Un veteran ucrainean și-a dedicat viața ajutării câinilor din adăpost. Nu își ia liber niciodată!

Un veteran ucrainean și-a dedicat viața ajutării câinilor din adăpost. În orașul Liov, din vestul Ucrainei, un fost soldat pe nume Vasyl Velychko și-a găsit o nouă misiune – îngrijirea câinilor dintr-un adăpost local. După ce și-a pierdut brațul în luptă, își dedică acum zilele plimbării, hrănirii și îngrijirii a până la 60 de câini, transformând o rană care i-ar fi putut defini viața într-o sursă de forță și scop.

Povestea sa, relatată de Serviciul Ucrainean al RFE/RL, este un exemplu puternic de reabilitare postbelică și de legătură vindecătoare dintre oameni și animale. Pentru cei care caută relatări despre veteranii ucraineni, terapia prin animale sau reziliența după amputație, drumul lui Velychko oferă o perspectivă emoționantă.

Și-a dedicat viața ajutării câinilor din adăpost

Drumul lui Velychko către adăpostul de animale din Liov a început după accidentarea care i-a schimbat viața. A servit în armata ucraineană între 2017 și 2020 și s-a reînrolat după invazia pe scară largă a Rusiei, din februarie 2022.

La doar câteva luni, în timpul unei contraofensive în regiunea Harkiv, un foc tras dintr-un lansator de grenade antitanc l-a lăsat fără un braț. După perioada de recuperare, a lucrat o vreme ca curier, până când a văzut un anunț pentru un post la adăpost. A decis să încerce – și nu s-a mai uitat înapoi.

„Îi place să muște”, glumește el, apărându-se cu singura mână de Ira, o ciobănescă germană plină de energie.

Veteran ucrainean lucrează zilnic

În ciuda dificultăților fizice, angajamentul său față de câini este de neclintit. Lucrează în fiecare zi, fără a-și lua liber, și a găsit modalități ingenioase de a-și gestiona singur sarcinile.

De exemplu, folosește o curea conectată la lesă, ceea ce îi permite să plimbe câinii având mâna liberă. Această inovație îi asigură siguranța chiar și atunci când trebuie să strângă după ei sau să îndeplinească alte sarcini.

„Deoarece am o amputație de membru superior, este uneori incomod”, explică el. „Cu cureaua, pot pur și simplu să dau drumul, știind că câinele nu va fugi, nu va fi lovit de mașină și nu va scăpa.”

Ceea ce impresionează cel mai mult nu este doar determinarea sa fizică, ci și legătura emoțională pe care a dezvoltat-o cu animalele.

„Nu mă pot imagina fără câini”, spune el. „Cum ar putea cineva să-i trădeze, să-i abandoneze? Ei au încredere în tine, te iubesc.”

Câinii îi oferă și ei ajutor veteranului

Cuvintele sale reflectă o empatie profundă, care pare să-i alimenteze eforturile zilnice. Câinii, mulți dintre ei abandonați sau traumatizați, îi oferă în schimb companie și stabilitate, o terapie emoțională la fel de vindecătoare pe cât este de importantă.

Kostyantyn Pavlenko, specialist canin la adăpost, spune că dizabilitatea lui Velychko nu l-a împiedicat să muncească.

„Fizic, bineînțeles că este dificil pentru cineva fără un braț”, explică el. „Dar nu cere niciodată ajutor.”

Își amintește un moment pe terenul de antrenament când i-a oferit sprijin.

„Mi-a spus: «Nu, nu, o fac singur.» Se poziționează cu picioarele, prinde cu picioarele, prinde carabiniera și se descurcă singur.”

Această autosuficiență nu este doar impresionantă – este inspirațională. Exemplul lui Velychko contrazice presupunerile despre ceea ce pot realiza persoanele cu dizabilități, mai ales în medii solicitante fizic.

Îngrijirea animalelor este și terapie

Povestea lui subliniază, de asemenea, rolul pe care îngrijirea animalelor îl are în recuperarea emoțională. Pentru mulți veterani, tranziția la viața civilă poate fi izolantă. Velychko insistă asupra importanței de a rămâne activ și conectat.

„Unii oameni își pierd speranța, dar au nevoie de sprijin și de cineva care să le fie exemplu”, spune el. „Iar celor care doar stau acasă le spun: Găsiți o activitate, fiți printre oameni, comunicați.”

Un detaliu remarcabil este că Velychko nu își ia niciodată zile libere. Devotamentul său nu este motivat de obligație, ci de o dragoste autentică pentru animale. Este o dovadă că scopul poate fi redescoperit în cele mai neașteptate locuri. Adăpostul, departe de a fi doar un loc de muncă, a devenit un sanctuar – atât pentru câini, cât și pentru omul care îi îngrijește.

Povestea lui Velychko a emoționat Ucraina

În contextul mai larg al conflictului din Ucraina, povești precum cea a lui Velychko ne arată luptele personale purtate departe de linia frontului. Zeci de mii de ucraineni au suferit amputații din cauza rănilor de război, iar fiecare dintre ei trece printr-o călătorie unică de vindecare și reintegrare. Pentru Velychko, această călătorie a fost marcată de cozi fluturânde și ochi plini de încredere ai câinilor din adăpost, care, la rândul lor, sunt supraviețuitori.

Experiența lui subliniază potențialul terapeutic al companiei animalelor, mai ales pentru cei care se recuperează după traume. De asemenea, atrage atenția asupra importanței oportunităților de muncă incluzive pentru veterani și persoane cu dizabilități. Adăpostul de animale din Liov, alegând să-i valorifice abilitățile în loc să se concentreze pe limitările sale, nu doar că a câștigat un angajat dedicat, dar a contribuit la crearea unei povești de reziliență și speranță.

Citește și: Adăpostul Speranța și Animal Society devin o singură voce