Pisica de mare albă din Pacific își depune ouăle pe izvoare hidrotermale supraîncălzite și ar putea aștepta mai bine de 4 ani până când acestea eclozează. Cea mai răbdătoare „mamă” din lume ar putea fi o caracatiță de mare adâncime care își îngrijește ouăle timp de aproape 4,5 ani. Dar acum există un nou candidat la acest titlu. Oamenii de știință au surprins o priveliște rară a unei alte viețuitoare din adâncuri care pare să petreacă și ea patru sau mai mulți ani îngrijindu-și ouăle. Face acest lucru într-un loc și mai neobișnuit: pe izvoare hidrotermale, unde apa fierbinte erupe din fundul oceanului. Pisica de mare albă din Pacific, mamă inedită Este vorba despre pisica de mare albă din Pacific (Bathyraja spinosissima), o rudă albicioasă și cu ochi bulbucați a rechinilor, care poate trăi la aproape 2.900 metri adâncime. În iunie 2015, cercetătorii care controlau un vehicul subacvatic operat de la distanță în Rezervația Marină Galápagos au descoperit mormane de capsule cu ouă ale acestei specii împrăștiate pe un izvor hidrotermal. Folosind brațul robotic al submarinului, oamenii de știință au colectat patru capsule galben-verzui — fiecare de dimensiunea unei mingi de fotbal dezumflate — și le-au adus la suprafață pentru analiză ADN. Este pentru prima dată când pisicile de mare sunt observate folosind izvoare hidrotermale ca locuri de reproducere, iar cercetătorii bănuiesc că există un motiv pentru care își depun ouăle acolo. Pisica de mare albă din Pacific depune ouăle pe izvoare hidrotermale În apele reci, ouăle au nevoie de mai mult timp pentru a se incuba, astfel că pisicile de mare ar putea încerca să le încălzească pe lângă izvoare, explică dr. Pelayo Salinas-de-León, explorator al National Geographic Society și autor principal al studiului publicat în revista Scientific Reports. Echipa estimează că, asemenea caracatiței de mare adâncime, ouăle pisicii de mare albe din Pacific ar putea avea nevoie de peste patru ani pentru a ecloza, luând ca referință timpul de incubație al unei rude apropiate din Marea Bering, adâncimea și temperatura apei din jurul izvorului. Iar aceasta este o estimare „foarte conservatoare”, adaugă Salinas-de-León, care este și cercetător marin la Fundația Charles Darwin și inițiativa Pristine Seas a National Geographic. O lume cu totul nouă Vezi această postare pe Instagram O postare distribuită de Cherisse Du Preez (@cherissedupreez) De la descoperirea izvoarelor hidrotermale în 1977, oamenii de știință au identificat crabi, anemone, moluște și creveți care trăiesc în aceste medii aparent ostile. Dar până acum, nimeni nu ar fi inclus pisicile de mare pe această listă, spune dr. Lisa Levin, profesor de oceanografie biologică la Universitatea din California, San Diego. „Știm atât de puține despre funcțiile acestor sisteme, încât descoperirea unei noi funcții, cum ar fi utilizarea lor ca loc de reproducere, este extrem de importantă”, spune Levin. Interesant este că au mai existat câteva observații izolate de ouă de pisici de mare în apropierea „izvoarelor reci”, similare cu izvoarele hidrotermale, dar care nu degajă căldură și emit metan. Apa care țâșnește dintr-un izvor hidrotermal poate depăși 400°C, spune Salinas-de-León, dar imediat ce atinge apa aproape înghețată a oceanului adânc, temperatura scade brusc la doar 2°C. Chiar și câteva grade în plus în apropierea gurii izvorului pot fi suficiente pentru a reduce timpul de incubație al ouălor cu luni sau chiar ani, explică el. Singurele alte animale cunoscute că folosesc căldura Pământului pentru incubație sunt păsările megapode din Asia de Sud-Est și Australia, care construiesc movile, și un grup de dinozauri neosauropozi din perioada Cretacică, spune Salinas-de-León. Coloane în pericol Ai putea crede că o „căldare clocotită” de pe fundul oceanului este ferită de influențele umane — dar chiar și aceste zone îndepărtate sunt amenințate. Izvoarele hidrotermale sunt vizate pentru exploatarea minieră a fundului oceanic, iar industria petrolieră și a gazelor forează în apropierea izvoarelor reci cu metan. Noile descoperiri sugerează că pisicile de mare ar putea fi mai vulnerabile la pescuitul excesiv decât se credea. Perioadele extrem de lungi de incubație înseamnă că populațiile acestor animale nu își pot reveni rapid. „Ideea că pisicile de mare folosesc căldura pentru a-și incuba ouăle, la fel ca unii dinozauri, este fascinantă și poate chiar stârnește un pic de compasiune”, spune Sonja Fordham, președinta organizației Shark Advocates International. „Sperăm că astfel de descoperiri spectaculoase vor stârni un interes mai mare față de pisicile de mare și, în consecință, un sprijin mai puternic pentru conservarea lor.” Și Salinas-de-León vede în această descoperire un îndemn de a proteja aceste ecosisteme unice și încă insuficient explorate: „Știm atât de puțin despre adâncurile oceanului, iar noi deja pescuim și exploatăm aceste zone, înainte măcar să apucăm să documentăm ce specii trăiesc acolo și ce comportamente unice ne-ar putea dezvălui.” Citește și: Crevetele mantis, singura creatură marină care poate vedea mai multe culori decât omul