Pot pisicile să vadă cu adevărat în întuneric? Dacă ai locuit vreodată alături de o pisică, știi că aceste animale par să prindă viață odată cu lăsarea nopții. Aleargă prin casă, sar peste paturi și se strecoară prin încăperi fără să se lovească de pereți sau de uși. Pare aproape magic – ca și cum ar avea o vedere perfectă în beznă. Dar chiar pot pisicile să vadă în întuneric? Cum funcționează ochii pisicilor? Potrivit lui Caryn Plummer, specialistă în oftalmologie veterinară la Universitatea din Florida, întrebarea ar trebui pusă puțin diferit. „Nu este vorba despre a vedea sau a nu vedea în întuneric”, explică ea. „Vederea nu funcționează în termeni de alb și negru; este mai degrabă un spectru, o chestiune de grad.” Cu alte cuvinte, totul depinde de cantitatea de lumină existentă în mediu. Iar din acest punct de vedere, pisicile sunt net superioare oamenilor atunci când lumina este slabă. Această abilitate se datorează modului în care s-au adaptat ochii lor de-a lungul evoluției. „Structura ochilor pisicilor, în special cea a retinei, le permite să vadă mult mai bine decât oamenii în condiții de lumină redusă”, explică Plummer. Pisicile au un număr mai mare de fotoreceptori de tip bastonaș (tije) – celule specializate în detectarea luminii – comparativ cu oamenii. Astfel, ele pot percepe forme și mișcări chiar și atunci când lumina este de șase până la opt ori mai slabă decât cea necesară nouă pentru a vedea clar, potrivit organizației Cats Protection. Citește și: Cum reușesc pisicile să aterizeze mereu în picioare? De ce au evoluat pisicile pentru a vedea noaptea? Această trăsătură nu este întâmplătoare. „Adaptările vizuale sunt strâns legate de nevoile unei specii în mediul său natural”, explică Plummer. Pisicile sunt carnivore obligate – adică depind de carne pentru a supraviețui. Cum multe dintre prăzile lor sunt active noaptea sau în condiții de lumină difuză, vederea lor s-a dezvoltat pentru a funcționa optim la amurg și în zori. De fapt, pisicile nu sunt animale strict nocturne, ci crepusculare, fiind cele mai active la răsărit și la apus – momentele ideale pentru vânătoare. Totuși, chiar dacă ochii lor sunt adaptați pentru lumină slabă, capacitatea de orientare pe timp de noapte nu se bazează doar pe vedere. „Pisicile au un simț al auzului extrem de fin și un miros foarte dezvoltat, care completează percepția vizuală”, adaugă Plummer. Pentru o pisică, orientarea în întuneric este un efort colectiv al tuturor simțurilor, nu doar o chestiune de vedere. Prețul unei vederi nocturne excepționale Totuși, această abilitate nu vine fără costuri. „În evoluție, orice avantaj implică un compromis”, spune Ron Ofri, profesor de oftalmologie veterinară la Universitatea Ebraică din Ierusalim. În cazul pisicilor, prețul pentru o vedere excelentă noaptea este o acuitate vizuală mai slabă în timpul zilei. Ofri explică faptul că pisicile au o claritate vizuală de aproximativ o șeptime din cea a omului în lumină puternică. Cu alte cuvinte, deși noaptea văd mult mai bine decât noi, ziua imaginea pentru ele este mai neclară și mai puțin detaliată. Motivul? Pisicile au mai puțini fotoreceptori conici (conuri) – celulele responsabile de percepția culorilor și a detaliilor fine. Prin urmare, ele nu disting culorile la fel de intens sau de precis ca oamenii. În cazul pisicilor, prețul pentru o vedere excelentă noaptea este o acuitate vizuală mai slabă în timpul zilei. foto: pexels Pisicile nu pot vedea „în întuneric total”. „Pisicile sunt dicromate”, explică Plummer, „adică au doar două tipuri de conuri, spre deosebire de cele trei ale oamenilor.” Noi vedem albastru, verde și roșu, în timp ce pisicile percep în special nuanțe de albastru, gri și probabil galben-verzui. Ceva ce pentru noi este roșu sau verde, pentru ele apare mai degrabă ca o nuanță de gri. Deși nu sunt complet daltoniste, percepția lor cromatică este limitată și mai puțin vie. Pisicile nu pot vedea „în întuneric total”, dar pot vedea mult mai bine decât oamenii atunci când lumina este foarte slabă. Ochii lor sunt proiectați să capteze și cea mai mică urmă de lumină, ajutați de un strat reflectorizant din spatele retinei – tapetum lucidum – care amplifică lumina disponibilă. În combinație cu un auz și un miros ascuțite, acest lucru le face adevărate maestre ale mișcării nocturne. Pisicile nu pot vedea „în întuneric total”, dar pot vedea mult mai bine decât oamenii atunci când lumina este foarte slabă. foto: pexels Așadar, deși ziua pisicile văd lumea într-o lumină estompată și ușor neclară, noaptea ele devin creaturi perfect adaptate – vânători silențioși capabili să se miște cu o precizie uimitoare chiar și în cele mai întunecate colțuri. Ce se întâmplă dacă pisica orbește? Vederea este un simț important pentru pisici, însă nu este singurul care le definește felul de a explora lumea. De fapt, multe pisici pot duce o viață aproape normală chiar și după ce își pierd vederea, datorită celorlalte simțuri extrem de bine dezvoltate. Cum își poate pierde o pisică vederea Orbirea la pisici poate apărea brusc sau treptat, în funcție de cauză. Printre cele mai frecvente motive se numără: Hipertensiunea arterială – des întâlnită la pisicile mai în vârstă, poate provoca dezlipirea retinei și pierderea vederii. Traumatismele – loviturile puternice la cap sau la ochi pot deteriora structurile oculare. Infecțiile și inflamațiile oculare – cauzate de virusuri, bacterii sau boli autoimune. Tumorile – care pot apărea în sau în jurul ochiului.Boli genetice sau degenerative – care afectează retina sau nervul optic. În unele cazuri, pierderea vederii poate fi reversibilă dacă este tratată la timp, dar în altele, orbirea devine permanentă. Sursa: livescience.com