Șapte arici au fost eliberați într-o grădină din Scoția pentru a scăpa de melci. Foto: pexels.com În 1974, șapte arici au fost eliberați într-o grădină de pe insula South Uist, din Scoția, pentru a mânca melcii și limacșii care distrugeau culturile. Gestul, făcut cu cele mai bune intenții, s-a transformat însă într-o problemă ecologică majoră. Până în 2010, populația ajunsese la aproximativ 3.900 de exemplare, iar animalele au început să consume ouăle păsărilor limicole care cuibăresc pe sol. Acum, la aproximativ cinci decenii de la introducerea primilor arici, autoritățile scoțiene încearcă să repare consecințele. Pentru eliminarea ultimelor exemplare de pe aproximativ 400 de kilometri pătrați ar putea fi nevoie de între 3,5 și 5 milioane de lire sterline și de o echipă formată din 18 persoane. Cum au ajuns aricii pe insulele Uist Aricii europeni (Erinaceus europaeus) sunt o specie nativă în Marea Britanie continentală, însă nu au ajuns în mod natural în arhipelagul Hebridelor Exterioare. Insulele nu aveau vulpi, bursuci sau alți prădători naturali care să limiteze dezvoltarea unei populații nou introduse. În 1974, cineva a adus șapte arici pe South Uist și i-a eliberat într-o grădină. Scopul era simplu: animalele urmau să se hrănească cu limacșii și melcii care afectau grădina de legume. Aricii s-au înmulțit rapid și s-au răspândit spre nord, traversând Benbecula și ajungând pe North Uist. Potrivit unei estimări realizate de specialiștii Scottish Natural Heritage, populația ajunsese în 2010 la aproximativ 3.900 de exemplare pe insulele Uist. Problema nu a fost însă numărul lor în sine, ci ceea ce au început să mănânce. Aricii au contribuit la declinul păsărilor limicolet Până în 2010, populația ajunsese la aproximativ 3.900 de exemplare, iar animalele au început să consume ouăle păsărilor limicole care cuibăresc pe sol. Foto: pexels.com Insulele Uist găzduiesc populații importante, la nivel internațional, de păsări limicole precum fluierarul de mlaștină, ploierul gulerat, fugaciul roșcat, sitarul de pădure și nagâțul. Primele semnale privind scăderea numărului acestor păsări au apărut încă la începutul anilor 1980. Cercetările desfășurate ulterior, în anii 1990 și 2000, au indicat aricii drept una dintre principalele cauze, deoarece aceștia pot consuma direct ouăle din cuiburile aflate pe sol. Un studiu de lungă durată publicat în revista Biological Invasions a urmărit peste 1.000 de cuiburi între 2012 și 2014. Cercetătorii au constatat că rata de eșec a cuiburilor era considerabil mai mare în South Uist, unde densitatea aricilor era ridicată, decât în North Uist, unde aceștia erau încă puțini. Camerele cu senzori de mișcare au oferit și mai multe dovezi. Aricii au fost, de departe, prădătorii de cuiburi înregistrați cel mai frecvent, iar cazurile confirmate de prădare de către aceștia s-au concentrat aproape în totalitate în South Uist. Citește și: Un arici protejat de lege a fost salvat dintr-o pubelă înainte de a fi zdrobit la colectarea deșeurilor! Salvatorii suspectează că animalul a fost aruncat intenționat De la eliminarea aricilor la capturarea lor în viață Acum, la aproximativ cinci decenii de la introducerea primilor arici, autoritățile scoțiene încearcă să repare consecințele. Foto: pexels.com Pe măsură ce dovezile privind impactul asupra păsărilor s-au acumulat, autoritățile au încercat să reducă populația de arici. Inițial, NatureScot a apelat la o metodă letală. Aproximativ între 2003 și 2007, animalele au fost capturate și ucise prin injecție letală. Programul ar fi costat în jur de 90.000 de lire sterline. Metoda a provocat însă opoziție din partea organizațiilor pentru protecția animalelor și a unor cercetători specializați în arici. Ecologistul Hugh Warwick s-a numărat printre cei care au criticat uciderea animalelor și au făcut presiuni pentru renunțarea la această strategie, chiar dacă problema pe care autoritățile încercau să o rezolve era reală. În cele din urmă, strategia s-a schimbat. Aricii au început să fie capturați în viață și relocați pe teritoriul Scoției continentale. Organizația Uist Hedgehog Rescue s-a implicat în acest proces, iar până în 2013 reloca aproximativ 250 de arici pe an, cu o finanțare anuală de aproximativ 20.000 de lire sterline. Programul a fost integrat în strategia mai amplă a Uist Wader Project, care a început cu insula Benbecula și s-a extins ulterior pe South Uist. 64 de arici capturați în doar opt săptămâni Una dintre cele mai importante încercări de a vedea cât de eficientă poate fi capturarea în viață a avut loc la Drimore, pe South Uist. Înaintea operațiunii de eliminare, specialiștii au folosit capcane, camere cu senzori de mișcare și câini special antrenați să detecteze mirosul aricilor. În funcție de metoda utilizată, au fost identificate semne ale prezenței a între 22 și 70 de animale. A urmat o operațiune de opt săptămâni, în care au fost instalate 50 de capcane pentru fiecare kilometru pătrat. În total, au fost capturați 64 de arici: 32 cu ajutorul capcanelor și alți 32 identificați cu ajutorul câinilor. În următoarele patru săptămâni, zona a fost monitorizată din nou. Doar doi arici au mai fost detectați, ambii în zona tampon de la marginea perimetrului vizat, nu în zona centrală. Un experiment similar desfășurat la Lochportain, pe North Uist, a reușit să elibereze zona vizată de arici în zece săptămâni, folosind aceeași densitate de capcane și echipe de câini. Eliminarea tuturor aricilor ar putea dura încă 10 ani Insulele Uist găzduiesc populații importante de păsări limicole precum fluierarul de mlaștină, ploierul gulerat, fugaciul roșcat, sitarul de pădure și nagâțul. Foto: pexels.com Rezultatele acestor experimente le-au permis cercetătorilor să estimeze cât ar costa eliminarea populației de arici de pe suprafața rămasă de aproximativ 400 de kilometri pătrați din South Uist și Benbecula. Concluzia este una costisitoare. Potrivit unui studiu realizat de Charles Thompson și Johanne Ferguson, finalizarea operațiunii ar necesita între cinci și zece ani și o echipă de 18 persoane. Costurile sunt estimate la între 3,5 milioane și 5 milioane de lire sterline. Astfel, o soluție de grădinărit adoptată în urmă cu jumătate de secol s-a transformat într-un proiect amplu de conservare a biodiversității. Citește și: Ce faci dacă vezi un arici? Prieten sau pericol în grădina ta? Problema aricilor s-a extins și pe alte insule Situația nu s-a limitat la South Uist, Benbecula și North Uist. În 2022, specialiștii NatureScot au început să caute arici și pe insula Barra, după ce acolo a fost găsit un exemplar mort. Era primul arici înregistrat vreodată pe această insulă. Echipele au folosit capcane care capturează animalele în viață, camere cu senzori și câini special antrenați pentru a identifica eventualele exemplare. La aproape 50 de ani după ce șapte arici au fost eliberați într-o grădină pentru a rezolva o problemă cu melcii, autoritățile din Hebridele Exterioare încă încearcă să repare consecințele acelei decizii. De această dată, însă, problema nu mai poate fi rezolvată într-un singur sezon: sunt necesari ani de muncă pe teren și milioane de lire sterline pentru a readuce ecosistemul la o stare mai echilibrată.