Vidrele de mare, gardienii invizibili ai oceanelor. Cum contribuie aceste mamifere la supraviețuirea pădurilor de alge marine. Foto: AI Vidrele de mare sunt printre cele mai îndrăgite animale marine. Cu blana lor deasă, ochii expresivi și comportamentul jucăuș, acestea atrag imediat atenția. Dincolo de aspectul lor simpatic, însă, aceste mamifere au o contribuție esențială la sănătatea oceanelor. Prezența lor influențează direct dezvoltarea pădurilor de alge marine și echilibrul dintre numeroase specii. Cercetările arată că vidrele controlează populațiile unor animale care se hrănesc cu alge. Astfel, ele contribuie la menținerea unor ecosisteme submarine bogate în viață. Totuși, efectele nu sunt identice în toate regiunile. Un studiu care a analizat ecosisteme de pe coasta Pacificului arată că relațiile dintre specii pot modifica semnificativ influența vidrelor asupra mediului. De ce sunt vidrele de mare atât de importante pentru oceane În ecosistemele marine, vidrele de mare sunt considerate specii-cheie. Acest termen este folosit pentru animalele care au o influență mult mai mare asupra mediului decât ar sugera numărul lor. Unul dintre principalele lor alimente sunt aricii de mare. Aceștia se hrănesc cu alge, inclusiv cu alge brune gigantice, care formează adevărate păduri submarine. Atunci când populația aricilor crește foarte mult, aceștia pot consuma cantități mari de alge. În timp, vegetația marină se poate reduce considerabil, iar numeroase viețuitoare își pot pierde adăpostul și sursele de hrană. Vidrele contribuie la limitarea acestui fenomen. Consumând arici de mare, ele împiedică înmulțirea excesivă a acestora și permit pădurilor de alge să se dezvolte. Aceste formațiuni submarine sunt foarte importante. Ele oferă hrană și adăpost pentru numeroase specii de pești, nevertebrate și alte animale marine. În plus, contribuie la captarea carbonului și la protejarea biodiversității. Citește și: Vidrele au substanțe chimice veșnice în corpul lor, conform cercetătorilor din Marea Britanie Ce au descoperit cercetătorii după analizarea a două ecosisteme marine O echipă de oameni de știință a studiat relațiile dintre vidrele de mare, aricii de mare și vegetația submarină în două regiuni ale Oceanului Pacific. Prima zonă analizată se află în apropierea insulei Vancouver, din Canada. A doua este reprezentată de recifele din jurul insulei San Nicolas, situată în largul Californiei de Sud. Cercetătorii au folosit observații realizate în mod repetat în aceleași puncte de monitorizare. Au fost analizate opt zone din apropierea insulei Vancouver și alte șase din jurul insulei San Nicolas. Datele au acoperit o perioadă care s-a încheiat în 2017, conform earth.com. Echipa coordonată de Ryan Langendorf, de la Universitatea Colorado Boulder, a construit un model statistic pentru a înțelege mai bine modul în care diferitele specii se influențează reciproc. Studiul a fost publicat în martie 2025 și a evidențiat un aspect interesant: efectul vidrelor asupra pădurilor de alge poate fi diferit în funcție de celelalte animale care trăiesc în același ecosistem. De ce vidrele nu au aceeași influență în toate regiunile La prima vedere, relația dintre vidre, arici și alge pare simplă. Vidrele consumă arici de mare, iar aceștia mănâncă alge. Prin reducerea numărului de arici, vidrele permit vegetației submarine să se refacă. În realitate, lucrurile sunt mai complicate. În ecosistemele marine există numeroase alte specii care concurează pentru hrană sau care influențează populațiile celorlalte animale. Cercetătorii au descoperit că, în apropierea insulei San Nicolas, melcii marini au avut un rol important în această relație. Vidrele se hrănesc și cu acești melci, iar melcii concurează cu anumite specii de arici roșii. Atunci când numărul melcilor scade, aricii roșii pot avea condiții mai bune pentru dezvoltare. Citește și: Dorm ținându-se de lăbuțe ca să nu se piardă – lucruri inedite despre vidre Problema este că acești arici se hrănesc cu algele brune gigantice. Prin urmare, reducerea numărului de melci poate diminua, indirect, efectul benefic pe care vidrele îl au asupra pădurilor submarine. Modelul cercetătorilor a estimat că, în anumiți ani și în unele zone din apropierea insulei San Nicolas, aceste interacțiuni au redus cu aproximativ 15-20% influența vidrelor asupra algelor gigantice. În schimb, în apropierea insulei Vancouver, efectele acestor relații suplimentare dintre specii au fost aproape inexistente. Recuperarea populațiilor de vidre a schimbat ecosistemele marine Vidrele de mare au fost vânate intens timp de mai multe secole pentru blana lor deosebit de valoroasă. Comerțul cu blănuri a dus la dispariția lor din numeroase regiuni în care trăiau în mod natural. Ulterior, au fost demarate programe de reintroducere și refacere a populațiilor. În apropierea insulei Vancouver, vidrele au fost readuse în perioada 1969-1972. În cazul insulei San Nicolas, operațiunile de reintroducere au avut loc între 1987 și 1990. Rezultatele au fost importante pentru ecosistemele locale. În unele zone, revenirea vidrelor a fost urmată de schimbări vizibile în raportul dintre aricii de mare și vegetația submarină. În apropierea insulei Vancouver, cercetătorii au observat că recifele ajungeau adesea să fie dominate fie de arici, fie de păduri de alge. Această alternanță evidențiază cât de mult poate influența prezența vidrelor structura unui ecosistem. Ce nu au reușit încă să explice oamenii de știință Deși cercetarea oferă informații importante, există încă întrebări fără răspuns. Modelul statistic nu a inclus peștii, deoarece echipa nu a avut suficiente date despre aceștia. De asemenea, cercetătorii nu au dispus de informații complete despre alimentația vidrelor în toate zonele analizate. O altă observație interesantă a fost făcută în apropierea insulei San Nicolas. Chiar și înainte de revenirea vidrelor, animalele care se hrăneau cu vegetație nu consumau toate algele gigantice până la dispariția lor. Autorii studiului au recunoscut că modelele utilizate nu pot explica pe deplin acest fenomen. Cercetările viitoare ar putea analiza mai detaliat alimentația vidrelor și diferențele dintre speciile de arici de mare. Aceste informații ar putea ajuta la înțelegerea modului în care fiecare animal contribuie la echilibrul ecosistemului. Studiul complet a fost publicat în revista științifică Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS).