Pododermatita la iepuri - cauze, simptome, tratament

Pododermatita este o afecțiune în care membrele inferioare ale iepurilor, în special în zona articulației cotului, dau semne de infecție. Suprafața călcâiului, care în mod normal este supusă greutății corpului, este locul în care, de cele mai multe ori, proprietarii de iepuri  observă apariția acestei afecțiuni. Severitatea pododermatitei depinde foarte mult de rasa iepurelui. De exemplu, iepurii care au pe picioare blană scurtă și subțire, cum ar fi cei din rasa Rex, tind sa dezvolte această afecțiune mai tare decât iepurii ce au pe picioare blană mai lungă. Rasele grele sunt cele mai predispuse la a se confrunta cu boala.
 

Cauze

Există o varietate de cauze care duc la pododermatită. Exemplarele hrănite în exces devin supraponderale, iar picioarele din spate trebuia să susțin o greutate mai mare. Această presiune suplimentară asupra călcâiului cauzează durere și iritare ducând la pododermatită.

Această afecțiune se înrăutățește în cazul în care iepurele nu are o suprafață solidă pe care să șeadă. Podelele din sârmă, cele aspre sau cele cu canturi ascuțite provoacă disconfort animalului și favorizează apariția bolii. Chiar și iepurii cu o greutate normala au nevoie de o suprafață solidă, aproximativ o treime din suprafața cuștii, unde să poată scăpă de disconfortul produs de plasa din sârmă din care este confecționată cușca.
 
Iepurii crescuți în cuști prea mici nu au suficient spațiu de mișcare, iar acest fapt poate cauza apariţia pododermatitei.

 

Pododermatita mai este cauzată și de condițiile insalubre, așternut umed si murdar. Cuștile în care iepurii sunt crescuți pot fi medii propice pentru bacterii. Aceste bacterii vor intra cu ușurință în contact cu călcâiele iepurilor. În cazul în care călcâiele suferă răni deschise contactul cu aceste bacterii poate duce la infecții grave.

 În unele circumstanțe pododermatita poate fi cauzată de gheare crescute prea mult. În cazul în care ghearele nu sunt tăiate în mod regulat acestea pot cauza un dezechilibru, crescând presiunea la care sunt supuse călcâiele. Ghearele extrem de lungi se pot curba atât de mult încât acestea vor împunge pernuțele de pe labele iepurelui, cauzând durere și disconfort.

 
Simptome

Spre deosebire de alte probleme de sănătate la iepuri, pododermatita este relativ ușor de detectat. Aspectele care indică existența acestei afecțiuni includ:
 

• Labe roșii și umflate
• Schiopătat
•  Refuzul de a se mișca prin cușcă
• ·Picioarele din spate sunt extrem de sensibile sau sunt inflamate
•  Letargie
• · În cazurile severe, ulcerații.

Prevenire

Cea mai bună metodă prin care se poate preveni pododermatita este să vă mențineți iepurele sănătos și în formă asigurându-i o hrană corespunzătoare, o cușcă optimă și suficientă mișcare.

Prevenirea obezității: iepurele trebuie să aibă o alimentație echilibrată ce va conține fân. Când hrăniți iepurii țineți cont de vârstă, activitatea de reproducere și de starea de sănătate pentru a evita supraalimentarea. Supraalimentarea va duce la o creștere nenecesară în greutate care va pune prea multă presiune pe picioarele animalului. Fânul conține mai puține proteine și calorii decât lucerna și este de preferat pentru iepurii adulți.  

Cușca: cuștile trebuie să furnizeze iepurelui un mediul larg, curat și uscat. Atunci când se pregătește pentru iepuri spațiul de locuit trebuie să se țină cont de faptul că pentru fiecare 5 kilograme de iepure este necesară o suprafață de 1 m². Cu alte cuvinte cușca în care ar urma să trăiască patru iepuri de câte 2,5 kilograme ar trebui să aibă minim 2 m². Acest standard minim asigură iepurelui destul spațiu de mișcare.

Urina și materiile fecale trebuie scoase frecvent din cușcă pentru a împiedica dezvoltarea bacteriilor care cresc severitatea pododermatitei. Cuștile care au suprafața din plasă trebuie întotdeauna să aibă o parte cu suprafață solidă. Recomandarea este ca această suprafață solidă să fie cel puțin de o treime din suprafața totală a cuștii. Așternutul din paie sau de orice fel să fie schimbat periodic și păstrat mereu curat.

Mișcarea: stăpânii de iepuri ar trebui să le permită în mod supravegheat să alerge într-un spațiu îngrădit. Interacțiunea cu iepurele din timpul mișcării este și o ocazie de întărire a legăturilor dintre stăpân și iepure.

Tratament

În cazul în care descoperiți că iepurele dumneavoastră a dezvoltat simptome de pododermatită este necesar să-l duceți la veterinar cât de curând posibil. Această afecțiune este extrem de dureroasă pentru iepure, deci stăpânii trebuie să reacționeze prompt atunci când observă simptomele. În vederea tratamentului, veterinarul va curăța zona afectată cu dezinfectant și îi va administra animalului antibiotice pentru infecție.

Țelul principal al tratamentului este de a menține zona afectată cât mai curată și de a administra iepurelui medicamentele conform instrucțiunilor veterinarului. Utilizarea unui unguent pe bază de zinc la apariția primelor semne poate împiedica progresia bolii.





 

Autor: Nicolae Hasegan