Puii de delfin nenăscuți au metale toxice în sânge. Este o dovadă tulburătoare a poluării oceanelor

Puii de delfin nenăscuți au metale toxice în sânge, potrivit specialiștilor. Asta este încă o dovadă tulburătoare a poluării oceanelor. Când vorbim despre poluarea marină, ne gândim adesea la pete de petrol sau la deșeuri din plastic. Însă un nou studiu schimbă atenția de la poluanții vizibili la metalele și toxinele invizibile care au contaminat fiecare strop de apă din oceanele noastre.

Cercetătorii care au analizat delfini eșuați pe coasta de sud-est a Braziliei au descoperit că puii nenăscuți poartă deja în corp un „cocktail” de metale toxice, transmise prin corpul mamelor.

Au fost analizate țesuturi prelevate timp de un an de la două specii de delfini: delfinul Guiana (Sotalia guianensis) și delfinul franciscana (Pontoporia blainvillei), o specie de delfin de râu critic amenințată, endemică pentru Atlanticul de Sud-Vest.

Un făt de delfin franciscana a fost, de asemenea, analizat pentru a stabili dacă metalele toxice trec prin placentă.

Puii de delfin nenăscuți au metale toxice în sânge

Echipa a detectat cupru, zinc, arsenic, vanadiu și mercur în fătul extras dintr-o femelă gestantă de delfin franciscana.

„Aceasta este o dovadă directă a transferului transplacentar”, a declarat Guilherme dos Santos Lima, doctorand la Universitatea de Stat São Paulo și autor principal al studiului.

Datele monitorizate timp de un an au arătat niveluri mai mari de cadmiu, mercur și molibden la puii mai mari, indicând faptul că, deși expunerea începe încă din uter, metalele se bioacumulează progresiv în organism odată cu vârsta.

Studii anterioare asupra delfinilor Guiana au raportat un transfer al mercurului de până la 0,19, confirmând că placenta nu este o barieră eficientă în fața unor metale grele. Acestea pot afecta sistemele enzimatice și dezvoltarea neuronală cu mult înainte ca un animal să respire prima dată.

Delfinii, specii-sentinelă ale sănătății oceanice

Cetaceele respiră aer, alăptează și se află în vârful lanțului trofic, potrivit earth.com. Longevitatea și obiceiul de a trăi în apropierea coastelor le fac excelente indicatoare ale sănătății marine.

Studierea concentrației de toxine din delfini oferă o imagine fidelă a contaminanților prezenți în rețeaua trofică locală. De exemplu, delfinii cu bot gros din Atlantic au ajutat la corelarea mercurului din pește cu întârzieri neurodezvoltative la copiii umani care au consumat fructe de mare similare.

Aceeași logică se aplică și în Brazilia: ce afectează un pui legat prin cordon ombilical de mama sa poate afecta și comunitățile umane care depind de pescuitul costier.

Lima și echipa sa au colaborat cu Programul Național de Monitorizare a Plajelor din Brazilia, transformând necropsiile de rutină într-un registru contaminant pe 8 ani. Abordarea lor reflectă apelurile globale de integrare a toxicologiei faunei sălbatice în supravegherea sănătății publice.

Puiul de delfin nenăscut avea concentrații ridicate de metale

Cuprul și zincul sunt esențiale pentru dezvoltare, dar ficatul fetal le conținea în concentrații de aproximativ cinci ori mai mari decât mama, sugerând un transport activ prin placentă. În schimb, cadmiul și mercurul au crescut odată cu vârsta, ceea ce reflectă absorbția treptată prin alimentație.

Datele de laborator arată că mercurul poate afecta celulele imunitare ale delfinilor și poate provoca leziuni hepatice chiar la doze sub-letale.

Prezența vanadiului i-a surprins pe cercetători, deoarece puține studii pe mamifere marine îl menționează. Deși necesar doar în cantități foarte mici, expunerea prenatală la vanadiu la oameni a fost asociată cu greutate mică la naștere și naștere prematură.

Detecția vanadiului în fătul de delfin sugerează o cale de risc neexplorată în rețelele trofice marine. Analiza spațială nu a arătat diferențe semnificative între cele trei sub-regiuni din São Paulo, ceea ce arată că curenții marini răspândesc poluanții pe întreaga coastă de 595 km.

Doar cadmiul a avut o creștere semnificativă în delfinii Guiana din sudul industrializat, în concordanță cu deversările locale de îngrășăminte fosfatice.

Riscuri comune și pași următori

„Detectarea metalelor în fetuși nu este doar un semnal de alarmă pentru conservare, ci și un indicator potențial al unei perturbări mai largi a ecosistemului”, a precizat Lima.

Autoritățile ar putea folosi acești markeri fetali ca sisteme de avertizare timpurie, asemenea deformărilor observate la amfibieni în cazul pesticidelor.

Pentru conservatori, rezultatele susțin reducerea capturilor accidentale de delfini franciscana și curățarea țintită a zonelor industriale poluante.

Pentru cercetători, se deschid întrebări privind interacțiunea dintre expunerea la metale și alți factori de stres precum încălzirea oceanelor și zgomotul navelor.

Mai multe țări monitorizează deja poluanții organici persistenți la mamifere marine. Adăugarea metalelor în monitorizarea cetaceelor ar completa imaginea chimică.

Studiile pe termen lung, inclusiv teste hormonale și analize ale funcției imunitare, ar putea arăta dacă nivelurile actuale de metale vor duce la eșecuri reproductive în viitor.

Metalele afectează puii de delfin nenăscuți

Eforturile recente de conservare se concentrează pe amenințările vizibile, precum încurcarea în plase, pescuitul excesiv și degradarea habitatului. Dar prezența contaminanților în delfinii nenăscuți adaugă un nou strat de urgență.

Fără reducerea expunerii chimice în ferestrele critice de dezvoltare, planurile de reabilitare și redresare a populațiilor s-ar putea dovedi insuficiente.

Studiile pe alte mamifere marine au arătat că expunerea timpurie la poluanți poate compromite dezvoltarea neurologică, funcția imunitară și rata de creștere.

Dacă puii de delfin – și ai altor specii marine – vin pe lume deja încărcați cu elemente toxice, rata mortalității și șansele lor de supraviețuire scad, indiferent de protecțiile ulterioare.

Citește și: Iernile mai calde ar putea remodela comunitățile globale de plante