O cercetare recentă realizată de Universitatea de Agricultură din Tokyo aduce în prim-plan o descoperire fascinantă legată de comportamentul și simțurile pisicilor domestice. Potrivit studiului, aceste animale sunt capabile să recunoască mirosul specific al stăpânilor lor și să-l deosebească cu ușurință de mirosurile altor persoane. Modul INEDIT prin care pisicile își recunosc stăpânii Rezultatele cercetării, menționate într-un articol publicat de BBC, subliniază cât de dezvoltate sunt simțurile olfactive ale pisicilor, demonstrând că ele nu se bazează doar pe stimuli vizuali sau auditivi pentru a-și identifica oamenii apropiați. Mirosul joacă un rol esențial în relația dintre feline și oameni, iar această constatare oferă o perspectivă mai profundă asupra modului în care pisicile își percep și își recunosc proprietarii. Fiecare pisică a fost expusă la trei tipuri de stimuli olfactivi În cadrul unui experiment realizat de cercetătorii de la Universitatea de Agricultură din Tokyo, un grup format din 30 de pisici domestice a fost supus unei serii de teste olfactive pentru a analiza modul în care acestea percep și reacționează la diferite mirosuri umane. Fiecare pisică a fost expusă la trei tipuri de stimuli olfactivi: un tampon impregnat cu mirosul stăpânului său, unul cu mirosul unei persoane necunoscute de același sex și un al treilea tampon complet neutru, fără nicio urmă de miros uman. Vezi și: Ce semnifică dacă câinele stă cu burta în sus Cercetătorii au monitorizat cu atenție fiecare pisică Pentru a evalua reacțiile animalelor, cercetătorii au monitorizat cu atenție timpul pe care fiecare pisică îl petrecea în apropierea fiecărui tub. Rezultatele au arătat un tipar interesant: majoritatea pisicilor s-au arătat mai curioase față de mirosul necunoscut, petrecând mai mult timp investigându-l, în timp ce mirosul familiar, al stăpânului, nu a stârnit același nivel de interes. Această diferență de comportament sugerează că pisicile nu doar detectează mirosurile, ci le și evaluează în funcție de gradul de familiaritate. Mirosul necunoscut este perceput ca o potențială noutate sau sursă de informație, ceea ce declanșează un comportament explorator. În schimb, mirosul stăpânului, fiind deja cunoscut și considerat „sigur”, nu mai necesită investigație suplimentară din partea pisicii. Această diferență de comportament sugerează că pisicile nu doar detectează mirosurile, ci le și evaluează în funcție de gradul de familiaritate. foto: freepik Descoperirile întăresc ideea că simțul olfactiv joacă un rol esențial în viața pisicilor. Acesta nu este doar un mijloc de detectare, ci și un instrument sofisticat de clasificare și interpretare a mediului. Studiul scoate în evidență cât de fine sunt percepțiile senzoriale ale felinelor și cât de atent sunt ele la schimbările olfactive din jurul lor, fapt care contribuie la capacitatea lor de a naviga și înțelege lumea în care trăiesc. De ce sunt felinele mai interesate de mirosurile străinilor? Conform specialiștilor în comportamentul animal, atracția pisicilor pentru mirosurile necunoscute nu trebuie interpretată ca o lipsă de atașament față de stăpân. Dimpotrivă, această reacție reflectă o tendință naturală a felinelor spre explorare și investigare a noului. Este un comportament instinctiv, întâlnit la multe specii, inclusiv la puii de pisică, care manifestă o curiozitate sporită față de mirosurile neobișnuite din mediul lor. Mirosul reprezintă pentru pisici o sursă bogată de informații despre mediul înconjurător. Atunci când simt un miros necunoscut, ele caută să-l „descifreze” pentru a înțelege dacă este asociat cu un potențial pericol, cu o oportunitate sau cu o simplă noutate. Prin urmare, interesul crescut pentru persoane străine nu indică preferințe emoționale, ci răspunde nevoii lor de a cunoaște și de a controla ceea ce este nou sau diferit. Mirosul reprezintă pentru pisici o sursă bogată de informații despre mediul înconjurător În plus, pisicile folosesc simțul olfactiv și pentru a-și marca teritoriul. Atunci când își apropie fața de un obiect necunoscut și îl miros insistent, ele pot lăsa urme subtile ale propriului lor miros, un comportament cunoscut sub denumirea de marcare olfactivă. Astfel, obiectul sau persoana respectivă devine „înregistrată” în memoria senzorială a pisicii, ceea ce contribuie la construirea unui mediu familiar. Pe lângă aspectele biologice, contextul emoțional are și el un rol important. Serenella d’Ingeo, cercetătoare în comportamentul animal de la Universitatea din Bari (care nu a participat la studiul realizat în Tokyo), subliniază că răspunsurile olfactive ale pisicilor pot varia în funcție de starea lor emoțională. O pisică relaxată poate fi mai deschisă către explorare, în timp ce una stresată sau temătoare va reacționa diferit la aceiași stimuli. Mai mult, prezența stăpânului în timpul experimentului ar putea accentua contrastul dintre ceea ce este familiar și ceea ce este necunoscut, amplificând astfel interesul pentru mirosurile străine. Vezi și: Reguli esențiale pentru românii care călătoresc cu animale de companie în avion. Ce trebuie să știe înainte de vacanță