Pește cu aer de șarpe: anghila, creatura misterioasă care traversează continente și… iese pe uscat! Cu un corp lung și alunecos care poate induce ușor în eroare, anghila pare la prima vedere un șarpe acvatic. În realitate însă, este un pește migrator fascinant, cu o viață plină de peripeții care începe și se încheie în apele îndepărtate ale Atlanticului. Anghila europeană are corpul cilindric, asemănător unui șarpe, acoperit cu solzi foarte fini și greu de observat. Masculii pot ajunge până la o jumătate de metru lungime, iar femelele chiar la un metru, având o greutate ce rar depășește două kilograme. Capul său este conic, cu o gură plină de dinți fini și ascuțiți, adaptată perfect pentru o viață de prădător nocturn. Pește cu aer de șarpe: anghila Acest pește enigmatic își trăiește prima parte a vieții în râurile și lacurile Europei – inclusiv în cele care se varsă în Marea Neagră, Marea Baltică, Mediterană sau Oceanul Atlantic. La maturitate, pornește într-o călătorie impresionantă de mii de kilometri până în vestul Atlanticului, în zona Sargaselor, lângă insulele Bermude, acolo unde are loc reproducerea, la o adâncime de aproape o mie de metri. După depunerea icrelor, toate exemplarele adulte mor. Ciclul vieții continuă cu larvele transparente, numite leptocefali, asemănătoare unor frunze de salcie. Acestea sunt purtate de curentul Gulfstream până în apropierea țărmurilor Europei. Anghila este întâlnită în Europa și în Delta Dunării. sursa foto Facebook Aici, după trei ani de călătorie, își schimbă forma și devin larve civele – mai cilindrice, dar încă transparente – care urcă pe cursurile râurilor, transformându-se apoi în anghile tinere. Pe măsură ce cresc, acestea capătă o culoare galben-aurie, iar la maturitate devin argintii, pregătite să refacă drumul către Sargase. În apele dulci europene, anghila poate trăi între patru și șapte ani, ascunzându-se ziua în mâlul de pe fundul râurilor și ieșind la vânătoare pe timp de noapte. Este un prădător eficient, consumând pești mai mici, broaște, moluște, crustacee, viermi și larve. De ce este anghila specială Dar ce o face cu adevărat specială este capacitatea ei de a se deplasa și pe uscat. Datorită unui simț hidrotropic extrem de dezvoltat, poate detecta prezența apei de la distanță și se îndreaptă direct către sursă, chiar și traversând porțiuni de teren. “Ea este sensibilă la schimbările vremii şi înainte de o furtună este foarte neliniştită”, spun specialiștii. Iarna, anghila intră într-o stare de amorțire, rămânând ascunsă în mâl. Carnea sa este apreciată pentru textura grasă și gustul intens. “E preferabil să se mănânce afumată, dar la fel de bine merge la grătar, la cuptor sau prăjită”, susțin cunoscătorii. Anghila poate „merge” pe uscat. sursa foto Facebook Deși este o delicatesă în multe culturi europene, anghila este și o specie în pericol. “Are o mare valoare economică, cu toate că e în pragul extincţiei.” Reproducerea artificială s-a dovedit o soluție viabilă în unele țări, iar puietul este crescut în bazine speciale pentru consum. În România, anghila poate fi întâlnită în Delta Dunării și în lacurile litorale ale Mării Negre. Din păcate, populațiile de anghile au fost afectate sever în ultimele decenii. “Începând cu anii 70, numărul de anghile în Europa a scăzut dramatic cu 90%.” Printre cauzele acestui declin alarmant se numără pescuitul excesiv, paraziții, poluarea, barajele de hidrocentrale și schimbările climatice. Drept urmare, în 2007, Uniunea Europeană a adoptat un regulament special de protecție pentru salvarea speciei. Citește și: Specia rară de pește care poate ‘supraviețui’ pe uscat până la 10 ore – totul despre Anabas testudineus