătorii s-au întrebat dacă ele dorm vreodată în această perioadă. Răspunsul a venit odată cu montarea unor dispozitive de monitorizare a activității cerebrale pe exemplare care cuibăresc în Insulele Galápagos. Rezultatele au arătat că fregatele pot dormi în zbor, folosind doar o jumătate de creier. Cealaltă jumătate rămâne activă, menținând un ochi deschis și controlul asupra direcției și altitudinii. Dacă pinguinii dorm pe fragmente, păsările fregată au dus adaptarea la un nivel și mai extrem. Această formă de somn „pe jumătate” apare doar atunci când păsările planează, purtate de curenți de aer cald, care le permit să rămână în aer cu un consum minim de energie. Atunci când vânează sau execută manevre complexe, fregatele sunt complet treze. Odată întoarse la cuib, ele dorm normal, cu ambele emisfere cerebrale, semn că somnul unilateral este o adaptare temporară, nu o stare permanentă. Focile-elefant și somnul în adâncuri Deși pe uscat sunt relativ ferite de prădători, în larg ele sunt expuse rechinilor și balenelor ucigașe. În timpul expedițiilor de hrănire, care pot dura până la opt luni, focile se scufundă de sute de ori la adâncimi impresionante. Pentru focile-elefant nordice, somnul este o activitate periculoasă în ocean. Fiecare scufundare durează aproximativ 30 de minute, iar pentru o parte din acest timp, focile dorm. Studiile coordonate de cercetătoarea Jessica Kendall-Bar de la Institutul de Oceanografie Scripps arată că somnul are loc la adâncimi foarte mari, unde prădătorii ajung rar. Focile experimentează atât somn profund, cât și somn REM. În faza REM, corpul lor devine temporar paralizat, iar animalul începe să se rotească lent în apă, într-un fenomen denumit „spirala somnului”. În larg, focile dorm aproximativ două ore pe zi. Pe plajă, unde riscurile sunt mult mai mici, pot dormi chiar și zece ore. Somnul, o luptă pentru supraviețuire Aceste exemple arată că somnul nu este un proces rigid, ci unul extrem de flexibil. În funcție de mediul în care trăiesc, animalele au transformat odihna într-un act de echilibru fin între recuperare și vigilență. Fie că este vorba despre patru secunde de liniște într-o colonie zgomotoasă, despre somn în zbor sau despre vise sub apă, aceste strategii demonstrează cât de departe poate merge evoluția pentru a menține viața în cele mai ostile condiții.