Readucerea la viață a păsării Moa este noul obiectiv îndrăzneț al companiei americane Colossal Biosciences, conform The Guardian. Aceasta vizează readucerea la viață a celei mai înalte păsări care a trăit vreodată pe Pământ, un gigant de peste 3,6 metri, acoperit cu pene, fără aripi și complet erbivor. Extinsă în urmă cu aproximativ 600 de ani, pasărea Moa ar putea fi readusă la viață cu ajutorul ingineriei genetice moderne. Dar este acest lucru cu adevărat posibil? Moa, pasăre uriașă din Noua Zeelandă Pasărea Moa, originară din Noua Zeelandă, trăia pe insulă cu mult înaintea sosirii primilor coloniști polinezieni. Cântărind peste 200 de kilograme și atingând o înălțime de peste 3,6 metri, moa era un simbol al ecosistemelor locale. Dispariția sa a survenit la doar câteva sute de ani după apariția oamenilor pe insulă, fiind vânată intens și afectată de distrugerea habitatului. Colossal Biosciences și readucerea la viață a păsării Moa Colossal Biosciences, o companie din Texas specializată în „de-extincție”, a inclus recent Moa în lista sa de specii pe care dorește să le readucă la viață. Pe această listă se mai află mamutul lânos, tigrul tasmanian (thylacine) și dodo. Firma estimează că ar putea reuși readucerea la viață a păsării Moa în următorii 5-10 ani. Colossal colaborează cu Ngāi Tahu Research Centre din cadrul Universității Canterbury, Noua Zeelandă. Proiectul este susținut financiar și de celebrul regizor Peter Jackson, pasionat colecționar de fosile de Moa. Cum vor încerca să aducă Moa înapoi Strategia implică extragerea de ADN din fosile bine conservate, apoi editarea genetică a rudelor apropiate, precum emu-ul australian, pentru a obține trăsături similare cu cele ale moa. Odată create, aceste păsări modificate genetic vor fi crescute în centre special amenajate, înainte de a fi, eventual, reintroduse în natură. Peter Jackson a declarat că simplul gând de a vedea din nou o pasăre moa vie îi oferă mai multă satisfacție decât orice film regizat vreodată. Controverse și îndoieli din partea experților Deși proiectul a stârnit interes și entuziasm în rândul publicului, numeroși specialiști în biologie și conservare și-au exprimat scepticismul. Ei pun sub semnul întrebării readucerea la viață a păsării moa și a altor specii dispărute. Criticii susțin că ceea ce se creează sunt, în realitate, organisme modificate genetic, nu specii renăscute. În plus, ecosistemele în care aceste animale trăiau au dispărut sau s-au schimbat radical. Dr. Tori Herridge, biolog evoluționist la Universitatea Sheffield, afirmă că proiectele Colossal sunt, în esență, experimente genetice și nu readuceri autentice ale unor specii dispărute. „Comportamentul unei specii nu este doar codificat genetic, ci și învățat. Nu poți recrea complet o specie doar din ADN”, spune ea. Probleme etice și de conservare Un alt punct controversat este direcționarea fondurilor. În timp ce milioane sunt investite în astfel de proiecte spectaculoase, alte specii aflate în pericol real de dispariție nu beneficiază de suficiente resurse pentru protecție. Aroha Te Pareake Mead, membră a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii, avertizează că „de-extincția” este un concept înșelător, bazat mai mult pe spectacol decât pe conservare responsabilă. „Aduci moa înapoi? Unde anume? Și ce viață îi oferi?”, întreabă ea retoric. Știință sau ficțiune? Profesorul Nic Rawlence, expert în ADN antic la Universitatea Otago, consideră că succesul proiectului este extrem de puțin probabil. „E ca în Jurassic Park, dar cu șanse mult mai mici”, spune el. Potrivit lui Rawlence, chiar și modificările genetice făcute până acum la alte specii, recum lupii modificați să semene cu lupii uriași dispăruți, sunt minimale și nu justifică afirmațiile de „readucere la viață”. Vis ambițios sau iluzie modernă? Readucerea la viață a păsării moa este un proiect spectaculos care stârnește imaginația, dar ridică și numeroase întrebări științifice, etice și ecologice. Dacă tehnologia va reuși sau nu să readucă acest colos cu pene înapoi pe Pământ, rămâne de văzut. Până atunci, întrebarea esențială nu este doar „putem?”, ci și „ar trebui?”.