O descoperire spectaculoasă a fost anunțată de autoritățile de mediu din Noua Zeelandă: o specie extrem de rară de pasăre kiwi a fost observată din nou pe una dintre insulele principale ale țării, după o absență de aproape 50 de ani. Cea mai mică specie de pasăre kiwi – Kiwi pukupuku Este vorba despre Kiwi pukupuku, cunoscută și sub denumirea de kiwi cu pete mici, cea mai mică dintre speciile de kiwi existente. Până acum, această pasăre trăia exclusiv pe insulele din largul coastei și în habitate strict protejate, închise, unde era ferită de prădători. Potrivit Departamentului de Conservare din Noua Zeelandă (DOC), reîntoarcerea acestei specii pe continent era considerată aproape imposibilă, conform nzherald.co.nz. Cu toate acestea, într-un eveniment neașteptat, un vânător angajat de DOC a raportat recent prezența unei păsări suspecte într-o zonă izolată de pe coasta de vest a Insulei de Sud. În urma sesizării, rangerul Iain Graham și câinele său de conservare, Brew, specializat în detectarea păsărilor kiwi, au fost transportați cu avionul în regiune pentru a investiga. Cea mai mică specie de pasăre kiwi, Kiwi pukupuku (kiwi cu pete mici), trăiește doar pe insulele din larg. foto: Tom Lynch Citește și: Parcul Forestier Adica din Vukovar, Croația, respectă natura prin pasarela sa inedită „Chiar din prima noapte am auzit sunete specifice – două kiwi cântând în duet. Imediat mi-am dat seama că erau diferite de celelalte specii de kiwi pe care le cunosc. A fost un moment emoționant, dar identificarea precisă a locului a necesitat câteva zile de căutări intense”, a povestit Graham. „Terenul era extrem de dificil, vremea tipică zonei – umedă și rece – și nu mai aveam haine uscate. La un moment dat, câinele meu a localizat o vizuină, însă pasărea era imposibil de accesat. Eram dureros de aproape, dar totuși nu suficient.” Pasărea aparținea speciei Kiwi pukupuku. Citește și: Animalele care se adaptează la cele mai extreme călduri În ultima seară, chiar înainte de plecare, eforturile echipei au fost răsplătite: rangerul a reușit să găsească o femelă de kiwi. „A fost literalmente ultima noastră șansă înainte de a ne întoarce. Când am dat peste ea, am simțit o bucurie imensă”, a spus Graham. Ultima dată când această specie a fost documentată pe continent a fost în 1978 Pentru confirmare, au fost prelevate câteva pene, care ulterior au fost analizate genetic. Rezultatul a fost clar: pasărea aparținea speciei Kiwi pukupuku. Emily King, coordonatoarea programului național Kiwi Recovery Group, a catalogat redescoperirea drept „aproape miraculoasă”. „Ultima dată când această specie a fost documentată pe continent a fost în 1978. De atunci, în ciuda eforturilor susținute și a cercetărilor direcționate, nu am mai avut nicio urmă. Până acum.” King a subliniat importanța ecologică și culturală a acestui moment: „Kiwi pukupuku este una dintre acele creaturi aparte care fac din Aotearoa – cum o numesc maorii pe Noua Zeelandă – un loc unic în lume. Este imposibil să redau în cuvinte ce înseamnă această redescoperire pentru conservarea biodiversității noastre.” Kiwi este carnivoră și se hrănește cu diverse nevertebrate terestre și acvatice, deși poate consuma și fructe Pasărea kiwi, de dimensiuni apropiate unui pui de găină, are o lungime cuprinsă între 45 și 54 de centimetri și o greutate medie de 2,5 până la 3,5 kilograme. Aspectul său distinctiv este accentuat de penajul brun, care nu seamănă cu penele obișnuite ale altor păsări, ci amintește mai degrabă de o blană moale și deasă. Deși este o pasăre, kiwi are un regim alimentar carnivor, hrănindu-se în principal cu nevertebrate de sol sau acvatice, precum insecte, viermi sau larve. Ocazional, poate consuma și fructe. Activă mai ales pe timpul nopții, pasărea își folosește ciocul lung, subțire și ascuțit pentru a cerceta solul și a scoate la suprafață hrana ascunsă în pământ. Originară din Noua Zeelandă și, într-o mai mică măsură, din Australia, kiwi este o specie incapabilă de zbor. Această caracteristică a contribuit la izolarea sa geografică, împiedicând migrarea către alte teritorii. Kiwi preferă habitatele împădurite și umbroase, unde poate rămâne ascunsă și protejată în timpul zilei. În mediile sălbatice și izolate, își sapă vizuini în solul afânat sau se adăpostește sub formațiuni stâncoase. În schimb, în regiunile în care a apărut influența umană, pasărea s-a adaptat, alegând să se refugieze sub bușteni, arbuști deasă sau alte ascunzișuri naturale disponibile. Foto: DoC