Ce au descoperit cercetătorii despre pisici și astmul la copii după doi ani de monitorizare. Sursa foto: Sara Monika / ImageSource / Profimedia Mulți părinți se tem că prezența unei pisici în casă ar putea agrava simptomele de astm ale copiilor. Un nou studiu realizat în Suedia vine însă cu vești liniștitoare, conviețuirea cu o felină nu pare să influențeze severitatea bolii și nici frecvența crizelor de astm. Pisicile nu au fost asociate cu agravarea astmului Un studiu publicat în revista Frontiers in Allergy a scos la iveală faptul că pisicile nu sunt asociate cu agravarea astmului, în ciuda miturilor. Cercetătorii au analizat datele medicale a peste 30.000 de copii și adolescenți suedezi, cu vârste de până la 17 ani, diagnosticați cu astm sau alergii respiratorii. Specialiștii i-au monitorizat timp de doi ani și au comparat evoluția bolii la copiii care locuiau cu una sau mai multe pisici cu cea a copiilor care nu aveau pisici în locuință. Aproximativ 9% dintre participanți aveau cel puțin o pisică acasă, însă acest lucru nu a făcut diferența în ceea ce privește evoluția astmului. „Copiii care locuiau cu o pisică au avut o severitate similară a astmului, un număr comparabil de exacerbări, un control asemănător al bolii și o funcție pulmonară similară cu cei care nu locuiau cu pisici”, a declarat cercetătoarea Resthie Putri, de la Institutul Karolinska din Stockholm, conform usnews.com. De asemenea, cercetătorii nu au observat diferențe în funcție de numărul pisicilor din locuință, de vârsta acestora sau de sexul lor. Crizele de astm au avut aceeași frecvență Analiza a arătat că aproximativ 10% dintre copiii din ambele grupuri au avut forme moderate sau severe de astm, iar crizele de astm au fost raportate la aproximativ 3% dintre participanți, indiferent dacă în casă exista sau nu o pisică. Totodată, testele de funcție pulmonară nu au evidențiat diferențe semnificative între cele două categorii. Autorii studiului cred motivul pentru care nu au găsit diferențe este legat de faptul că alergenii proveniți de la pisici sunt prezenți în numeroase spații publice, nu doar în locuințele unde trăiesc animale. „Copiii care nu au pisici acasă pot fi totuși expuși în medii comune, precum școlile sau mijloacele de transport în comun, ceea ce ar putea explica de ce nu am observat nicio diferență”, a explicat Resthie Putri. Deși rezultatele sunt încurajatoare pentru familiile care au atât copii cu astm, cât și pisici, cercetătorii subliniază că fiecare caz trebuie evaluat individual, mai ales atunci când există alergii confirmate la pisici.