Tot ce trebuie să ştiţi, dacă vreţi să dăruiţi familiei un animăluţ, de Crăciun

Filmele, reclamele şi emisiunile TV difuzate în această perioadă ne tot învaţă că cea mai bună perioadă a anului în care putem dărui este Crăciunul. Şi tot acum aflăm că este minunat să punem sub brad un suflet frumos; mai exact, un animăluţ de companie. Şi da, trebuie să recunoaştem, ce poate fi mai frumos decât să primeşti un căţeluş cu ochii mari şi rotunzi sau o pisicuţă mică, precum un ghem frumos? Cine ar putea rezista unui asemenea cadou?!

Dar ceea ce nu ştim noi sau, mai bine spus, ignorăm, este că ceea ce vedem la televizor sunt nişte materiale editate şi montate astfel încât lucrurile să stea ca în poveştile cu final fericit. În realitate, însă, putem găsi copii prea entuziasmaţi de animăluţele mult prea speriate şi o casă nepregătită să fie cămin pentru necuvântătoare.

De aceea, trebuie să acordăm atenţie faptului că există o mulţime de variabile pe care să le luăm în considerare atunci când ne gândim să facem cadou familiei un nou animăluţ, în dimineaţa zilei de Crăciun.

Foarte mulţi oameni sunt de părere că cea mai frumoasă modalitate prin care putem aduce un animăluţ în casă este făcându-le celorlalţi o surpriză. Dar ultimul lucru pe care îl dorim este să vedem sub brad copii prea entuziasmaţi şi prea dornici să se joace toţi odată cu animăluţul. Dimineaţa zilei de Crăciun este şi-aşa haotică, toţi membrii familiei sunt agitaţi să desfacă darurile, să probeze cadourile şi să mulţumească în dreapta şi în stângă! Ce se poate întâmpla mai rău? Ca animalul să înceapă să zgârie şi să muşte sau să se sperie şi să agite atât de tare încât să îi vină rău.

Ce este de făcut, în acest caz? Discutaţi despre schimbările care vor apărea în viaţa familiei, cu toţi membrii, inclusiv cu cei mai mari dintre copii.  Poate vă închipuiţi că, cu cât este mai mare copilul, cu atât îi va fi mai uşor să se adapteze schimbărilor care vor interveni odată cu apariţia unui nou membru în familie. Dar lucrurile stau tocmai invers – tocmai cei mari au mai multe angajamente sociale care îi împiedică să îşi petreacă timpul cu animalele de companie. Apariţia unui necuvântător schimbă destul de mult programul unei familii, orarul – este nevoie de timp pentru plimbări, de un program pentru hrană şi pentru antrenamente, de disponibilitate pentru a dormi cu patrupedul în cameră şi de a curăţa după el, la nevoie.

Gândiţi-vă cu atenţie la modul în care prezenţa unui animal vă va schimba viaţa şi informaţi-vă în prealabil despre nevoile fiecărei rase. Nu alegeţi niciodată un animal doar pentru că este drăgălaş! Trebuie că nevoile lui să se poată plia pe ceea ce îi puteţi oferi. În plus, pe lângă discuţiile cu familia şi informarea din cărţi şi de pe internet, faceţi o vizită adăposturilor, înainte de a vă decide ce este potrivit să adoptaţi. S-ar putea să ajungeţi la concluzia că imaginea pe care o aveţi asupra rasei de câine perfecte să nu coincidă cu ceea ce vedeţi în realitate. De asemenea, trebuie să aveţi în vedere şi vârsta animăluţului pe care îl adoptaţi. S-ar putea să vreţi pui şi, când ajungeţi la adăpost, să vă daţi seama că cei mai mari sunt de fapt şi mai calmi şi mai bine dresaţi.

Pregătiţi casa

Cu toate aceste decoraţii de Crăciun şi cu agitaţia din jur, sunt şanse mari ca animăluţul să se găsească într-un mediu nou deloc propice. De aceea, el se poate speria, poate începe să muşte, să zgârie sau chiar să vomite. Prima experienţă cu noua familie ar trebui să fie una pozitivă şi calmă, iar atmosfera dimineţii de Crăciun s-ar putea să nu fie chiar ce trebuie. 

Pentru a introduce un animăluţ în noul cămin aşa cum se cuvine, casa trebuie pregătită ca pentru un nou născut. Fără cabluri care să atârne, fără perdele cu ornamente pe ele, fără jucărioare pe podea, fără bomboane sau alte alimente lăsate la voia întâmplării. Sunt o mulţime de schimbări pe care trebuie să le facem, înainte de aduce un animal, schimbări de care nici măcar nu avem cum să fim conştienţi, înainte de a ne vedea puşi în faţa faptului. Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le putem face este să îi facem loc animăluţului pentru dormit, pentru mâncat şi pentru nevoile fiziologice. Or, dacă animalul apare ca surpriză, în mod clar aceste lucruri nu vor fi pregătite.

Există vreo alternativă?

Cea mai bună soluţie, din punctul nostru de vedere, este să împachetăm un animăluţ de pluş sau un accesoriu specific necuvântătoarelor, care să funcţioneze drept promisiune pentru animăluţul ce va să vină. În acest mod, copiii vor avea timp să se obişnuiască destul de bine cu ideea că vor avea un animăluţ, veţi putea pregăti casa şi tot ceea ce altceva mai este nevoie.

Sursa: Petmd
 

Autor: Iulia Albi