Șobolanii-cârtiță golași sunt „desemnați să curețe toaletele”, arată un nou studiu

Șobolanii-cârtiță golași sunt „desemnați să curețe toaletele”, arată un nou studiu. Cercetătorii sugerează că rolurile din colonii sunt mult mai specifice decât se credea. Descoperirea lor este surprinzătoare: „muncitori” specializați în curățenie și gestionarea deșeurilor.

Șobolanii-cârtiță golași ar putea avea roluri foarte clar definite în colonie — precum „curățători ai toaletei” sau „colectori de gunoaie” — arată un nou studiu.

Șobolanii-cârtiță golași sunt „desemnați să curețe toaletele”

Rezultatele, publicate pe 8 octombrie în revista Science Advances, sugerează că organizarea socială a acestor mamifere este chiar mai complexă decât credeau oamenii de știință.

„Descoperirile noastre dezvăluie roluri distincte pentru reproducători și o diversitate comportamentală remarcabilă în rândul indivizilor care nu se reproduc, subliniind complexitatea organizării sociale la șobolanii-cârtiță golași”, a declarat pentru Live Science Teruhiro Okuyama, neurocercetător comportamental la Universitatea din Tokyo.

Ce sunt șobolanii-cârtiță golași?

Șobolanii-cârtiță golași (Heterocephalus glaber) sunt rozătoare mici, aproape lipsite de păr, care trăiesc în colonii subterane formate din 20 până la câteva sute de indivizi. Sunt una dintre cele două specii de mamifere eusociale, alături de șobolanul-cârtiță de munte.

În coloniile eusociale:

• regina este singura care se reproduce;
• ceilalți membri, în mare parte sterili, sunt muncitori;
• aceste colonii pot avea rețele de tuneluri întinse pe mai mulți kilometri.

Muncitorii pot avea roluri variate: soldați, săpători, culegători de hrană sau îngrijitori.

Își schimbă indivizii rolurile sau sunt specializați?

Pentru a înțelege dacă rolurile sunt fixe sau flexibile, echipa lui Okuyama a creat un vizuină artificială în laborator. Aceasta avea:

• 9 camere de 15×15 cm,
• dispuse într-o rețea 3×3,
• conectate prin tuburi de 16 cm.

Șobolanii-cârtiță au atribuit rapid funcții fiecărei camere:

✔ cuib,
✔ zonă de gunoi,
✔ toaletă comună,
✔ camere fără rol precis.

Monitorizare non-stop timp de 30 de zile

Cercetătorii au analizat cinci colonii, fiecare cu aproximativ 20 de indivizi. Au implantat microcipuri fiecărui animal și au instalat senzori în tot complexul, astfel încât să poată urmări continuu mișcările și interacțiunile.

Iată ce au descoperit:

1. Regina și masculii reproducători stăteau aproape tot timpul împreună și se urmăreau unul pe altul.
2. Muncitorii, în schimb, puteau fi împărțiți în șase grupuri distincte, în funcție de modul în care se mișcau prin vizuină.

„Făceau lucruri diferite dacă nu erau reproducători”, explică Okuyama.

Exemple de roluri identificate:

1. Grup de transport – indivizi foarte mobili, care petreceau cel mai mult timp în zona de gunoi.
2. Grup de curățenie – ocupa în special camera-toaletă.
3. Grupul „de cuib” – mai puțin activi, rămași în zona de cuib, de obicei tineri sau mai în vârstă.

„Cred că rolurile se schimbă treptat în funcție de vârstă”, a adăugat cercetătorul.

Coloniile, mai complexe decât s-a crezut

Descoperirea unor roluri specializate, dincolo de simpla împărțire între reproducători și muncitori generaliști, arată cât de sofisticate sunt coloniile acestor mamifere.

Chris Faulkes, ecolog evoluționist la Queen Mary University of London, care nu a participat la studiu, spune:

„Oricine a observat șobolanii-cârtiță știe că există multe comportamente individuale. Unele animale petrec mult timp în camera-toaletă, curățând sau săpând. Studiul oferă o încercare bună de a cuantifica aceste complexități.”

Dar viața din laborator nu este identică cu cea din sălbăticie

Markus Zöttl, ecolog comportamental la Universitatea Linnaeus din Suedia, atrage însă atenția că:

• vizuinile din natură pot acoperi suprafața unui teren de fotbal,
• tunelurile sunt lungi și necesită săpături continue pentru a găsi rădăcini,
• hrana nu este „livrată” ca în laborator, ceea ce poate schimba comportamentele.

De asemenea, interacțiunile sociale din tunelurile lungi — unde animalele se împing, se evită sau își stabilesc ierarhia — pot influența modul în care se distribuie rolurile în colonie.

Totuși, Zöttl consideră că studiul dezvăluie ceva important:

„Există o complexitate comportamentală ascunsă — grupuri sau indivizi care fac lucruri diferite și interacționează diferit în cadrul coloniei.”

Citește și: Cea mai mare rozătoare cântărește 68 kg și își mănâncă propriile fecale