Un nou studiu realizat de cercetători din Germania scoate la iveală un mecanism surprinzător care contribuie la menținerea sănătății oceanelor: activitatea bacteriilor care trăiesc pe „zăpada marină”. Această „zăpadă” nu este similară cu cea de pe uscat, ci este compusă din particule microscopice de materie organică – resturi de plante, excremente de zooplancton, fragmente de organisme moarte – care plutesc încet spre fundul oceanului. Aceste aglomerări servesc drept habitat pentru bacterii specializate în fixarea azotului. „Zăpada marină” poate menține oceanul în viață, conform noilor studii Bacteriile respective joacă un rol crucial în ecosistemul marin, deoarece reușesc să transforme azotul din atmosferă – într-o formă gazoasă inertă, pe care majoritatea organismelor nu o pot folosi – într-o formă nutritivă, accesibilă viețuitoarelor marine. Acest proces, cunoscut sub numele de fixare a azotului, susține rețeaua trofică marină prin furnizarea unui nutrient esențial pentru dezvoltarea fitoplanctonului, baza lanțului alimentar acvatic. Deși factorii precum lumina solară, mareele sau curenții sunt deseori considerați principalii actori în reglarea echilibrului oceanic, studiul publicat recent în revista Science Advances subliniază faptul că și procesele microscopice, precum cele realizate de bacterii invizibile cu ochiul liber, sunt esențiale în menținerea vieții marine. Prin activitatea lor, aceste bacterii contribuie indirect la captarea dioxidului de carbon, reglarea ciclurilor nutritive și susținerea biodiversității în oceane. Citește și: Cum suferă peștii înainte de a muri în timpul pescuitului comercial. „10 minute de durere intensă”, conform experților Bacteriile respective joacă un rol crucial în ecosistemul marin Micro-ecosisteme ascunse în largul oceanului Deși la prima vedere suprafața oceanului pare întinsă și uniformă, realitatea ascunde o complexitate fascinantă. Aglomerările de resturi organice – cunoscute sub denumirea de „zăpadă marină” – plutesc prin coloana de apă și creează medii propice pentru dezvoltarea unor colonii microbiene. Aceste particule, compuse din resturi de fitoplancton, fecale de organisme mici sau fragmente de plante și animale marine, devin adevărate „buzunare de viață”, unde condițiile de oxigen scăzut și aportul constant de hrană oferă un habitat perfect pentru bacterii specializate. Cercetătorii care au studiat acest fenomen au folosit modele matematice avansate pentru a înțelege cum reușesc aceste bacterii să fixeze azotul în diferite zone oceanice, de la apele tropicale calde până la regiunile reci ale mărilor polare. Rezultatele au demonstrat că, în ciuda condițiilor de mediu adesea neprielnice, bacteriile continuă să desfășoare procese de fixare a azotului, contribuind astfel la menținerea ciclului nutritiv marin. Aceste particule, compuse din resturi de fitoplancton, fecale de organisme mici sau fragmente de plante și animale marine, devin adevărate „buzunare de viață” Importanța vitală a fixării azotului Azotul este un element esențial pentru viață – intră în compoziția proteinelor, enzimelor și a altor molecule fundamentale pentru funcționarea organismelor. În mediul marin, azotul se găsește preponderent sub formă gazoasă (N₂), inaccesibilă majorității viețuitoarelor. Bacteriile fixatoare de azot sunt însă capabile să transforme acest gaz inert într-o formă biologic activă, utilizabilă de către plantele microscopice (fitoplancton) și, implicit, de întregul lanț trofic marin. Citește și: O descoperire științifică remarcabilă a elucidat un mister despre ornitorinci Un echilibru fragil în lumea invizibilă a oceanului Funcționarea eficientă a bacteriilor care fixează azotul în ecosistemele marine este profund influențată de temperatură. Cercetările recente arată că aceste microorganisme își desfășoară activitatea optimă în jurul valorii de 17°C. Atunci când temperaturile scad sub sau urcă peste acest prag, rata de fixare a azotului scade semnificativ, reducând astfel capacitatea ecosistemelor de a genera nutrienții necesari pentru viața marină. În acest context, schimbările climatice reprezintă o amenințare directă la adresa echilibrului biogeochimic al oceanelor. Creșterea temperaturii globale ar putea perturba circulația nutrienților, reducând fluxul de materie organică către straturile profunde ale apei și afectând astfel organismele care depind de aceste resurse. Cu toate acestea, există un element de reziliență în acest sistem: bacteriile fixatoare de azot par să găsească refugii în micro-habitatele slab oxigenate din interiorul particulelor de „zăpadă marină”, ceea ce le permite să supraviețuiască și să își continue rolul chiar și în condiții mai dificile. Interdependența vieții marine și a azotului fixat Într-un sistem atât de vast precum oceanul planetar, echilibrul dintre organisme și mediul lor este esențial. Fitoplanctonul – baza lanțului trofic marin – depinde în mare măsură de azotul biologic activ produs de bacterii. Atunci când condițiile sunt favorabile, fitoplanctonul proliferează, oferind hrană pentru zooplancton, pești mici și, în final, pentru prădătorii mari. În acest fel, o funcție aparent invizibilă, precum fixarea azotului de către bacterii, are efecte în lanț asupra întregului ecosistem oceanic.