Peste 300 de ghețari au dispărut din vestul Statelor Unite. Ce au în comun cei care au supraviețuit

Peste 300 de ghețari au dispărut din vestul Statelor Unite de la mijlocul secolului trecut. În același timp, suprafața totală acoperită de ghețarii rămași s-a redus cu aproximativ 35%. Fenomenul este legat de creșterea temperaturilor și de schimbările climatice, iar cercetătorii avertizează că pierderile ar putea continua într-un ritm accelerat.

Un studiu amplu, publicat în revista științifică Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), a comparat situația actuală a ghețarilor din cele 48 de state americane continentale cu datele istorice de la mijlocul secolului al XX-lea.

Rezultatele arată că ghețarii care au supraviețuit au câteva caracteristici comune. Mulți sunt mici și se află în zone montane protejate natural de razele directe ale soarelui. Relieful și cantitatea de zăpadă acumulată în timpul iernii joacă un rol important în menținerea lor.

Câți ghețari existau în trecut și câți au mai rămas

La mijlocul secolului al XX-lea, în cele 48 de state continentale ale SUA existau peste 1.450 de ghețari. Împreună, aceștia acopereau aproximativ 562 de kilometri pătrați, în șase state din vestul țării.

În prezent, situația este semnificativ diferită. Peste 300 de ghețari au dispărut complet, iar suprafața totală a celor rămași s-a redus cu aproximativ o treime.

Cercetarea a fost realizată de specialiști care au analizat date istorice și măsurători recente. Concluziile arată că retragerea ghețarilor nu este un fenomen izolat. Aceștia continuă să piardă gheață, iar în unele regiuni procesul se desfășoară într-un ritm îngrijorător.

Suprafața medie a unui ghețar din regiunea analizată este de aproximativ 0,26 de kilometri pătrați.

Unul dintre cei mai mari se află pe Muntele Rainier, în statul Washington. Acesta acoperă aproximativ 11,24 kilometri pătrați, o suprafață mai mare decât cea a tuturor ghețarilor din celelalte state analizate, luați împreună.

Citește și: Insula Heard pierde un sfert din ghețari din 1947. Încălzirea globală schimbă una dintre cele mai sălbatice zone de pe Pământ

Ce au în comun ghețarii care au supraviețuit

Cercetătorii au observat că mulți dintre ghețarii rămași în Munții Stâncoși și în Sierra Nevada se află în locuri care le oferă o anumită protecție naturală.

Aceștia sunt adesea adăpostiți în nișe montane umbrite, unde razele soarelui ajung mai greu. În plus, unele zone primesc zăpadă suplimentară de pe versanții din apropiere, prin avalanșe.

Aceste condiții îi ajută să păstreze o parte din masa de gheață chiar și atunci când temperaturile regionale sunt nefavorabile. Umbra limitează încălzirea suprafeței, iar zăpada acumulată contribuie la refacerea stratului de gheață.

Acest lucru arată că supraviețuirea lor nu depinde doar de temperaturile medii ale unei regiuni. Contează și poziția exactă a fiecărui ghețar, orientarea versanților, cantitatea de zăpadă și gradul de expunere la soare.

Unde se topesc ghețarii cel mai repede

Ritmul de pierdere a gheții diferă de la o regiune la alta. În Munții Beartooth-Absaroka, aflați în sudul statului Montana, ghețarii se subțiază cel mai rapid dintre zonele analizate.

Aici, grosimea gheții scade cu aproximativ 0,5 metri pe an. Evoluția este un semnal al presiunii exercitate de condițiile climatice asupra ghețarilor de altitudine.

O situație diferită se întâlnește în statul Washington, unde ghețarii de pe Muntele Rainier și Muntele Baker sunt mai mari și beneficiază de veri mai răcoroase și de ninsori mai abundente.

Chiar dacă și aceștia se retrag, ritmul de subțiere este mai lent, de aproximativ 15 centimetri pe an.

Cercetătorii au mai observat că, în statul Washington, pierderea gheții tinde să fie mai redusă la altitudini mai mari. Temperaturile sunt mai scăzute în zonele înalte, ceea ce oferă ghețarilor condiții ceva mai bune pentru supraviețuire.

În Munții Stâncoși, însă, această legătură nu este la fel de evidentă. Aici, poziția ghețarilor și protecția oferită de relieful local par să conteze mai mult decât altitudinea în sine.

Cât timp ar mai putea rezista ghețarii din SUA

Perspectivele nu sunt încurajatoare pentru multe dintre aceste formațiuni de gheață. Un studiu realizat anterior de cercetători, care a analizat ghețarii din Peninsula Olimpică, în statul Washington, a estimat că majoritatea ar putea dispărea până în 2070, dacă tendințele climatice actuale continuă.

Această regiune este vulnerabilă deoarece se află aproape de Oceanul Pacific și la altitudini relativ mai mici decât alte zone montane.

În schimb, ghețarii de pe Muntele Rainier și Muntele Baker ar putea supraviețui și după anul 2100. Totuși, nu se știe cât timp vor mai rezista în condițiile încălzirii globale.

Dispariția lor nu ar însemna doar pierderea unor peisaje spectaculoase. Ghețarii au un rol important în alimentarea cursurilor de apă și în menținerea condițiilor necesare vieții în ecosistemele montane.

Citește și: Ghețarii din Munții Anzi se vor topi accelerat până în anul 2100

De ce sunt importanți ghețarii pentru natură și oameni

Ghețarii montani au un rol esențial în menținerea ecosistemelor de altitudine. În timpul verii, o parte din gheață se topește și alimentează pâraiele și râurile cu apă rece.

Acest aport este deosebit de important la sfârșitul verii, când zăpada sezonieră s-a topit deja, iar precipitațiile sunt reduse. Apa provenită din ghețari ajută la menținerea unor condiții favorabile pentru peștii adaptați la temperaturi scăzute și pentru alte organisme acvatice.

În Munții Stâncoși, importanța ghețarilor este legată în special de ecosistemele naturale. În statul Washington, aceștia contribuie și la alimentarea sistemelor de producere a energiei hidroelectrice.

Pe măsură ce ghețarii se micșorează, se poate schimba și cantitatea de apă disponibilă în anumite perioade ale anului. Acest lucru poate afecta atât viețuitoarele, cât și cursurile de apă de care depind comunitățile umane.

Topirea ghețarilor poate provoca și alunecări de teren

Retragerea ghețarilor poate genera și alte riscuri, mai ales în zonele cu vulcani și versanți abrupți din Munții Cascade, un lanț montan care se întinde din California până în statul Washington.

Pe măsură ce se deplasează, ghețarii erodează roca și transportă fragmente de material pe care le depun în apropierea marginilor lor. În timp, aceste depozite formează acumulări de roci și sedimente numite morene.

Când ghețarul se retrage, morenele rămân în urmă, însă nu mai beneficiază de sprijinul oferit anterior de masa de gheață. În anumite condiții, apa provenită din ploi abundente sau din topirea gheții poate eroda aceste depozite și le poate destabiliza.

Consecințele pot fi grave. Rocile, noroiul și alte materiale pot coborî rapid pe versanți, provocând alunecări de teren și torenți de resturi.

Astfel de evenimente s-au produs în 2006 pe Muntele Hood și pe Muntele Rainier, unde au fost închise mai multe drumuri. Cercetătorii avertizează că asemenea fenomene ar putea deveni mai frecvente pe măsură ce ghețarii continuă să se retragă.

Schimbările climatice pun în pericol ultimele rezerve de gheață

Datele analizate de cercetători arată că ghețarii din vestul Statelor Unite au pierdut o parte importantă din suprafața lor în ultimele decenii. Peste 300 au dispărut, iar cei care au rămas sunt tot mai vulnerabili la creșterea temperaturilor.

Unele formațiuni de gheață beneficiază de protecția reliefului, de umbră și de ninsori abundente. Aceste condiții le permit să reziste mai mult, dar nu le oferă o garanție pe termen lung.

Dispariția ghețarilor poate modifica ecosistemele montane, poate reduce aportul de apă rece în perioadele secetoase și poate crește riscul unor fenomene periculoase pe versanți.

Cercetarea evidențiază importanța monitorizării ghețarilor și a înțelegerii schimbărilor care au loc în zonele montane. Evoluția lor oferă indicii importante despre încălzirea climei și despre efectele pe care aceasta le poate avea asupra naturii și resurselor de apă.

Sursa: theconversation.com