Un fenomen mai puțin cunoscut, dar extrem de important, captează în prezent atenția cercetătorilor: tsunamiurile subacvatice generate de prăbușirea ghețarilor. foto: chatgpt În timp ce majoritatea oamenilor privesc Antarctica ca pe un tărâm îndepărtat, aproape ireal, pentru oamenii de știință acest continent alb reprezintă unul dintre cele mai importante laboratoare ale planetei. Deși se află la mii de kilometri de zonele locuite, ceea ce se întâmplă acolo are efecte directe asupra nivelului mării, climatului global și echilibrului ecosistemelor marine. Ce sunt tsunamiurile subacvatice din Antarctica? Aceste valuri uriașe, de sute de metri înălțime, nu doar că provoacă distrugeri locale, ci au potențialul de a accelera topirea gheții și de a influența pe termen lung clima globală. Totul a început cu observațiile asupra ghețarului Sheldon, situat în apropierea stației Rothera, fondată de Institutul Național de Cercetare Polară al Marii Britanii. În momentul inaugurării stației, golful era acoperit de un strat de gheață de aproape 250 de metri grosime. De atunci, cercetătorii au observat cum ghețarul s-a retras cu mai mult de 1,5 kilometri, semn al unui proces accelerat de topire. Profesorul Jane Francis, director al British Antarctic Survey (BAS), explică importanța acestui fenomen: „Antarctica pare departe, dar influența sa asupra lumii este profundă. Tot ceea ce se întâmplă aici se răsfrânge asupra climei și oceanelor globale.” Fenomenul tsunamiurilor subacvatice începe atunci când fragmente uriașe de gheață se desprind din ghețari și cad în apă Impactul generează valuri de zeci sau chiar sute de metri înălțime, capabile să amestece straturile superioare ale oceanului – ape aproape înghețate provenite din topirea ghețarilor – cu apele mai calde și mai sărate aflate în adâncime. Acest amestec poate accelera topirea gheții, alimentând un cerc vicios care pune în mișcare și mai multă apă caldă, iar ritmul colapsului ghețarilor se poate accelera, conform news.sky.com. „Dacă reușim să înțelegem aceste valuri și efectele lor, vom putea prezice mai precis cât de repede se va topi gheața și cum va crește nivelul mării”, spune prof. Francis. Citește și: Nivelul mării nu crește uniform peste tot. Unde ar avea topirea gheții din Antarctica cel mai mare impact Cercetarea acestui fenomen nu este deloc simplă. Echipa BAS folosește mini-submarine robotice, sonare și instrumente de monitorizare a curenților marini pentru a detecta și măsura aceste valuri subacvatice. Fiecare expediție reprezintă o provocare logistică uriașă, având în vedere condițiile extreme de temperatură și vânt, precum și distanțele uriașe dintre ghețari. „Trebuie să colaborăm cu mai multe țări pentru a aduce resursele necesare pe teren. Suntem pe o navă sud-coreeană care ne permite să ajungem în zonele cele mai inaccesibile”, explică dr. Peter Davis, oceanograf în cadrul BAS. Thwaites, supranumit „Ghețarul Apocalipsei” De mărimea statului Florida, acesta se topește rapid, iar colapsul său total este considerat aproape inevitabil. Odată ce fragmente mari de gheață se desprind și plutesc în ocean, întreaga calotă glaciară a Antarcticii de Vest (WAIS) riscă să alunece accelerat spre mare, crescând nivelul apei cu peste trei metri. Dr. Davis explică: „Vrem să înțelegem cât de eficiente sunt aceste «baraje naturale» care țin gheața pe loc. În final, trebuie să știm cât de repede se va schimba nivelul mării în următorii 100 de ani.” Există însă viziuni diferite în rândul oamenilor de știință: unii cred că colapsul ghețarului Thwaites este iminent și va începe în acest secol, în timp ce alții estimează că topirea completă a gheții din vestul Antarcticii se va produce abia peste câteva sute de ani. Indiferent de scenariul optimist sau pesimist, mesajul este clar: orașele de coastă din întreaga lume vor deveni din ce în ce mai vulnerabile, iar măsurile de protecție trebuie intensificate. În caz contrar, unele orașe ar putea fi mutate complet sau reconstruite, o idee care acum pare desprinsă din science-fiction, dar care devine din ce în ce mai reală. Fenomenul tsunamiurilor subacvatice nu afectează doar ritmul topirii gheții, ci și circulația apei în jurul Antarcticii Amestecul straturilor de apă caldă și rece influențează temperaturile globale și ritmul încălzirii planetare. De asemenea, ghețarii antartici au un rol în absorbția carbonului din atmosferă. Cercetările arată că, în perioadele mai calde ale istoriei Pământului, Oceanul Antarctic era lipsit de gheață și absorbea mai mult carbon, ceea ce avea efecte de răcire a planetei. Diferența majoră față de trecut este ritmul accelerat al schimbării: încălzirea din ultimele decenii s-a produs în mai puțin de un secol, față de ciclurile naturale care se desfășurau pe mii de ani. Profesorul Peck de la BAS avertizează: „Echilibrul ecosistemelor se schimbă, numărul speciilor se modifică, iar ceea ce nu știm este dacă există un punct de la care schimbarea va deveni ireversibilă și când se va întâmpla acest moment.” Studiul tsunamiurilor subacvatice implică măsurători detaliate. Fragmentele de gheață care cad în ocean provoacă un amestec turbulent al straturilor de apă, ceea ce înseamnă că apa caldă din adâncuri urcă spre suprafață, accelerând topirea gheții plutitoare. Mini-submarinele robotice, echipate cu senzori de temperatură și curenți, scanează zona ghețarului Sheldon pentru a identifica aceste valuri și a măsura impactul lor asupra topirii. Informațiile obținute vor fi integrate în modele climatice care să ofere predicții mai precise despre creșterea nivelului mării și despre efectele încălzirii globale. Colapsul calotei glaciare a Antarcticii de Vest ar ridica nivelul mării cu mai mulți metri Echipele internaționale de cercetători se confruntă cu condiții extreme de temperatură, vânt și precipitații, iar distanțele dintre ghețari pot depăși 1.600 de kilometri, cum este cazul echipelor care studiază Thwaites. Aceste echipe folosesc tehnologii inovatoare, inclusiv jeturi de apă fierbinte pentru a fora ghețarii și pentru a preleva probe din interiorul calotei glaciare, oferind indicii despre structura ghetarului și modul în care acesta va reacționa la valurile subacvatice. Colapsul calotei glaciare a Antarcticii de Vest ar ridica nivelul mării cu mai mulți metri, punând în pericol milioane de oameni care locuiesc în orașele de coastă. În plus, modificările circulației oceanice pot altera clima la scară globală, afectând curenții marini, precipitațiile și chiar frecvența furtunilor tropicale. Dincolo de impactul climatic, există și o componentă ecologică importantă. Gheața Antarcticii joacă un rol vital în reglarea temperaturii globale și în menținerea echilibrului ecosistemelor marine. Dacă topirea se accelerează, ecosistemele din Oceanul Antarctic se vor modifica dramatic, afectând speciile care trăiesc acolo și, indirect, lanțurile trofice la scară globală. Tsunamiurile subacvatice reprezintă un fenomen care poate părea abstract pentru publicul larg, dar pentru oamenii de știință este o piesă cheie în puzzle-ul schimbărilor climatice. Fiecare val măsurat, fiecare fragment de gheață căzut în ocean oferă date care permit prognoze mai precise despre viitorul planetei. Dacă nu vom înțelege cum aceste valuri accelerează topirea gheții, nu vom putea să anticipăm corect ritmul creșterii nivelului mării și consecințele pentru civilizația umană. Profesorul Francis subliniază că Antarctica nu este doar un continent îndepărtat, ci un regulator al climei globale. Evenimentele care se petrec acolo, deși invizibile pentru majoritatea oamenilor, au efecte directe asupra vieții noastre: de la schimbarea nivelului apelor, la modificarea curenților oceanici, la impactul asupra migrațiilor animalelor și distribuției carbonului.