Șobolanul Lophiomys imhausi poate ucide instantaneu un elefant! Ai putea crede că e o glumă: un animal care pare o combinație ciudată între un șobolan, un sconcs și un porc spinos. Dar natura chiar a dat naștere unei astfel de creaturi bizare – și uimitoare: șobolanul Lophiomys imhausi. Singurul rozător cunoscut ca fiind otrăvitor: șobolanul Lophiomys imhausi Deși pare inofensiv la prima vedere, cu blana sa zburlită și fața simpatică, acest mic mamifer ascunde un secret letal: este singurul rozător cunoscut ca fiind otrăvitor. Pe spatele său, între dungi contrastante alb-negre, se află niște fire de păr speciale care pot absorbi și reține toxine extrem de puternice. De unde vine otrava? Din planta Acokanthera schimperi, o specie africană cu un istoric sinistru – a fost folosită timp de secole pentru otrăvirea vârfurilor de săgeți, iar toxinele ei sunt atât de periculoase încât pot ucide chiar și un elefant. Șobolanul nu produce el însuși toxina, ci o extrage din mediul înconjurător și o aplică pe blană Citește și: Insula Comino de lângă Malta, regatul șobolanilor! Instagram transformă paradisul mediteranean într-o zonă de „dezastru” Mult timp, existența acestui șobolan toxic a fost considerată o simplă legendă locală. De exemplu, în 1923, un pădurar britanic din Kenya, George Hammond Goldfinch, remarca într-un jurnal de teren că populația locală credea cu tărie că „oricine este mușcat de acest animal moare”. El a presupus că e vorba de infecții care s-ar fi complicat, dar, după cum știm acum, oamenii aveau motive să fie precauți. Totuși, adevărul nu constă într-o mușcătură otrăvitoare, ci în altceva: șobolanul nu produce el însuși toxina, ci o extrage din mediul înconjurător și o aplică pe blană – un comportament unic în lumea mamiferelor, conform iflscience.com. Șobolanul mesteca scoarța și rădăcinile toxicei Acokanthera Primele dovezi clare au apărut abia în 2011, când cercetătorii au observat un comportament fascinant: șobolanul mesteca scoarța și rădăcinile toxicei Acokanthera, apoi își „ungea” blana cu pasta obținută, folosind fire de păr poroase care absorb ușor lichidul otrăvitor. Aceste fire funcționează practic ca niște bureți care înmagazinează toxina, pregătită să fie eliberată atunci când prădătorii încearcă să-l atace. Totuși, era nevoie de mai multe observații pentru a confirma că nu e un caz izolat. Așa că, în 2018, o echipă de cercetători a montat capcane și camere video în Kenya, într-o zonă populată de acești șobolani. Șobolanul mesteca scoarța și rădăcinile toxicei Acokanthera, apoi își „ungea” blana cu pasta obținută Rezultatele au fost clare: din 22 de exemplare studiate, aproape jumătate (mai exact, 10) au fost surprinse mestecând ramuri de Acokanthera și aplicându-și amestecul toxic pe blană cel puțin o dată. Citește și: De ce se folosesc șobolanii la cercetările de laborator? Nu păreau deloc afectați de toxina extrem de periculoasă Și mai surprinzător a fost faptul că acești șobolani nu păreau deloc afectați de toxina extrem de periculoasă. Se comportau normal: mâncau, se plimbau, se cățărau, dormeau și se îngrijeau de blană ca orice alt animal sănătos. Această aparentă imunitate naturală la o otravă letală este încă un mister pentru știință. „Sunt erbivori pașnici, cam ca niște vaci în miniatură, doar că arată ca niște șobolani”, a declarat biologul Sara Weinstein, coordonatoarea studiului. „Sunt activi, curioși și au un comportament destul de variat. Îi poți vedea cum se plimbă, se împerechează sau se cațără pe pereți.” Această creatură bizară ne arată încă o dată cât de surprinzătoare poate fi natura – și cât de mult mai avem de descoperit despre mecanismele evolutive neobișnuite care ajută unele specii să supraviețuiască în moduri neașteptate. Foto: inaturalist