Urșii rari care au devenit mai prietenoși și mai puțin agresivi

Urșii rari care au devenit mai prietenoși și mai puțin agresivi în relația cu oamenii sunt în Italia. După secole de conviețuire în imediata apropiere a comunităților umane, o populație de urși bruni a evoluat într-un mod surprinzător, devenind neobișnuit de calmă pentru o specie cunoscută pentru forța și temperamentul său.

Ursul brun apenin (Ursus arctos marsicanus), cunoscut și sub numele de ursul brun marsican, este o subspecie critică, pe cale de dispariție, care trăiește în munții din centrul Italiei. În sălbăticie au mai rămas aproximativ 50 de exemplare, potrivit iflscience.com.

Ursul brun apenin, o subspecie critic amenințată

Acești urși s-au separat de alte populații europene de urs brun în urmă cu 2.000–3.000 de ani, fiind complet izolați încă din perioada romană. Ei se diferențiază prin:

• o talie ușor mai mică,
• trăsături faciale distincte,
• o toleranță ridicată față de apropierea de așezările umane.

Ce arată ADN-ul ursului brun apenin

Într-un studiu recent, cercetătorii de la Universitatea din Ferrara au secvențiat genomurile a 12 urși bruni apenini pentru a vedea cum izolarea extremă și condițiile speciale de viață și-au pus amprenta asupra ADN-ului lor.

Datele genetice au fost comparate cu cele ale:

1. unei populații europene mai numeroase din Slovacia,
2. urșilor bruni din America de Nord.

Analiza a arătat că populația din Apenini a trecut prin rate mai ridicate de consangvinizare, un rezultat previzibil având în vedere numărul mic de indivizi și izolarea geografică.

Gene asociate cu un comportament mai pașnic

Pe lângă consangvinizare, cercetătorii au identificat semne clare de selecție naturală în gene asociate cu comportamentul și agresivitatea.

„Mai interesant este faptul că am demonstrat că urșii bruni apenini prezintă semnături de selecție în gene asociate cu agresivitate redusă”, a declarat Giulia Fabbri, autoarea studiului, de la Universitatea din Ferrara.

De ce a fost „selectată” blândețea

Această tendință spre un comportament mai calm ar fi apărut prin mai multe mecanisme. În urmă cu 2.000–3.000 de ani, odată cu extinderea rapidă a agriculturii și intensificarea activităților umane în centrul Italiei, pădurile au fost defrișate și fragmentate, izolând urșii de restul populației europene.

Indivizii mai agresivi aveau șanse mai mari să fie uciși în confruntările cu oamenii, în timp ce urșii mai pașnici au supraviețuit și și-au transmis genele generațiilor următoare.

„Implicațiile generale ale rezultatelor noastre sunt clare”, a concluzionat Giorgio Bertorelle, un alt cercetător implicat în studiu. „Interacțiunile dintre oameni și fauna sălbatică sunt adesea periculoase pentru supraviețuirea unei specii, dar pot favoriza și evoluția unor trăsături care reduc conflictele. Asta înseamnă că și populațiile afectate sever de activitățile umane pot adăposti variante genetice valoroase, care nu ar trebui diluate, de exemplu, prin repopulare.”

Alte riscuri genetice descoperite recent

Deși urșii bruni apenini s-au adaptat remarcabil la o lume în schimbare, pericolele nu au dispărut.

În februarie 2025, o altă echipă de cercetători italieni a descoperit că această populație prezintă o mutație genetică ce afectează mitocondriile, reducând capacitatea celulelor de a produce energie.

Un viitor încă incert

Urșii bruni apenini continuă să fie amenințați de pierderea habitatului și de intervențiile umane, iar vulnerabilitățile genetice pot complica și mai mult eforturile de conservare.

Studiul arată însă că evoluția este în plină desfășurare, chiar și în condiții extreme, dar supraviețuirea pe termen lung a acestei subspecii rămâne departe de a fi garantată.

Cercetarea a fost publicată în revista Molecular Biology and Evolution.

Citește și: Populația de urși bruni în România: peste 10.400 de exemplare estimate în 2025