Mastita la câini este o afecțiune inflamatorie serioasă a glandelor mamare, care apare cel mai frecvent în perioada de alăptare. Netratată, această boală poate pune în pericol viața femelei și sănătatea puilor. Identificarea rapidă a simptomelor și intervenția veterinară timpurie pot face diferența între o recuperare completă și complicații severe. Ce este mastita la câini și cum apare? Mastita la câini reprezintă inflamația uneia sau mai multor glande mamare, de obicei cauzată de o infecție bacteriană. Bacteriile pătrund în țesutul mamar prin fisuri sau traume la nivelul mameloanelor. Această afecțiune poate apărea nu doar la femelele care alăptează, ci și la cele sterilizate, deși în cazuri mai rare. Femelele care se află la prima fătare și cele care trăiesc în condiții de igienă precară sunt cele mai expuse riscului de a dezvolta mastită. Simptomele mastitei la câini: cum le recunoști Este esențial ca stăpânii să observe din timp primele semne ale acestei boli. Cele mai comune simptome ale mastitei la câini includ: Glande mamare umflate, dureroase sau înroșite; Noduli sub piele la nivelul mameloanelor; Lapte modificat (tulbure, cu sânge sau puroi); Refuzul femelei de a lăsa puii să se hrănească; Febră, letargie, lipsa poftei de mâncare; Disconfort vizibil sau agresivitate față de pui. În cazurile grave, glandele afectate pot deveni vinetii sau negre, semn al necrozei țesutului. Aceste manifestări necesită intervenție veterinară de urgență. Diagnostic și tratament pentru mastita la câini La primele semne de mastită la câini, este obligatoriu să consulți un medic veterinar. Diagnosticul se face, de regulă, prin examinare clinică, însă în unele cazuri sunt necesare: Analize de sânge; Citologia secrețiilor mamare; Culturi bacteriene; Ecografie mamară. Tratamentul depinde de stadiul bolii. În formele ușoare, se administrează antibiotice și antiinflamatoare. Dacă femela alăptează, se va decide dacă alăptarea poate continua în siguranță. Pentru reducerea inflamației, medicul poate recomanda comprese locale sau metode naturale, cum ar fi aplicarea frunzelor de varză. În cazurile severe, poate fi necesară drenarea abceselor sau chiar îndepărtarea chirurgicală a glandei afectate. Cum se poate preveni mastita la câini? Prevenția este întotdeauna preferabilă tratamentului. Pentru a preveni mastita la câini, este important să respecți câteva măsuri simple: Asigură o igienă riguroasă în zona cuibului; Verifică zilnic glandele mamare ale femelei; Taie regulat unghiile puilor pentru a evita rănirea mameloanelor; Asigură alăptarea echilibrată, mutând puii între mameloane; Nu înțărca brusc puii, pentru a preveni acumularea de lapte. O atenție specială trebuie acordată femelelor în perioada post-partum, mai ales în primele două săptămâni după naștere, când riscul de apariție a mastitei este cel mai mare. Prognosticul în mastita la câini Prognosticul este în general favorabil dacă boala este diagnosticată la timp și tratată corespunzător. Majoritatea cazurilor ușoare se pot rezolva în 2–3 săptămâni cu tratament adecvat. În absența tratamentului, mastita poate evolua rapid către septicemie (infecție generalizată), ceea ce poate pune în pericol viața câinelui. Monitorizarea atentă și respectarea tratamentului recomandat de medicul veterinar sunt esențiale pentru vindecare completă. Mastita la câini: o afecțiune frecventă, dar prevenibilă Mastita la câini este una dintre cele mai frecvente afecțiuni întâlnite la femelele care alăptează. Cu o igienă corectă, observație zilnică și intervenție rapidă la primele simptome, această boală poate fi tratată eficient, evitându-se complicațiile grave. Nu administra niciodată tratamente „după ureche” și cere ajutor specializat pentru a proteja sănătatea mamei și a puilor. Știai că…? Pe lângă mastită, o altă afecțiune gravă care poate pune în pericol viața femelelor nesterilizate este piometrul. Aceasta este o infecție severă a uterului, cauzată de modificări hormonale și de acumularea de puroi în cavitatea uterină. Apare frecvent la câteva săptămâni după perioada de călduri și poate evolua rapid spre complicații fatale, dacă nu este tratată la timp. Printre simptomele piometrului se numără letargia, febra, abdomenul dureros și umflat, consumul excesiv de apă și, uneori, scurgerile purulente din vagin. În formele mai periculoase, când colul uterin este închis, puroiul rămâne blocat în uter, crescând riscul de ruptură și peritonită. Diagnosticarea se face de către medicul veterinar, prin analize de sânge și, la nevoie, radiografie sau ecografie abdominală. Tratamentul standard presupune intervenția chirurgicală de urgență pentru îndepărtarea uterului și a ovarelor. Din acest motiv, sterilizarea este recomandată nu doar pentru controlul reproducerii, ci și pentru prevenirea unor afecțiuni grave precum piometrul sau mastita recurentă.