Rabia la animale - una dintre cele mai cunoscute și răspândite infecții virale

Rabia sau turbarea, în limbaj popular, este una dintre cele mai cunoscute și răspândite infecții virale la animalele de casă. Virusul rabic atacă sistemul nervos central al animalelor și omului. La animale, afecțiunea este fatală. Turbarea se poate manifesta la orice animal cu sânge cald, însă carnivorele sunt afectate cel mai adesea. Dintre animalele domestice, câinii (80-90% din cazuri) și pisicile sunt principalele victime.

Virusul

Virusul rabic face parte din familia Rhabdoviridae, genul Lyssavirus, are forma de glonț, este încapsulat și conține ARN monocatenar. Are  afinitate pentru celulele sistemului nervos, prin care se deplasează și se înmulțește. Este rezistent la uscăciune și temperaturi scăzute, însă e sensibil la lumina ultravioletă, căldură (peste 60 de grade Celsius) și alcooli. În organismul animalului mort poate trăi până la 24 de ore (de aceea se recomandă să nu atingeți cu mâna goală cadavrele animalelor moarte din cauza rabiei).

Transmitere

Animalul infectat eliberează virusul rabic prin secreția salivară. Contaminarea se face prin mușcătura unui animal bolnav. Și zgârieturile sunt periculoase, dacă pe suprafața lor se găsește salivă proaspătă. Contactul salivei infectate cu o rană deschisă sau mucoasele reprezintă o alta cale de transmitere, însă mult mai rară.

Câinii și pisicile domestice sunt mușcate de un animal sălbatic sau alt câine sau pisică salbaticite sau fără stăpân. La noi în țară vulpile (în majoritatea cazurilor), lupii, liliecii și dihorii sunt principalii vectori ai virusului. Câinii nevaccinați, ciobăneștii și cei de vânătoare reprezintă grupele de risc major.

Simptome

Perioada de incubație a virusului rabic variază de la 2 la 8 săptămâni. Animalul bolnav poate transmite virusul cu 2-10 zile înainte de apariția primelor semne clinice.

În majoritatea cazurilor la câini și pisici, rabia trece prin două faze clinice: furioasă și paralitică.

Faza furioasă începe cu prodromul (faza de început), care durează 2-3 zile și uneori trece neobservată. Animalul își modifică radical comportamentul: câinii blânzi și cei jucăuși devin agresivi, timizi sau apatici, iar cei răi se comportă prietenos. Animalele sălbatice nu se mai tem de om și se apropie inexplicabil de mult. Câinele sau pisica manifestă neliniște, caută singurătatea și bea multă apă (hidrofobia este prezentă doar la om). Linge insistent locul mușcăturii, iar pe măsură ce boala avansează, îl mușcă și rupe carnea. Inconștient, animalele ingerează obiecte necomestibile, mușcă gardul, provocându-și leziuni în gură.
 

Faza de stare sau de turbare este caracterizată de o excitabilitate extremă la stimuli vizuali sau auditivi. Durează 2-6 zile. La orice sunet, mișcare sau atingere animalul tresare, devine violent, schelălăie și apoi se liniștește brusc. Acum, animalele bolnave dau dovadă de o agresivitate ieșită din comun și atacă omul sau alte animale. Au tendința să evadeze și să cutreiere. Pe drum, vor ataca orice animal sau om le iese în cale, prin surprindere, fără să latre. Dacă sunt închise într-un țarc, vor mușca plasa de sârmă sau pereții. Li se schimbă vocea, devine mai răgușită și mai groasă, iar lătratul se transformă în urlet prelung. Expresia faciala denotă teroare și suferință. Locul mușcăturii este dureros, marcat de mâncărimi insuportabile, de aceea își rod sau chiar își mușcă locul respectiv.

Faza paralitică sau turbarea mută poate începe imediat după faza de început sau după cea a turbării. Acum animalul nu mai arată niciun semn de agresivitate sau agitație. Durează 2-4 zile și se finalizează cu decesul animalului. La acest moment, virusul a pus stăpânire pe creier și întregul sistem nervos și încep să apară paraliziile. Paralizia faringelui și  mușchilor maseteri apare prima oară: câinele nu poate înghiți, stă cu gura semi-deschisă, din care îi curge saliva spumoasă. Câinii sunt abătuți, au privirea confuză, nu mai reacționează la stimuli externi, gâfâie. În final, vor paraliza și nervii din regiunea toracală, respirația nu va mai avea loc și animalul moare.

Diagnostic

La animale, confirmarea diagnosticului se face post-mortem prin analizarea anticorpilor din creier. Dar pe baza semnelor clinice medicul veterinar poate ridica suspiciunea de turbare.

Tratament

O data instalată boala, nu se mai poate institui niciun tratament curativ. Animalul infectat este condamnat la moarte.

Prevenție

Singura modalitate prin care vă puteți proteja animalele de rabie este vaccinarea. La noi în țară și în majoritatea statelor lumii, vaccinarea antirabică este obligatorie, iar stăpânii de câini care nu respectă schema de vaccinare pot fi amendați, dacă animalul lor se infectează. Medicul veterinar este obligat să raporteze fiecare caz confirmat la Direcția Sanitar Veterinară. Vaccinarea antirabică se poate face începând cu vârsta de 3-4 luni și se va repeta anual, toată viața animalului. Eficacitatea vaccinului apare la 3 săptămâni de la inoculare.

În cazul în care câinele sau pisica voastră a fost atacată de un animal sălbatic, prezentați-vă imediat la veterinar. De asemenea, dacă voi ați fost mușcat de un animal sălbatic sau sălbăticit, mergeți imediat la medic.
 

Autor: Nicolae Hasegan