Planta care „minte” prin miros! Cum păcălește muștele imitând aroma furnicilor rănite, conform cercetătorilor

Planta care „minte” prin miros! Un studiu recent publicat de un botanist japonez a scos la iveală un mecanism de reproducere cu totul neobișnuit, care rescrie ceea ce știam despre relația dintre plante și insecte. Cercetarea descrie un caz unic de mimetism olfactiv: o plantă capabilă să imite mirosul emis de furnici rănite în timpul unui atac de păianjen, pentru a atrage muște polenizatoare.

Potrivit autorului studiului, acesta este primul exemplu cunoscut de plantă care copiază chimic semnalul de alarmă al furnicilor rănite, folosindu-l ca instrument pentru polenizare. Descoperirea reprezintă un caz excepțional de adaptare evolutivă și de „înșelătorie” biologică.

Vincetoxicum nakaianum: o plantă discretă, cu o strategie uimitoare

Specia aflată în centrul cercetării se numește Vincetoxicum nakaianum, o plantă cu flori din familia Apocynaceae, aceeași familie din care fac parte oleandrul, brebenocul și frangipaniul. Această specie a fost descrisă pentru prima dată în 1937 de botanistul japonez Takenoshin Nakai, însă comportamentul său reproductiv a rămas necunoscut până recent.

Studiul care a schimbat perspectiva asupra acestei plante a fost realizat de Ko Mochizuki, specialist japonez în polenizarea realizată de animale. Rezultatele cercetării sale au fost publicate în revista științifică Current Biology, în octombrie 2025.

O alternativă rară la culori și nectar

În mod obișnuit, plantele folosesc strategii clasice pentru a atrage polenizatori: culori intense, modele vizibile în ultraviolet, parfumuri florale sau recompense precum nectarul și polenul. Vincetoxicum nakaianum a ales însă o cale cu totul diferită.

Această plantă imită semnalul chimic eliberat de furnicile din specia Formica japonica atunci când sunt atacate de păianjeni. Mirosul rezultat nu este unul floral, ci unul asociat cu insecte rănite – un semnal care atrage un tip foarte specific de polenizatori: muștele din familia Chloropidae. Aceste muște sunt cleptomiofile, adică se hrănesc cu insecte vii, dar slăbite sau rănite, profitând de momentele de vulnerabilitate ale prăzii, potrivit sciencepost.fr. 

Citește și: Expediția lui Will Smith într-o peșteră misterioasă în inima Amazonului, unde anumite tarantule pot atinge dimensiunea unei farfurii

Observația care a dus la descoperire

Ko Mochizuki nu a pornit inițial cu intenția de a studia această specie. În timp ce lucra la un alt proiect, a observat întâmplător mai multe muște adunându-se în jurul unui exemplar de Vincetoxicum nakaianum. Comportamentul insectelor i-a stârnit curiozitatea și l-a determinat să aprofundeze subiectul.

Consultând literatura științifică, cercetătorul a descoperit că mai mulți naturaliști amatori documentaseră anterior prezența muștelor cloropidice în timpul atacurilor păianjenilor asupra furnicilor. Acest indiciu l-a ajutat să formuleze ipoteza că planta imită chimic mirosul furnicilor rănite.

Confirmarea chimică a mimetismului

Pentru a valida definitiv ipoteza, cercetătorul a analizat compoziția chimică a substanțelor volatile eliberate de plantă și a comparat-o cu feromonii produși de furnicile rănite în timpul atacurilor. Rezultatul a fost concludent: profilurile chimice se suprapun în mare măsură.

Planta eliberează un amestec de cinci compuși volatili, dintre care doi s-au dovedit esențiali pentru atragerea muștelor:

• acetatul de decil
• salicilatul de metil

Interesant este faptul că aceste substanțe nu sunt atractive atunci când sunt prezentate individual. Doar combinația lor specifică reușește să păcălească muștele, imitând fidel mirosul furnicilor rănite.

Experimentele au mai arătat că muștele sunt atrase exclusiv de furnicile rănite, nu de cele moarte sau zdrobite. Acest lucru confirmă că insectele nu sunt necrofage, ci biofage, hrănindu-se cu fluide corporale ale organismelor încă vii, dar slăbite.

Un fenomen probabil mai răspândit decât se credea

Deși furnicile interacționează frecvent cu plantele – fie prin dispersarea semințelor, fie prin protejarea acestora de prădători în schimbul nectarului – cazuri de cleptomiofilie asociată cu furnici nu mai fuseseră documentate până acum.

Ko Mochizuki este convins că acest exemplu nu este singular și intenționează să studieze și alte specii din genul Vincetoxicum, în speranța identificării unor mecanisme similare de mimetism chimic.

O plantă cu reputație controversată

Merită menționat că plantele din acest gen au fost folosite în trecut în homeopatie și medicina tradițională, fiind considerate remedii împotriva otrăvurilor sau a infecțiilor virale. Totuși, cercetările moderne atrag atenția asupra toxității lor și a posibilelor reacții adverse severe, motiv pentru care orice formă de automedicație este considerată periculoasă.

FOTO: Ko Mochizuki / Wikipedia