Râurile cu „apă neagră” din Bazinul Congo eliberează carbon străvechi în atmosferă

Râurile cu „apă neagră” din Bazinul Congo eliberează carbon străvechi în atmosferă! Un studiu recent arată că apele întunecate din bazinul Bazinul Congo eliberează în atmosferă carbon vechi de mii de ani, provenit din turbăriile tropicale ale regiunii. Până nu demult, comunitatea științifică era convinsă că acest carbon antic rămâne blocat în depozitele de turbă, protejat de mediul saturat cu apă și sărac în oxigen, care încetinește descompunerea. Noile date contrazic însă această ipoteză și sugerează că o parte din carbonul considerat stabil începe să reintre în circuitul atmosferic.

Carbon străvechi „reactivat”

Turbăriile din zona centrală a bazinului Congo au acumulat, timp de milenii, cantități uriașe de materie organică. În mod normal, aceste ecosisteme funcționează ca rezervoare naturale de carbon, captând și stocând dioxidul de carbon (CO₂). Însă cercetătorii au descoperit că o fracțiune importantă din CO₂ emis de lacurile și râurile cu „apă neagră” provine din carbon format acum aproximativ 2.000–3.500 de ani.

Autorul principal al studiului, Travis Drake, biogeochimist la ETH Zurich, subliniază că descoperirea ridică o întrebare esențială: este vorba despre o eliberare naturală, limitată, sau despre debutul unei destabilizări majore a turbăriilor tropicale? Miza este considerabilă, întrucât regiunea stochează cantități uriașe de carbon, notează cei de la livescience.com. 

Unde au fost realizate cercetările

Expedițiile științifice s-au concentrat în special asupra regiunii Cuvette Centrale, o întindere vastă de păduri și mlaștini din Republica Democrată Congo, considerată cel mai mare complex de turbării tropicale cunoscut pe glob. În această zonă se află două lacuri mari cu apă neagră — Lacul Mai Ndombe și Lacul Tumba — precum și Râul Ruki, care curge spre vest-nord-vest până se varsă în Râul Congo.

Ce au arătat măsurătorile

În cadrul campaniilor de teren desfășurate între 2022 și 2025, echipa a colectat probe de sedimente, gaze cu efect de seră și diferite forme de carbon dizolvat. Analizele de laborator, realizate prin spectrometrie de înaltă precizie, au permis diferențierea carbonului modern (recent fixat de plante) de cel antic, provenit din sol și turbă.

Surpriza majoră a venit când aproximativ 40% din carbonul anorganic dizolvat dintr-o probă s-a dovedit a fi vechi de milenii. Testele repetate au confirmat același tipar în toate corpurile de apă analizate. Concluzia: microorganismele din turbării descompun materia organică veche, transformând-o în CO₂ și metan, care ajung apoi în lacuri și râuri și, în cele din urmă, în atmosferă.

Citește și: Bazinul Congo, o resursă ecologică vitală pentru planetă

O regiune-cheie pentru clima globală

Cuvette Centrale adăpostește aproximativ o treime din carbonul stocat în turbăriile tropicale la nivel mondial — echivalentul a circa 30 de miliarde de tone metrice. Dacă acest rezervor începe să piardă carbon într-un ritm accelerat, impactul asupra climei ar putea fi semnificativ.

Există două posibile explicații pentru fenomen:

• fie eliberarea face parte dintr-un proces natural de echilibrare, asociat cu formarea de noi depozite de turbă;
• fie schimbările climatice destabilizează aceste depozite vechi, apropiind ecosistemul de un punct critic.

Cercetătorii avertizează că episoadele viitoare de secetă ar putea amplifica procesul, transformând turbăriile dintr-un „absorbanț” major de carbon într-o sursă importantă de emisii.

Etapa următoare a cercetărilor vizează analiza apei captive din interiorul turbăriilor pentru a înțelege mai bine rolul microbilor în mobilizarea carbonului străvechi. Răspunsurile la aceste întrebări vor fi esențiale pentru a determina dacă fenomenul observat reprezintă o fluctuație naturală sau semnalul unei schimbări ecologice majore cu implicații globale.

foto: Matti Barthel / ETH Zurich